| Trebuia sa speli vasele |

Nici nu e nevoie sa mananci, poti avea chiar pofte, trupesti daca ai ocazia, tu ai responsabilitatea de a duce totul pana la capat. Programul listat pe usa ce da spre dormitor, iti arata ca regulile sunt pentru a le face praf. Pulberea e raspandita in aer si ploaia nu permite zborul. Si cine sa vrea aripi, cand vasele zac de cateva ore in chiuveta? Cine sa doarma cand cuvantul "trebuie" nu a fost respectat? Cine sa si-o traga, cand doar trebuie?

Hai sa fim seriosi, crezi ca eu iti spun de vasele alea in care tu savurezi clasicele mancaruri? Nu am timp de asa ceva, pentru ca mi-l irosesc acolo unde nu trebuie. Am multe litere si cifre de parcurs, am combinari si aranjamente de studiat, am fixuri si nebuni de tratat, si eu pe mine de schimbat. Nu ma feresc de valuri, nu am marea langa mine, dar scoica imi plange cand o strang singur in mana. Tin minte ca nu stiam, realizez ca acum simt, stiu ca TREBUIA.

Si sa nu dai vina pe Dumnezeu, el n-are nicio vina, noi suntem cei care ne ardem si fara foc. Apa ne ajuta tenul, cutitul ne taie minunea. Iar grasimea n-are detergent, se va intoxica si ultimul cuvant.

Vor muri cei ce nici nu s-au nascut, si vor trai altii ce trebuiau de ieri sa moara. Vor cadea stele  in forma de cascada, vor forma o luna impamantata. Ma mandresc cu nestiinta, ma asigur ca asa nu o sa-mi fie teama. Plecarea ei e mereu subita, uneori neinteresanta. Acelasi loc, acelasi drum, aceleasi replici, aceleasi povesti, gesturi, intamplari si puncte unite, mereu in alta ordine. Niste tampite-mi tipa-n urechi, sunt doua difuzoare-n miniatura, sunt chestiile carora le dictez muzica si cum vreau sa sune. Azi nu mai asculta nimeni de mine, eu doar de pat, uneori de podea.

Salvati daca aveti ce, donati tot, mai putin sufletul, visati fara sa va treziti brusc, iubiti fara speranta ca o sa primiti reciprocul, gasiti inexistentul si puneti-l la loc de cinste, dati noroc cu moartea si sarutati viata. Pe scaun se asaza un TREBUIE, ii simt scopul mincinos, ma trezesc din betie si ma asez langa noroc.

Ma insala mintea, ma duc la bucatarie, si nu-mi e foame, ci doar TREBUIE.

| Mutre si zambete |

Zambiti va rog, vreau sa va trag in poze. Lasati banalul in pragul usii si aratati-va fetele vesele. Realitatea stergeti-o cu un burete si folositi multa apa. Limba voastra are o misiune, trebuie sa umezeasca uscatul, iar buzele nu au voie fara contur. Interzisul e tras din multime, mireasma se prepara, se simte. Jocul e prostesc, s-a deschis sezon de alcool gratis.

Mi se prepara primul cadru, vad cum lumea acumuleaza, isi calculeaza starea si nu-si da seama de clatinarea obiectelor. Peretii se indoaie de la sine, iar muzica pare mai agitata decat rock-ul "divin". Un ras da tonul turmei, un glas comunica cu altul, un tipat, un somn ce tocmai se termina.

Sunt mutrele pe care le asteptam, am ghicit inainte de vreme si zambetul l-am confundat, mi s-a spus ca trebuie sa ma distrez. Palnia nu mi-a dozat cantitatea dorita, iar amestecul mi-a cazut greu digestiei. Am ascultat cum venele imi urla, o palma ma plesneste, un sarut ma gusta.

O nebuna nu stie directia, frumusetea ei consta in imaginatie. As vrea sa zic c-am vazut prostia, dar am vazut doar o mutra.

Vroia sa mai stea in pat, sa-l rupa si sa nu termine, sa viseze ca n-am plecat. Eram in dus, vroiam sa cred ca nu mai ies, nu stiam numere, fugeam sa numar valuri.

M-am inselat, noaptea n-a fost linistita, griul s-a vazut doar pe soare, a trebuie sa zac in nisip, dar nu singur. Aurul l-am vandut pe nimic, am daruit doar degetelor. Trupul s-a inecat si n-a simtit, a vrut o baie rece.

Nici nu te intreb de ce-ai zambit, blitul n-a cuprins nici jumatate, iar verdele din jur era pastrat, dozat, cantitate cu cantitate.

Moment placut, dar nu genial. Si plus de asta nici nu prajesc amintirile, imi place crudul, prezentul ma inmoaie. Ce tie nu-ti place, fa-mi mie, dar cu gratie. Si primul loc il am eu, al doilea e rezervat, mi-ar zburda mintea la o inovatie.

Sa nu uit, ciudat, hai hui, cosmos, indiscret, dulce, spontan si fabrica de vise. Sunt tag-uri romanesti, sunt vesminte ce acopera o imagine a cuiva despre mine, dar eu vad o mutra, imediat urmeaza un sfert de zambet. Ironia vinului sec.

Si nu scapa nimeni de lentila mea. Ai whisky in mana si gheata in gura ta. Pariurile sunt strigate pe mai multe voci, rezisti, ai un joc inceput, ai obligatia sa nu te-mbeti. Te lupti. Te amuza si ai extaz dupa. Profiti si creezi un nou instant.

Pun in rama: un cret dintr-un tabou, o scama, niste ochi verzi, o pata pe chip, o baie rece, o intrecere, un castig superior, o vraja, un nimic, un gri al marii departate, un cer pur, un alcool fara efecte secundare, un sunet, un pat ud, un scaun rupt, masini si trenulete, cladiri de patru stele, maimute in chipuri sirete, limbi intelese de altii, bucuria altora, "decazatul", castile si voltajul din ele si eu, cel ce a reusit sa fie invizibil.

Multumesc, urmatorii...

| Stii ce e ciudat? |

Cand stau ca nebunul cu urechea in telefon, cand eu constat ca suna si in loc de vocea ta, se aude o nebuna, ma anunta s-o las balta, sa revin mai tarziu. Cand stiu ca insistentele mele, chiar si anonime, sunt usor de refuzat. Noroc cu cei ce-au inventat silentiosul.

Cand imi e dor si ma exprim voua, cand am ceva de spus si langa ea sunt tacut. Cand sunt nervos si ea ma schimba si ma face permanet. Cand ma inalt si vreau sa fiu cu ea, la acelasi nivel. Cand nisipul il calc inainte de vara, atunci cand ploua, si niciodata singur.

Momentul in care mi se spune ca sunt pe un teren minat. Cand eu simt si primesc prea putin, dar acel putin totusi ma imbata. Cand oamenii se cred inteligenti si eu le spun pe fata. Cand ma cred prost si prostii nu-mi confirma.  Cand ma uit la televizor ca sa adorm mai repede. Cand am alcool in sange si nu simt decat o vibratie. Cand suna telefonul si cu siguranta nu e ea.

Cand siguranta e prea sigura si dincolo de nebunie e o masca aplicata zilnic. Cand trebuie sa traiesti chiar daca cei importanti te lasa balta. Cand poti gandi pozitiv cu nedreptatea'n pat. Cand spargi o cana si continui sa bei din ea.

Senzatia de picare in gol si izbirea de moale. Vorba ce doar o citesc. Pixurile golite si neinlocuite. Asteptarea repetata pana cand cineva imi va darui pasta. Tastele ce inca se pastreaza curate. Anumite pustoice si femei ce'si aduc aminte de mine. Prieteni ce uita ca imi pasa. Vrajitorul ce mi-a vrajit o ea. Mireasa ce nu se viseaza iubita. Zambetul ce mi-l admir singur, in oglinda.

Narcisismul meu si parul ei mult prea negru. Timpul pe care-l ignor atunci cand vreau sa treaca si s-o vad. Exprimarea ce doar in scris ii iese bine. Balbaiala mea si zambetul cuiva.

Dementa parinilor. Comunismul de mult apus, reflectat si pana azi. Femeile ce adora mutenia. Oamenii ce simt, dar nu-mi spun.

Miscari ale buzelor ce exprima starea, vorbe dulci ce mint si ajuta scaparea. Dopul sticlei ce nu reusesti sa-l deschizi. Un cutit, un surub, un deget, o forta... un ciob. Important e ca se consuma.

Stii ce e ciudat? Ca exista! Ca ma lasa, ca ma ia, ca ma ucide, ca ma reface, ca ma pune sa astept, ca vine, ca vrea sa plece mai tarziu, ca nu-mi da semne de viata, ca-mi respira langa ureche... ca ma saruta...

Nu vreau racire. Vreau caldura, si stii de unde-o astept!

| Musca si balamucul ei |

Nu pot uita ca vine vara. Deja sunt peste treizeci de grade in aerul ce cu greu il inspir si pamantul incepe sa miroasa a ciorba, sau a asfalt proaspat "vopsit". Ma bag la o runda de zambete atunci cand stiu ca ma plasez intr-un loc racoros. Invidiosii mi-au furat cateva frunze cu tot cu copaci, dar soarele se cearta cu umbra deasupra mea. Eu imi aleg necesarul.

Dimineata a inceput sa fie cam dura. Ma irita jaluzele prost concepute. Razele se duc prin ele si imi incearca pleoapele. Nu mai dorm dupa ce simt miros de caldura. Nu am aer conditionat, poate un tricou rupt cu care dorm, si uneori scap de toate "pijamalele", vreau sa raman eu si cu patul, sau aleg destinatia "pe jos".

Ce-as vrea sa simt? Miros de ceata, sa stiu ca nu supravietuieste oricine. Sa fie cum e noaptea langa mare. Vreau ca perdeaua sa fie de calitate, n-am nevoie de vapori, imi e de ajuns sa stingi tu becul.

Ahhh, e zi, e balamuc, e o musca, prima pe anu' asta. Imi vorbeste prin camera. Spune ca pana n-o prind nu se lasa. Alerg dupa ea si casa incepe sa se dezordoneze, am spart cana cu care imi incepeam dimineata, am facut ceva mizerie. Musca am prins-o langa geam, nu am lovit-o, am lasat-o sa zboare spre soare, sa se topeasca. Daca e inteligenta va zburda spre umbra, asta cat inca mai are aripi.

Ma mandresc cu starea de noapte, si nu uit anumite weekend-uri in care nici telefonul nu a sunat, doar fluvii ce s-au lansat din mine. E omenesc sa vina linistea odata cu luna. Eu m-am obisnuit cu dezordinea ordonata, cu venele incinse, cu mirosul ei, asta doar noaptea. Abia nu'si baga nasu' musca.

Hai ca eu inca scriu pe blog, iar tastele nu se mai apasa singure, mai ales cand o tipa, cu un nume usor de digerat imi tine calea. Ea doar ma'ntreaba, ea nu-mi vrea rau, cred ca m-a scapat de musca. Nu e umbra, nu? Si cum o cheama? Sau sunt mai multe? Poate's dobitoc, poate nu e nimeni. Iar poate?

Si ca sa nu-ti dau impresia ca as fi prea inteligent, iti spun ca azi m-am trezit treptat. Am facut flotari, genoflexiuni, "batai" cu mierea si cateva tentative narcisiste. Banuiesc ca mierea a suprins musca, dar pana sa ajunga la ea, m-a gasit pe mine...  m-a respins, nu m-a vrut... Ti-am zis ca nu ma duce capu'. Ce bine!

Iar tu musculito te rog sa te dezbraci, ia sa te prezinti inainte. Nu mai insista, ca tantarul deja mi-a comunicat. Ai consumat minutele retelei ca sa impacientezi furnicile, printre insecte nu e criza, doar oamenii isi exprima agitatia.

Nenea, pe blogul asta vezi doar balamuc, citesti aberatii, dar poti intelege lucruri din mine. Iti suna, sau doar se aude?

| Cat de mult iti place romaneste? |

Se intoxica Romania pe zi ce trece. Muzicuta e mai placuta cand e in cuvinte pur englezesti, oamenii "inteligenti" au cate trei fraze scalcite si o replica englezeasca. Sunt si frantuzi ce se exprima si au extaz original. Sunt haine catifelate ce sunt provenite din surse sigure, de la straini. Ne plac femeile bune, alea de la tv sunt masterizate corect, ne ungem pe suflet, iar masturbarea e in floare pe net, dar tot cu strainii.

Romaneste e un stil, il cam da naiba toata lumea, expresiile sunt deja invechite si nimeni n-are chef de inventii, toti procura din vocile filmelor, magnetul e indreptat spre turma. X face ca Y, pentru ca Z e pielea vietii, asta ca sa nu vorbesc porcos, si rock-ul canta si atunci cand nu trebuie, arunca-l si baga-ti mintile-n cap, spune un simplu "buna", urmeaza un labirint de cuvinte. Un puzzle?

A innebunit lumea, in viata reala am intalnit oameni pe care nici nu-i prind, zboara hai hui si vorbesc a prost. Nu sunt asa englezit incat sa socializez independent, nu e vina mea, eu vreau romaneste.

Curand se va infiinta o campanie, o sa se numeaca... "daca nu roman, atunci corcitura", vor bubui mesajele, feedback-ul, mai ceva decat la pitipoance. Avem nevoie de oameni, nu de fake-uri. De interesanti, nu de interese. De iubire, nu de haine cu "i love u".

M-am plictisit, s-ar putea ca ai nostri copilasi sa vorbeasca ciudat inca de la primul pas  "dabusilea", or sa doreasca America, muntii romanesti vor zace'n pustiu. Si marea e frumoasa, doar ca Bulgaria promoveaza mai bine. Noi romanii ne-am obisnuit, ascultam de altii, spunem "ok".

Saptamana asta am intalnit o "donsoara" ce lucreaza la Metropotam, vorba cuiva, "neinteresant". Si stii ce mi-a placut? Ca stia engleza, romana o cam uitase. Corcitura? Nu vreau sa jicnesc, dar era cam rupta de realitate. Un pitic se umfla de ras la fiecare replica, incerca sa inteleaga, dar nici dictionarul nu'l ajuta. Eu am avut senzatia ca se toarna un film, avea nevoie de subtitrare, de extensia speciala, macar un srt.

Daca tot ma citesti, da-ti cu parerea, ajuta-ma sau fi contra mea. Sustine-ma, sau injura-ma. Exprima-te, nu sta! Da mai departe scrisul asta, explica ideea si fa-o sa sune cum trebuie, gandeste romaneste.

Invata sa fii tu, nu rupe segmentul nostru pentru unu' ce te'ngrasa cu gogosi. S-a exagerat cu zaharul, o sa facem diabet, mierea nu ne place, iarba e buna doar fumata, iarba verde e calcata... in picioare. Visam la fascinant si ajungem sa-l avem. Vreau sa simti ca langa tine leneveste tot ce ar putea insemna VIATA.

Ce trebuie sa facem? Sa renuntam la somnifere, sa ne trezim !

| Un tramvai mai ametit |

Tare greu sa ma ridic, m-am fixat intr-un scaun ce ma pune sa privesc totul de sus, nu vreau o coborare, nu vreau plutire, si nu vreau sa ametesc. Soaptele imi alcatuiesc concluzia, se crede ca sunt beat, eu "stau static", Pamantul se clatina.

Te intrebi ce cauta un tramvai prin gandul meu... s-a ratacit si el, a sarit de pe sina, are o alta cale, e haotic si nu-i e rusine. Nu vrea oprire si functioneaza ca si tine, cu aer. Se hraneste din gandurile noastre si ne inconjoara, ne duce la destinatie.

Tramvaiul vrea, dar omul e sucit, intoarce capul in trecut si nu poate reusi desprinderea, sunt niste lacrimi ce conduc imaginea, sunt copacii ce vor sa-si arate fata, sunt banii ce intr-o zi nu vor mai avea valoare, e iala ce curand se va inchide pe viata, e rugaciunea ce se va rosti pentru ultima data, e ea, cea pe care ai sarutat-o, candva, demult.

Tramvaiul asta nu e din visele vreunui schizofrenic, nu e nici imaginatia mea, el exista si se plimba prin ochii celor ce iau decizii. Un nimic inseamna mult intr-o anumita clipa. Iar babuta cu inceput de chelie pe care o zaresti asezata pe scaun e primul semn ca urmeaza o scurtatura. Iar frigul ce iti intra prin haine are un efect invers, te face sa te dezbraci, te agati de toate cuiele, te jumulesti si te imparti. Gol te zaresti in oglinda, dar tu ai doar geamuri, pleci ca sa stii ca poti veni, pleci spre cunoasterea normalizata, acum nu mai gasesti copii.

Am abonament, mi-am  permis sa urc in tramvai. Nu am vrut sa caut un scaun pe care sa lenevesc, mi-am clatit ochii cu alti ochisori, dar am dat si peste fete triste. Babuta? Era si ea, zambea ironic, s-a uitat l-a parul meu, mi-ar fi recomandat un pieptan, dar a citit pe fata mea ironia urmatoare.

Am promis sa nu ma imbat pana nu ajung in locatie, dar curba mi-a confirmat mahmureala, traseul meu se schimbase, gresisem numarul, eram neasigurat. Coborarea mea a fost repezita, dezamagit si transpirat am inceput sa merg, am parcurs pietrele si mi-au oferit batai inntr-o talpa, doar un picior a calcat accentuat.

Am ajuns leoarca, cineva imi picura apa calda din cer, iar un strigat ma anunta sa ma grabesc. Si eu si altii, toti am ajuns la timp, tramvaiul mi-a schimbat viata si eu pe-a lui.

Maine am sa merg tot pe jos, peste o luna nu o sa mai am abonament, o sa zbor.

| Vand vise pe bonuri de masa |

O veste proasta. Nu mai am acces la coltul meu de strada, iar ca sa-mi gasesc altul imi va lua ceva vreme. Ma simteam in siguranta acolo si chiar daca era furtuna, eu nu simteam decat o adiere si niste fluturi in stomac.

Prestand in acel loc o vreme indelungata, mi-am asumat riscuri inzecite. Am reusit sa fac fata multor pretentii si recunosc ca din cand in cand am mai si racit. La fiecare cerere ceva rau din mine disparea, un vis lansat spre un alt punct, ma facea pe mine mai liber.

Gol dupa ce am fost full. Pot respira si imparti de la inaltime fluturasi cu vise, sau pliante cu raspunsuri. Tu detii controlul, imi poti pune orice intrebare.

Stii de ce le vand? Pentru ca multe din ele se farama pe zi ce trece, si daca dau vina pe altii nu o sa rezolv nimic. Stiu sigur ca am contribuit la racire, la caderea din plutire, acum am nevoie de bonuri de masa.

Tin deschis non stop, ai nevoie doar de o programare. Si am sa ajung intr-o zi sa ma satur de avere si am sa ma gandesc sa mituiesc fericirea. Am sa-i intind un sac din bonurile mele. O sa primesc un zambet, o sa faca o magie si o sa-mi tranteasca o palma zdravana peste chip. Chiar a durut, ea spune ca asta merit.

Ce face fericirea la ora asta? Bea un ceai, e dimineata si zace in mine, dar mi-a ars bonurile. Ma convinge sa daruiesc fara asteptari "divine". Mi-au ramas cateva picaturi de bunatate, cersesc de sus si-mi pica'n carca o cascada.

Nu stiu sa inot. Ma inveti tu? Ma invata fericirea? Astepti sa ma salvezi dupa ce iau apa? Sau sunt credul si zac intr-o simpla balta?

Manuiesc o sabie ascutita, cu ea tai legaturi ce-mi conecteaza lacrimi in prezent, e minunat, doar ca ceva tot ma leaga de asa zisu' trecut.

Acum ma joc la jaluzele, imi place sa acopar lumina. Fara ele as avea totul. Vand vise si atat.

Sa nu crezi ca am uitat de bonuri, cand ea nu ma vede, imi bagi in buzunar, e spaga mea, e motivatia ca ti-ar pasa, si nu interpreta pana nu-ti da seama ce-ti cer cu adevarat.

| Urmatorul nivel |

E distanta mare de la pamant si pana la cer, e greu sa te misti cand ai picioarele amortite, e greu sa-ti dai seama unde sa te opresti cand esti legat la ochi, e mai usor sa spui da, urmeaza noul.

Oricat eviti tu ruptura de clipa trecuta, nu ai voie sa stagnezi, iti e interzisa blocarea, liftul ajunge la nivelul cerut, usile urmeaza deschiderea, iar calea ta e doar una. Sa nu te prind ca te retragi sau ca apesi butonul spre intoarcere. Eu te inteleg si-mi dau seama ca e prea sus, dar aici aerul e mai curat, e mai frig. Caldura o sa vina de la prima imbratisare.

Cine ti-o da? Am auzit ca se ofera o raza de soare in miezul noptii, isi sacrifica traectoria si bate spre tine. Iti lumineaza sclipirea ochilor si devii punct de atractie.

E doar seara. Ai inceput sa explorezi nivelul, e ultimul inainte de cer. Mergi spre margine, nu te apleca prea mult, priveste in zare si minuneaza-te cum lumea e plina de beculete, chiar daca e aproape vara. De jos e un banal nesimtit, e o lume cu ochelari deloc potriviti, sus aici iti e hranita cererea ochilor tai. La doi pasi de la moment suna dobitocul de telefon, e jenant sa cred ca nu raspunzi, e interesant cand stiu ce se petrece, e imposibil, dar bateria pica, e moarta, nu mai suna.

Urmatorul nivel e in toate, chiar si in reincarcare, mai tarziu reincarnare. Iar dimineata cand apa iti clateste chipul si ti-l reimprospateaza, e semn ca viata te drogheaza cu fericire, obligatia ta e sa o mentii pana tarziu in noapte.

Trist ai sa vezi acum nivelul inferior, nici nu ar fi nevoie sa privesti in trecut, doar ca trecutul tinde spre tine, te vrea, insista, apoi devine tacut.

De ce tacere? Pentru ca eliberarea ta  infloreste, trecutul nu-ti mai bruiaza viata, aici sus, totul e minunat, cel putin pana spala astia vraja.

Indraznesc sa-ti spun si de nivelul meu. Eu sunt ala de jos, sunt cel care trage de pereti, sau ii impinge sa urce cat mai aproape de o destinatie. Viitorul nu poate fi trait in prezent, ar schimba moartea si nu ar mai veni la timp, s-ar grabi nemancata.

Un scaun pe care imi sede o parte din trup, doi ochi ce-mi alcatuiesc privirea atintita spre monitor, rimtul ce-mi atrage zambetul, doar eu pot asa. Binedispus prin fum de tigara, ma inec, nu-mi place, nici nu trag, altii o ard in focuri.

M-ai intrebat ce am, unde naiba imi e capu', de ce ma trezesc doar ca sa-mi aduc aminte c-am adormit pe langa lacuri, de ce nu vorbesc despre tine, de ce la telefon te tratez atat de slab, de ce nu te las vorbesti cand tu stiai ca-mi palce sa te ascult, de ce nu mai curg mesajele ca inainte...

Oamenii sunt ca si melodiile. Ai dreptate, am cearceafurile goale, dar nu'i nimic rau in asta.

Ma pun pe treaba, reinventez un hit. Naiv sau nu, sa nu crezi ca m-am tampit. E "vina" mea, am inventat o "regula" si acum o aplic. Important e ca simt.

| Ce e bun e interzis, nu? |

Bun, hai sa-ti spun. Eu, am o mare ura pe Eva asta inventata acum ceva timp. Avea totul si a zis sa incerce noul, noul care oricum il vedea deja vestejit, care cuprindea doar pofta de cunoastere, si a binelui si a raului. Fructul interzis cautat de ea, a trebuit sa fie si gustat, si cum are in sange talentul de a atrage si turma, Adam a zis sa nu ramana el mai prost, s-a combinat si el cu rautatea. S-au innebunit pe sine si le-au disparut aripioarele, perfectiunea lor s-a degradat, iar negativul a iesit primul la suprafata.

Ce n-ar da masculul sa zareasca pe strada o Eva necultivata. Una ce e imbracata in uniforma de nud, ce zace sub soare doar ca sa fie racolata de picuri de ploaie. Iar Adam, el e mai rar in zilele noastre, e masterizat de alcool si de prostie, isi manifesta sexul detinut in pantaloni, aratand ca fara nu se poate, muschii i se incordeaza pentru fiecare bucata. Studiaza atent, cu cat mai trait, cu atat mai inteligent.

Iar carne? Iar ceva bun? Si vrei si interzis? A, nu, tu esti nebun, tu le combini pe toate, ofera-I rima “foarte tare frate”. Urla din rasputeri, manifesta-ti instinctele animalice, spune ca tu te tragi din maimuta, ca viata ta se bazeaza pe incredere, ca totul spus pe fata e mai soft. Eu as ghici in stele, ti-as spune cand ai sa mori sau cand murim cu totii.

Te-ai tolanit, maine te updatezi, camasa nu e la singular, nu suporti oglinda fara tine, iar venele vor interzis. Tu ce zici Laura, despre tine vorbesc? Normal ca nu, tu esti mai pura decat Eva. Tu faci doar lucruri impresionante, iar candva dadeai hormoni pe spate, acum predici, preoteasca mica ce esti.

Spune dupa mine: “Promit sa nu mai fac niciodata”. Stiu ca tot ca tine e, sunt curios sa aud tonul pe care pronunti silaba cu silaba. Ea? Da, are mere, asa am invatat la scoala, dar Eva e mai puternica, a avut tupeul sa muste din mucegaitul ala de fruct, a avut sansa sa simta gustul unora de dupa viata.

Un foc ce te arde, dar nu te omoara! Adica, tipi din rasputeri, vrei salvare, vrei sa se opreasca, nu mai suporti, vrei macar moarte. Nimic din ce-ti doresti nu ti se ofera. Vise placute celor ce simt inainte de-ai crede pe altii.

Eu simt ca-mi e frig, simt ca mi-e somn, simt ca nu am nevoie ca Dunarea sa se instaleze in ochii mei. Aseara am facut inundatii, si acum doua zile, si poate chiar si-n drum spre fericire. Am cazut in primu’ canal si s-a facut bezna, am crezut ca e raul, dar s-a aprins o lanterna, era un sfatuitor, mi-a soptit cam tare si cu ecoul. Grairea lui se referea la asteptare.

Ce e bun si lui Dumnezeu ii place, dar oare interzisul ii da pace? Maine sa se inventeze si alte vorbe, o sa ne prostim de prea multa bunatate pe care n-o oferim cui trebuie. Masca nu va cadea curand, scopul e in fiecare bataie de inima, iar ochii spun ce graieste momentul.

Vrei sa vezi adevarul? N-ai cum! Se traieste, se simte

Fara hold, doar treci la purgatoriu, ne intalnim in alta viata.

| Omu' de ce bea, d'aia se trezeste |

Prostia isi face loc prin efectul national. Toti ramnim ( poftim) la ce e prea sus pus, escaladam in ritm perturbat, iar cineva isi permite sa ne minta, ne spune ca prin munca o sa ajungem acolo unde vrem. Egoistilor, voi nu stiti ca fara noroc se duce talentu' de rapa? Voi de ce stati cu mainile amputate'n buzunare, de ce nu miscati atunci cand aveti sansa, de ce sunteti lacomi si nu stiti decat publicitate?

Va duceti acasa ca sa va futeti nevasta si incercati sa va multumiti si amanta, nu beneficiati de fericire, va multumiti cu un zambet si bucati de carne. Proasta aia te asteapta acasa, copilul poate ca nici nu poate fara tine, iar tu'ti permiti sa te joci cu destinele altora, te crezi un Dumnezeu si'ti futi carnea.

Bai omule fara cap, te-as blestema sa ramai fara, te-as pune sa consumi viagra pe post de nutritie principala, te-as ingrasa mai mult decat te gandeai, te-as pune pe cantar si ti-as arata ca nu meriti. Nu din cauza greutatii, ci pentru ca-ti permiti doar digital.

Omu' de rand sufera, asta e vai de capu' lui, citeste presa si se minuneaza de ce au altii, ii e pofta si lui, dar se multumeste cu o bunaciune la doua trei pagini. Da' tu de ce te lauzi cu ea in public? Tu de ce te vrei un idol? De ce promovezi tu criza, cand te scalzi in jacuzii?

Lasa, ma, lasa ca'ti vine si tie vremea, ce crezi c-o sa fii mereu in top? Numai tu esti tare si romanu' dobitoc? Tu crezi ca scriu de tine, doar ca sa umplu pagini? O lume'ntreaga te vede, te-ar dobori de-ar ajunge la tine.

Eu nu am ura, sunt pe concept de " Eu si Tu", dar cand iti tratezi viata in halul asta, trebuie sa scuip, sa scriu cuvinte.

Vreau ca generatia ce vine, sa te pice. Eu imbat lumea cu fraze, dar ai grija ca romanu' duce. Cand se va trezi, va vrea sa te manance. I-a fost foame si nu mai vroia prostie.

Idiotule, daca nu-ti place, nu mai citi. Idolul meu il zaresc atunci cand ma uit in oglinda, da-mi de stire, da-mi un mail, suna-ma, zi-mi daca ai de gand sa te calmezi. Daca nu, ma jur ca te schimb eu. Si chiar de nu-ti convine, iti macin aroganta pana la moarte.

| Fara aripi nu poti zbura |

Te privezi de la fericire, ti-o restrictionezi, reciti replici in oglinda si incerci sa nu inghiti, vei bea un vin sec. Aripile sunt pentru zbor, zborul e pentru visatori. Oare cine are curaj sa recunoasca, cati dintre voi stiu sa si planga, cati se descarca si nu tin in ei, cati detineti cel putin un prieten, cati stiu sa inceapa numaratoare unor stele de pe cer, cati iubesc, cati vor sa zboare, si oare cati reusesc ?

Eu mereu intreb, eu sunt curiosul, sunt cel care asterne cuvinte cu inteles invers, sunt cel care deruta, cel ce si el e ametit, cel ce se balbaie chiar si in gand. Sunt cel care isi aminteste, cel ce ia in mana amintiri, pana si un telefon m-ar ajuta sa plang, sau sa rad. Si nu materialul in sine imi actualizeaza starea, ci ceea ce detine el, un trecut.

Sunt de parere ca lumea e un haos atunci cand ne vrem raul, stiu ca prostia pandeste la usa, iar ca totul sa fie complet, mai trebuie o cheie, bufet suedez. Iar daca eu alcatuiesc placere, atunci inseamna ca ma ascund, dar nu ador singuratatea, iau cu mine o floare si-un pamant. Poti intelege doar dupa ce traiesti, ipocritul va avea o parere, exprimarea lui se va confunda c-o sticla de bere. Te ia ameteala? Te imbraci, dar nud de ce nu te privesti? Sunt sigur ca inca nu te cunosti, mai vrei sa cresti.

Ceasul ce-l privesc, indiferent care, imi spune ca sunt un tip nascut la fix, aici coincidenta moare. Prezentului nu-i poti da aripi, in prezent nu poti zbura, o singura dorinta, iar viitorul te va prinde intre doua degete, iti va da drumul dupa ce ai ajuns printre nori, nu vei avea o parasuta, vei cadea din plin, va rugini orice curaj, frica iti va intepa inima, un sarut al cerului iti va stampila cu-albastru fruntea, vei ateriza pe puf. N-ai murit, ai sperat c-o sa prinzi aripi.

Nemultumirea ca nu ai tot e ultimul lucru la care ar trebui sa te gandesti, iar pentru ca inca iti mai bate inima, ar trebui sa-ntrebi si de ce. Fara motive nu poti trai, dar oamenii pentru asta sunt facuti.

Puful e fericirea, frica e nemultumirea ta, iar aripile sunt de la ingeri, ingeri ce inca sunt pe Pamant, oameni.

Scriu plangand, citesc razand.

Noi n-o sa zburam niciodata singuri. Noi suntem oameni, nu uita.

| Carnea ei nu e pentru fericire |

Manechinuitele ar fi exemplul cel mai bun, dar de as rascoli mai adanc as gasi si in ele un suflet ce s-a pierdut pe primul podium. Pasii marunti arata finetea caracterului, un pas prea mare are o nuanta de mandrie, iar miscarile ondulate spun ca e loc si pentru tine, macar de o privire.

Vara ai carnea la dispozitie, e dezbracata fara rugamintile tale, sanii sunt lasati sa fie atinsi de vant, iar uneori trupul nu mai are cuvant. E tacere, se naste efectul hormonilor hraniti din mii de directii, valurile sunt haotice si o vor dezbraca, o vor lasa nud. Tu ai sa uiti cine e in mintea ta, ai sa vorbesti de nebun prin gand, ai sa gandesti cu sexul tau din pantaloni, ai sa te-nvarti, ai sa te asezi impotriva vantului. Una te va seduce, altele vor ramane pentru maine.

E doar carne, se gusta, nu se mananca. Si de la carne nu poti avea decat trup, sufletul e bagat in cutie, si cutia nu e la ea, e la un el ce de mult s-a indepartat.

Nu sunt egoist, se poate aplica si invers versiunea asta, eu spun din mintea unui baiat pentru o fata. Si nu trebuie sa-ti ceri scuze, e primul instinct, dorinta e cea care te duce la... finalizare. E mai grav atunci cand vrei cu aceeasi persoana, si doar carne. Sa stii c-ai inceput sa te ingrasi.

Scrie pe un perete, daca iti ajunge, numele unei singure persoane. Fiecare trezire va fi cu el, cel care ti-a pregatit fluturii sa zboare prin stomac si apoi ti-a daruit un nou sarut. La un moment dat te saturi, sau nu stii sa mai apreciezi ceea ce ai. Stii unde te duci? La "magazin", la "shopping", cauti carne ingrijita si usor de cucerit. Esti o fraiera, dar nu te simti.

In cazul in care pana acum nu ai trait, te inteleg, iti place doar cearceaful, vrei doar joaca, vibratorul e un invechit, dar sper sa astepti si un print si sa-i cauti sufletul si apoi pielea fina. Cum o sa stii ca e el? Ai sa-l simti atunci cand nu e langa tine, o sa-ti tulbure visele si gandurile, nu o sa-i simti pofta sexuala, o sa ti-o ofere altu', apoi ai sa plangi. Da, nimic nu e fara putina durere.

Baga la cap, e doar o idee, se aplica din ambele parti, iar dorinta de carne o poate simti oricine.

Doar carnea imbatraneste, ochii ei vor zambi prin sufletul tau, vocea iti va sopti mai intens decat ai crede, o sa inchizi ochii, ai sa-i deschizi fericirii. Daca nu, inseamna ca scrisul meu va ragusi voci degeaba. Doar o ea pe care s-o poti strange in brate.

Sunt in asteptare. O sa vrei sa te mai ingrasi?

| Mie-mi place dezordinea |

In camera mea dezordinea isi face de cap. Poti privi din orice unghi si ai sa fii satisfacut, nu ai sa gasesti nimic, acul e aproape infipt in parchet, asta ca sa nu te intepe. Dezordinea asta e ordonata mie si mintii mele. Cam asa gandesc eu, vraiste, si las bucatele din idei peste tot. Nu ma pot rezuma la lucrurile deja finalizate si ce nu mai necesita o "munca". Imi place sa cred ca originalul si starea mea de bine sunt influentate de ceea ce-mi place mie, nu de ceea ce-mi dicteaza cei atotstiutori.

Sufletele sunt in viata mea ca pe o tabla de joc unde totul e intr-o continua batalia. Eu sustrag pionii si ii incarc cu energie. Nu ma atrage regina, dar vreau s-o salut inainte sa plec.

Am o problema atunci cand imi iese in cale nebunul. E un beat ce-si are controlul sprijinit pe un perete. Si ameteala lui atrage cativa pioni, dar nu din ai mei. Iar ca nimeni sa nu fie dezamagit, eu sunt tabla pe care jocul se extinde. Eu pot inghiti din patratele si pot face trisarea evidenta. Iar lupta adevarata are o strategie inculta exprimata-n debandada.

Dupa somnul meu vreau ca cearcefurile sa fie dezordonate, vreau ca si ele sa se relaxeze, pixurile sunt puse in diferite colturi, nu mai mult de patru, asta ca sa ma bucur de o accesare mai rapida. Sosetele sunt ascunse cand sunt murdare, la vedere cand stiu ca urmeaza sa le incalt. Ma implic in dezordine si pot spune ca face parte din viata mea, nu imi trebuie burete, nu vreau sa sterg nimic.

Si daca tu, omulet credul ce citesti randuri, ai de criticat ceva, imi poti spune. Lasa restu' si tasteaza. Eu sunt obligat sa-ti respect parerea, dar nu-mi vei schimba "stilul". Sau incepe cu tine, si ma mai gandesc.

Nici parul meu nu-l vreau standardizat, nu vreau sa creez impresii uluitoare si apoi sa fac sacrificii pentru mentinerea mea. Eu vreau ca cine ma priveste sa-mi detecteze acel eu, dincolo de haine.

E mai greu cu reusita dezbracarii mele, iar vara e anotimpul nepasarii, dezordine in valuri, dezordine sub soare.

| Sa-ti notezi, nu vreau sa mai uiti |

Gandurile ca si muzica. Sunt prea multe sunete si toate's zgomotoase. Doar o ureche muzicala poate distinge placutul, insa cand nepriceputul isi incearca norocul, muzica inceteaza. E un stop cardiac al bitilor, e un blank ce-ti astupa urechile, e efectul geamurilor ce se inchid la o viteza mai sus de 200, si ne intrecem in kilometri.

Mi-as permite sa scotocesc prin intimitatea ta, dar as afla ca nu mai ai niciun secret. A fulgerat, si ideea ti s-a zguduit, a fost activa intens, te-a masluit.

Tu ai cazut in vraja si ai ai trait doar din imagini, nu ai avut un pix si-o foaie, te-ai udat fara ploaie.

Iar daca te prinde inspiratia poti scrie romane, nu ma voi supara, dar nu sunt sigur ca voi vrea sa ma satur cu tine. Vreau multe intr-o concentrare de putin.

Idiotul de mine a uitat titlu, te ascund si nu te dau de gol. Nu vezi ca am dat vina pe cine nu trebuie? Nu observi ca altii nu pricep ce indrug de zor ?

Imi pare rau, eu nu tin la borcan, nu conserv, nu pastrez vinul peste ani, nu am rabdare, eu desigilez si consum. Nu am idee daca am o clipa si pentru ziua de maine. Iar tu sa nu-ndraznesti sa-mi spui, maine chiar ar fi inutil !

Vezi ca ti-am cumparat niste sertarase noi. Sa ai grija de ele, ai cheia pusa in hainele cele noi, sa pastrezi acolo doar idei ce sunt in stare de procreatie, si nu as avea prea mari pretentii, dar vreau sa capsezi foile cu fericire.

procreatie

Lecitina atunci cand uiti ce vrei sa-nveti, foi daca vrei sa-mi spui cat de mult te rascolesti, atunci cand ai gandul ascutit, ma strapungi pe mine.

Si tu lovesti tastele de zor, nu ai mila si nici conexiunea nu prea tine cu tine. Pretentia consta in rabdare, intr-un refresh la fiecare crezare ce ar vrea o afisare.

Capul il porti pe umeri, e o expresie cum ca ti-l uiti pe drum, iar la destinatie sper sa gasesti produsul cel mai bun. E consum, si fiecare oprire conteaza.

Am scris, tu nu uita sa-ti notezi !

| Un grasut si o frumoasa |

Povestea a doi cei nu-i cunosc, o poveste ce nu stiu cat de mult ii leaga, legi si reguli pe care ei le aplica in diferite momente, fiecare incercand sa apuce "leafa" de care are nevoie.

Iar eu tolanit intr-un puf total, privind din diferite unghiuri si totusi negasind ceea ce-mi trebuia. Mintea mea clocita de atata stagnare si venele ce consumau alcoolul abia picurat pe gura. Putin cate putin, efectul si-a spus cuvantul, dar ochii mei nu au incetat sa vada. Lucid din fire, atunci mai mult ca niciodata, gaseam ceva sa-mi placa.

Prea multe picioare fine, lumini ce se propagau treptat, miscari prea apropiate, o incercare de futere. Si nu-mi scuz limbajul, incerc sa-ti redau realitatea. Fiecare are un scop, dansul e mult prea senzual, atingerile sunt de jos in sus, iar magia tinteste spre mijloc.

Prea multi sani ce se lasau atinsi, prea multe priviri parsive, meschini venind de nicaieri, un radar ce prindea in cateva clipe primul sex ametit in eter.

Si nu trebuie sa te miri, adunarile astea se fac de bunavoie, toti le traim si fiecare le vede cum poate. Iar eu aprofundam in moale si nu ma interesau mainile ce veneau spre mine, acceptam orice sarutare si totusi nu-mi era bine.

In ceata am zarit o ea, una simpla si modelata ca si plastilina. Nu vroiam sa-i sorb atentia, nu incercam nimic. Imi placea, priveam.

Inalta, bruneta, si cu o rochie ce spuneai ca e cearceaf. O culoare ce nu se distingea exact, ceva inchis, si totusi nu negru.

Si imi placea cum se misca singura, si cum un trup ii mai dadea tarcoale. Era un el cam grasut, un el intr-o camasa ce-i putea acoperi formele si in niste blugi ce-i descoperea caloriile.

Si critic ceea ce atarna greu la cantar, nu-mi place excesivul ce se bazeaza pe financiar, nu-mi place nici de Columbeanu cel cu priviri fixe si nici femeile ce tind sa fie ca si Monica.

Da, poate ai facut asocierea, grasutul era bogat, stia sa paseze banuti in toate directiile, nu era manelist si nici minimalist, era un tanjitor dupa o bucata de carne. Un excitat ce primea un sarut pasional si apoi o scarba totala. Si chiar si sarutul il putea simti ca fiind neinspirat, dar hormonii erau prea imbatati.

Si iar o pereche de sani, de aceasta data zariti cam goi, deloc acoperiti, ei ii placea asa, totusi treaza era alta.

Si frumoasa se retragea in coltisorul ei, obosita pe chip si cu dorinta de a gasi un mijloc prin care sa ajunga mai repede la final. Trebuia sa se comporte normal si nu putea da spaga si timpului, nu-l putea saruta si nici nu i-o putea freca.

Poate ca timpul e o ea, iar grasutul a stiut cat sa-i dea.

Eu parca am adormit, sau mi s-au inchis ochii, am scapat ceva momente si nu am pierdut nimic special. Singura chestie ce ma soca, erau banii lui din buzunar. Nu-i muncise, nu-i gandise, el doar ii cheltuia. Si stii ce? El se bucura, avea totul, mai putin fericirea.

Maine va afla ca cineva l-a barfit, nu o sa afle nici de la mine si nici de la tine, poate va citi printr-o revista cum ca frumoasa lui s-a culcat cu vreun fotbalist, urmarea lui, o fericire intr-o balta de lacrimi, fara servetele, doar o carpa.

S-a trezit din betie, buza de jos il tradeaza, nu-l lasa sa zambeasca, e amortit, e terminat, nu e el fara o frumoasa.

Si ea iti spune ca esti dulce, ea vrea sa te guste. Dar oare vrea si fara bani ?

| Am jucat singur |

Jocul incepe si mintea ta deja zburda spre castig. Se insereaza imagini insuportabile si greu de controlat. Nu poti decide ce urmeaza, dar iti poti perfectiona antrenarea.

Din prag pleci cu ganduri marete, injectand in vene un invizibil risc. Esecul nu-l prea bagi in seama, dar replica "important e sa participi" o tii in siguranta, in caz de urgenta.

Rundele sunt chinuitoare, exista un timp limita de relaxare si unul tinta ce-ti da ultima sansa. Jocul are clipe de spontaneitate, amesteca fiecare nivel, rastalmaceste viziunea ta si o face mai perversa. Istetimea ti-o poti numara in puncte, iar castigurile le acumulezi prin rabdare. Stii ca fiecare minut face ca tensiunea sa fie si mai mare. In minte se calculeaza cifre, replicile sunt lasate deoparte, jocul e incert si nu sti ce te asteapta, nu te poti uita in spate.

O sala mare cu peretii dusi spre cer, cu tavanul sculptat in nimic, un alb ca la spital si asta e primul nivel. Un scaun din alte zeci, un cersetor ce-ngheata de cald. Frisoane ce nu le-nteleg, ce nu le simt, dar unii vor sa invat.

Un ceas identic cu celalat, alte ceasuri ce arata ore diferite, secunde si minute potrivite, o liniste si totul ar rima in cuvinte. Un telefon ce asteapta vibratia, piciorul meu ce vrea sa simta restu', blugul ce trebuie patruns, creierul meu satisfacut.

Si ar inseamna ca totul sa fie un semn. Nu vreau sa cada peretii, nu vreau sa se clatine nimic atunci cand inchid ochii, la mijloc de ceas nu vreau sa ma ridic... e in zadar, dar jocul e surd.

O nebunie lansata si prezisa, dar cu un continut ce trebuia experimentat, nicio lacrima, nici muzica, doar un culoar patat. Un radio deschis intre doua usi, si zeci de treceri ca sa leg un confuz. Si priviri ce incepeam sa le stiu, si bucuros as incepe sa vorbesc cu peretii.

Dotat cu cel mai mare chin, asteptarea, sau picatura chinezeasca inchipuita printr-un stres din ce in ce mai fluent, imi dau seama ca de ceva vreme era noapte.

Si cum unii fug, la fel si revin, eu doar pasesc si tin in spate un ghiozdan, unii ma stiu, altii m-asteapta. Vad prea multe chipuri ce seamana cu "inamicul" greu de infruntat, si vreau sa cred ca iluzia m-a debusolat.

Ma ridic, nivelul urmator deja a plecat, iar asteptarea mea e legata doar de cer, l-as putea privi o groaza de vreme, dar nu mai mult decat pana la rasarit. Si n-a vibrat, nici n-a "vorbit", am tot tastat in mii de directii si doar una a grait.

M-a fugarit un gand, dar rotile m-au oprit, a pornit.

N-am castigat, nici game over n-am primit. Am jucat singur, asa cum am gandit.

| Nu te juca cu prostii |

Nu consuma din imagine !!!

Ce incepe cu "nu" e semn de avertizare. Deja mintea ta trebuie sa-ti creeze imaginea negativului si sa stie sa-l trateze ca atare. Nu poti iesi la aer curat decat atunci cand singuratatea te defineste, asta pentru a evita mirosul neplacut al celor ce cred ca si-au dat cu cel mai scump parfum, desi jegul inca mai persista.

Daca te joci cu "ei" te declari inchis in cusca lor. Ei nu stiu sa se "joace", ei omoara tot ce e nou si pare superior, ei ignora "resturile" si doar inteligenta lor conteaza, chiar daca ea tinde spre zero.

Muzica lor e de jucarie, desi se vinde mai ceva decat un covrig cald. Nu ma iau de manelisti, desi uneori ma tenteaza. Curand am sa le dau in "cap" cu un post si am sa-mi spun parerea mea, promit ca am sa dau accept si comment-urile ce au un caracter vulgar.

Prosti suntem cu totii, dar nu toti promovam prostia. Nu-mi mai place marfa targului, parca au innebunit cu totii, turbarea e pe buzele multora, infectia banului acapareaza femeile frumoase, iar geniile au inceput sa zaca si sa astepte pana dupa 40 de ani.

Youtube-ul merge pe o logica simpla. Prosti sau destepti, vrem sa va avem printre noi. Noi va iubim pe toti si vrem upload-uri in prostie. Vizualizarile cu sase zerouri in coada sunt in speta variante tampite ce au tag-uri atragatoare. Obsedatul nu o sa aiba parte decat de senzatii orgasmice in castile adanc introduse in urechi, ca sa nu-l auda vecinii, si poate de cateva pizdulici umezite, dar din pacate cenzurate. Placute sunt momentele in care utilizatorul se incalzeste si tipa e aproape de "golire", iar radical se instaureaza starea de cutremur necontrolat, iar filmuletul este "atacat", o reclama usuca fiecare hormon intinzand-l pe sarma. Urmeaza alte cautari, un debil mintal, obisnuit si comercial.

Si multe jocuri pentru copii cu varsta cuprinsa intre 3 si 10 ani au acum parte de jocuri dintre cele mai stupide. Noi nu mai avem idei, noi futem internetul si cladim prospetimea prostiei, noi iritam noua generatie si o inconjuram de vulgaritate. Si tot noi o sa ne vaitam cand o sa fim vinovati pentru ploaia de prostie ce o sa ne ude pe toti.

Umezirea e deja in extindere. Pana si un copil de 8 anisori stie sa scrie la pc, se pricepe chiar si la facut bani, 5 euro ca sa-si arate "sexul", maine se vor inventa bordeluri "pedofilice", maine prostia va avea un gust mai "crud".

Nu te scarbi, nu inceta sa citesti ce-ti scriu, e adevarul pur, nu e nimic care sa fie suspect, rugamintea mea e sa nu te infectezi.

Si acum a mai aparut in lumea "mondena" si gripa porcina, si imi doresc ca porcii sa raceasca, eu sunt vaccinat, si cica asta e o alta problema.

Si Kiss Fm nu mai ascult dimineata pentru ca "marele" sef Serban a inceput sa aiba ticuri mai ceva decat un incepator, cred ca i s-a ridicat tensiunea, "o sufletelul meu". Si parca e deja fumata chestia asta, dar lui mereu ii sta pe limba. Ma inclin in fata FM-ului, "domnu' Dan, dar ce cap mare are carcotasul asta".

Nimicuri, tampenii, prostioare la nivel ceresc, un national tipic romanesc.

Prostie, prostitutie, ratati promovati in floare, religii si conceptii calcate-n picioare, totul prin publicitate.

P.S. Un prost nu joaca sah, ci se chinuie sa "futa" regina.

| Protestez, vreau ca o clipa sa tina mai mult |

Vreau sa arunci dictionarele, dex-ul online sa nu fie accesat de privirile tale, sa nu te informezi haotic din gura lumii, sa nu scormonesti prin dosarele arhivate in mintea ta, vreau doar sa-mi citesti aberatiile mele placute si sa crezi ca se poate intampla lucrul asta.

Timpul e un etalon, iar noi ne ghidam dupa el. Cand ni se daruieste prea mult numaram monotonii si vrem niste minusuri pe care sa le aplicam in problema, cand nici nu avem timp sa ne exprimam si sa simtim senzatia insistam sa punem stop. Nu reusim pentru ca ce fuge nu se mai intoarce.

Comunicarea instanta chiar si la departari considerabile e doar o insistare, un accent ce e pus pe un anume caz, un ceva neconsumat, sau o fericire in fata unui tel.

Timpul are clipe, iar clipa nu inseamna neaparat distanta de la o secunda la alta. O clipa dureaza exact atat cat momentul cere.

Daca ne-am stradui, clipa ar dura exact cat tot timpul nostru. Noi reincercam si schimbam datele vietii ca sa ne complicam. Nu ne place un "Da" prea sigur, vrem si ceva tachinare, risc, pericol de "inmormantare", si daca se poate chiar si coincidenta ce seamana cu acel "nimic intamplator". Totul e batut in cuie, clipa de clipa.

Clipa incepe de cand are loc o schimbare si pana cand aceasta nu te mai afecteaza in niciun mod. Si cu un zambet incarc noi idei si cred ca o clipa poate reveni oricand.

Am dreptul de a da in judecata anumite cuvinte ce doar si-ar dori sa spuna ceva, ma intristez cand vad ca sunt mai proaste decat aberatia mea. Sentinta e decisa, am dreptul de a spanzura fiecare cuvant ce-mi nimiceste visele. Am dreptul sa protestez, am dreptul sa ma exprim, sa visez si sa te indop cu fericire, totusi n-as vrea sa te inceci.

Si nu traim in Matrix, nu ne place posesia, vrem sa fim hoinari in cautare de necunoscut, nu vrem sa se stie nimic din negativul nostru, asta numim noi adevarata viata.

Si pe prima straduta din Paris am sa aterizez, am sa ma asez pe o bordura si am sa las ochii mei sa vada cum altii se clatina dezorientati, ei cred ca au o destinatie.

Sau pot sa aleg un Bucuresti, sau un oras plin de lumini, si astfel sa profit de noapte, sa ma folosesc de ea si sa nu adorm inaintea ei.

Pot clipi de mii de ori, pot alerga de nebun fara sa las vreo urma, pot plange, inceta si reincepe, pot vorbi unei multimi gandindu-ma la o ea, pot adormi fara sa visez, pot simti senzatia de roua chiar pe buzele mele, pot iubi, tu poti ?

Nu am nevoie de proteste, am nevoie de viata si de oameni ce vor clipe de durata.

| Fericirea, cel mai periculos drog |

O visam, sau o avem. Radem si apoi izbucnim in plans. Tremuram si renuntam. Ne informam si nu reusim. Integrarea noastra e irecuperabila, am inaintat prea mult si deja am facut rau.

Negativ in masa pentru o picatura de fericire. Am renuntat la atatea pentru simplul zambet pe care l-am obtinut, doar pentru o noapte. Am reusit sa adun toate stelele intr-un sac si tu nici nu le-ai privit. Am ramas ca un trist sa le-agat pe cer.

Tu ai pitit printr-un buzunar adanc luna, mi-ai interzis s-o privesc. Eu am dat mana cu fericirea, eu cred ca-nnebunesc. Nu e important restu', stiu ca m-ai drogat, sau ne-am drogat impreuna.

Tii minte? Tu cautai, iar eu mereu iti dadeam variante. Tu priveai si eu ma vedeam prin ochii tai. Erau mai clari ca oglinda aceea limpede si ma puteam vedea exact asa cum si tu puteai.

Ma pricep sa instaurez confuzia, trag foarte usor o perdea plina de ceata, tu poti sa pasesti cu mine chiar si pe gheata. Si neg daca vrei sa-mi spui ca e poezie, trebuie instant sa eviti rima, eu vreau doar sa stii ca imi e greu noaptea, e clar ca si ziua.

Iar acum primesc pasiunea, nu vreau in cuvinte, nu vreau formal, nu rataciri, nu cu mine. Si din prea multe calmuri poti alcatui un stres, poti deranja o lume si un vis indraznet, poti retrai sau crea noul, poti ingropa raul. Te droghezi !

Vreau un schimb periculos. Vreau sa risiti, vreau sa crezi, vreau sa fugi cu mine. E simplu, nu? Nici nu ma-ndoiesc.

Ratacesc, sunt strazi multe de parcurs pana la tine, mai ales cand pasesc doar eu. Dar stand doar intr-un punct, te vad cum imi place mie.

Cum, tu nu ma vezi? Aaaa, iertare, tu doar ma auzi, si totusi ai niste indicii, sunt pitite-n amintiri inca prezente.

Si punctul acela se sprijina de Pamant, e inalt si e placut doar noaptea. E greu sa stai prea mult, nu rezisti, nu singura. Banuiesc ca de acolo e plecarea. Drumul e doar un segment ce mai tese ceva nou, e "update-ul" facut atasarii, e un pic de mister, un dor nebun, si un drog.

Nu tragem pe nas decat ce vrem, si eu-ti cunosc mirosul, tu sigur pe-al meu. Tu ma cunosti, repet, eu pe mine nu ! Eu ma oftic, tu te amuzi, eu nu pot, eu nu stiu, tu-mi ceri totul.

Si-am intalnit messenger-isti cu "forme" feminine ce spuneau ca's prea idiot. Se exprimau atat de usor si vroiam sa cred si eu acelasi lucru. Mi-au spus ca vand o marfa mult prea ieftina, ca drogul meu e doar o amagire, ca nu e bine, ca starea mea nu'i fericire.

Fericirea e sustinuta de pericol. Si orice pahar se poate sparge, cioburile sunt pastrate intr-o ordine, vor sa ma taie.

Ma ataca, ma zgarie, uneori am senzatia ca-mi place, iar cand din cer o mana ma alinta ar trebui sa zic stop, e pericol.

Eu incerc, ce naiba sa fac? E drog, si ma injectez si cand visez, pana si perna ma agita, si cearceful e rece prea putin, pot transpira peste noapte, pot, si totul e un chin.

Drogul agita o viata, eu mizez pentru doua.

| Iar imi e dor |

Si starea asta ma cuprinde doar cand e noapte. Doar cand nu e nimeni langa mine, cand imi pot inchipui si cand totusi ea lipseste in nestire. Cand o parte simte, iar cealalata zburda, cand un bebelus se joaca si altu' plange, cand eu ma infior si imi e teama ca stiu de ce...

Si nu-mi place cand se repeta, nu-mi place cand raman in asteptare, cand timpul meu liber nu e o scapare. Si imi e dor, si cladesc doar imagini, si acum ma dor. Ma imbata luna si nu inteleg de ce m-as lua de lumina ei. E atat de slaba si totusi reusesc s-o zaresc printre jaluzele. Si acel loc e privit de un intreg si toti ne legam de ceva unic. Mie-mi place cand tu visezi, eu nu pot, nu vreau, singur nu-mi place. Eu respir si singur prin lume, dar imbratisarea ta m-ar face sa si traiesc.

Si doar stii ca e un joc, si fiecare are un rol, eu rup mii de foi si sunt un escroc. Ma joc doar cand e foc. Ma ard si am rani, imi trec, si-mi fac altele.

Nu am final, nu pun stop, nu fac gauri in Pamant, nu rascolesc amintiri, ci doar ele pe mine, nu primesc, ci doar dau. Nu lacrimez, eu doar plang ca sa scap.

Si cineva are urechi sa asculte, ascunderea i-a fost dupa prima usa, secretul ramane acelasi si inca nu-l stie nimeni. Nimeni suntem noi, e bucuria pe care nu toti o vad, nici noi, dar o simtim.

Si tacerea sau evitarea e cauzata de fiecare milimetru ce ma desparte de tine, e vinovata si muzica si scaunul pe care stau. Caderea mea e brusca, iar ameteala ma ia doar cand inchid ochii. Se invarte cu mine lumea, sau ea in jurul meu.

Nu cedez, nu sar peste, nu ezit, nu's copil. Eu nu ma cunosc, tu sigur ma stii.

| Ne cutremuram cand nu trebuie |

Iar acum cateva zeci de minute am simtit vibratii ce porneau dintr-un singur punct. Era scaunul meu ce se lega de restul lumii si imi dadea semne ce ma faceau sa cred ca ceva nu e in regula. M-am gandit ca am innebunit, ca am vreo boala ce si-a declasat miscari lente ale imaginilor, m-a trezit vitualul si mi-a spus ca nu visez.

Cei ce se iubeau pasional in acele momente au avut parte de experiente izbitor de orgasmice, iar adrenalina i-a facut sa scape de griji inainte de termen.

Otv-ul s-a crezut noul Dumnezeu, un stapan ce deja prevedea inca o "miscare" in urmatoarele cinci minute. Se bazau doar pe niste "replici", pacat ca presupunerile au esuat.

Messenger-ul a urlat in floare, toti au fost informati de ceva resimtit la nivel national. Si Romania s-a trezit un pic. Betivii s-au oprit din "galgaiala", sexul s-a intensificat, criza a mai lasat de la ea, iar noi am reactionat in ultimul hal.

Eu am fugit spre pragul usii, mi-am pus in sa infrunt vibratii mari, ma uitam ca nu cumva sa intalnesc vreo caramida si sa-mi arat lesinul ulterior. Mi-am imaginat multe, si asta doar in cateva clipe.

Comunistii au stat linistiti, stiau ca nu e nimci grav, eu am tremurat si nu stiam sa ma stapanesc. Nu puteam sa ma dovedesc breaz, vroaim doar sa inceteze galagia, si a incetat.

Unii au coborat pe marele Pamant, altii s-au suspendat in ganduri. Eu am preferat sa vad ce zice lumea, stereotipul se manifestase.

Si cand mai vine vreo furnicatura, vreo vibratie, vreun sentiment ce vrea sa ma distruga promit ca am sa fiu mai barbat, deocamdata sunt inca speriat.

Acum raule vreau sa pleci, fugi de aici, cauta-ti loc departe de Universul asta.

| Am ambitia sa nu trec peste |

Si te lupti cu muntii si te cateri pe cele mai inalte varfuri, te impaci cu Diavolul si incepi sa simti fiecare sudoare. Sacrificiul tau devine permanent, depui tot ceea ce ai acumulat. Iti risti fiecare picatura de sange si nu conteaza de vorba ce o auzi in urechi.

Totul tine de moralul tau si increderea e maxima. Esti doar dispus, dar inca nu ai incercat prea multe. Gura ta spune nevrute si crede ca restul e putred. Sfaturile devin cuvinte murdare si cartea prosteste atunci cand e tratata ca atare.

Excesul strica orice, la rand e si viata. Timpanele iti tiuie si e semnalul de renuntare. Teama se instaleaza in simtul tau, inima vrea sa bata mai tare decat in mod regulamentar, esti jupuit de carne si visele postesc spulberand "cererea" ta.

Mirosul mult prea viu devine realitate cruda, ai musca din tine, din timpane. Ai ramane intr-o lume surda. Apoi te-ai bucura, a disparut teama... dar totul trebuia in acele secvente.

Si clepsidra zace sparta in timpul trecut, firele de nisip concep judecata, pedeapsa va incatusa fericirea absurda.

Darul meu, o alta soarta ce o sustin in spate, fac juraminte si cred ca doar eu scriu ce va urma. Nimic nu se prezice, totul e o presupunere, autosugestia intervine si sfarsitul traieste.

Si mie-mi place si cred ca vreau pentru fiecare un final, nu renunt si am ambitia sa nu trec peste.

Iar daca in ultimul moment sclipirea duce spre ispitire, te rog din suflet, te rog, sa sari.

| Moldovencele au pofta de material |

O calatorie spre Moldova te va ajuta pe tine ca si mascul sa-ti imbogatesti imaginatia. Orienteaza-te spre o zona cat mai sus pozitionata pe harta si fa un popas intr-un oras mare.

Te poti opri in Iasi, sau in Bacau, sau poti merge pana unde te tine bugetul. Dar ai grija, ai nevoie de un portofel cat mai plin.

Dozatoarele cu fericire nu se regasesc, dar frumusetile divine te "calaresc". Ai simtit cum te atrag toate din momentul in care ai atins pamantul lor, iti zambesc bland si te vor. Acum urmeaza "confirmarea".

Un "soft" din nastere instalat si mereu "updatat" le ajuta sa clasifice barbatii dupa marimea buzunarului. Trec de formele tale faimoase, sterg toate patratelele de pe abdomen, iti alunga chipul angelic si iti dau un pronostic. Ideea e ca au oferte si mai bune, iar tu trebuie sa le dai ceva in plus.

Tu ai minte, dar ele nu sesizeaza, tu ai spontaneitate, dar ele nu se prind, tu ai ceva in plus, ai pofta de viata.

Moldovencele, gen Mihaela Radulescu, capata o inteligenta aparte in decursul a multor ani. Ele pot spune multe, dar mereu generalizand. Nu ataca la inceput, ci doar misuna cu tatonari si "pupincuriseli".

Adopta metoda de "inghetare" atunci cand cineva le loveste. Un print le ajuta si durerea le-o topeste.

Si-mi plac atat de mult femeile astea incat imi e tare greu sa inteleg de ce prin zona mea nu se afla. Aici nu sunt atat de pure la ten, nu au dintii atat de albi, nu au parul atat de negru si nici un accent care sa-mi bata in vise prin geam.

Ti-am zis, exceptii sunt peste tot, dar nu contin totalul meu cautat. Iar daca materialismul le-ar lipsi, moldovencele s-ar apropia de perfectiune, ar deveni banale.

Detinand imaginea, acum se dau mari doamne. Si nu le port pica din cauza asta, le respect inteligenta si tactica si ma rog sa nu ma afecteze si pe mine intr-o zi.

Iubirea e o copila pe langa "infectia" ce in minte ti-o poate baga o moldoveanca. Starea lor e naturala .Privirea lor de inger acopera o maturitate regasita in sange.

Si am invatat sa nu ma inec in durere atunci cand o "ea" de genu' ei plange, e o actrita ce'si cauta doar spectatorii.

Intrarea se plateste, nu e vreun "show", e doar o viata "dulce".

| Era vorba ca ne vedem azi, nu ? |

Cu totii stim ca vorba asta ne mananca pe la spate. Are pofta de a ne juca feste si gluma parca strica totul. Chiar si cand imposibilul intervine, chiar si atunci exista un semn de intrebare.

Prostia nu rezulta din randurile astea, dar nici dintr-un eventual raspuns la intrebarea din titlu meu. M-as da de gol si ti-as spune ca totul e retoric. Eu zic si nimeni nu aude.

Un monolog intr-o incapere imensa. Nu vad capatul definit in culori, intunericul ma ajuta la creatie si la pierderea de sine. Pe cat de mult spatiu, pe atat de putin populat. Am nevoie de ajutor si doar eu sunt capabil sa ma ridic dupa ce m-am impiedicat.

Monologul meu a fost scurt, nu a continut prea multe cuvinte. Lacrimile au vrut sa para false, dar au iesit nemapomenit de reale. Nimeni nu stie lucrul asta. N-am mimat!

Ma bucur ca dupa mine mai urmeaza si altii.

Sunt trist cand nu se invata nimic din "greseala" asta.

Renunt la cateva simturi ca sa ma concetrez mai bine. Pun stop la miscare si mesteresc o iluzie. Mi se destrama starea cand din spate ceva ma trage.

Si azi ne-am vazut, mai tarziu cu o clipa.

| Ce-i comercial lui Dumnezeu nu-i place |

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

| Castron cu mancare |

Mananci tot chiar daca nu ai pofta. Inghiti orice ti se da stiind ca altceva nu mai primesti. Stomacul tau cere, vei primi orice ti se va da. Pe contractul tau scrie "inghite si taci", subordonarea o ai in sange si nu poti scapa cuvinte decat in gandul tau.

E stupid sa crezi ca singur poti face dreptate. Totul poate fi folosit pentru directionarea ta spre usa. La inceput ti-a palcut si nici nu trebuia sa mananci, te-a tentat "regescul" si inghitind in sec ai facut cum ti s-a spus, sacrificiul tau suprem a pus bazele unui milog controlat de sus.

Cand tintesti spre varf ai sansa sa obtii ceva, cand ai un punct slab poti face cunostinta cu nimicul. Mirosul tau e prea comun si de la departare imi dau seama pe cine "pupi". Puti a mancare si periuta ta e jicnita de dintii ce trebuie sa-i "mangaie".

Te gandesti ca foarte curand ai sa infuleci mai mult decat poti duce, cantarul va bloca cifrele, te vei speria si tot nu-ti vei da seama. Esti un prototip Mc Donald's.

Si te sperii si pe tine, ai o pielea fara fulgi, dar ca de gaina. Iti e teama cand "urlatorul" iti dicteaza, mananci din castronul tau si-ti vezi de viata.

Excluzi initiatii de teama sa nu te "doboare", tragi aer in piept si iar cresti in kilograme.

Sunt plictisit sa-ti astept schimbarea, nici nu m-ar avantaja vreun pic.

Si nu ma leg de volumul tau "dat" la maximum si nici de urechile ce-ti aud doar laudele venite in plicuri si adresate tie, ma leg de ipocritul ce vrea sa ruineze vieti si uneori ii reuseste.

Si o sa ramai un platitor al femeilor ce vor sa te lege de pat, un viitor mosulet ce are nevoie de pastile Viagra, un ceva ce pute a castron de mancare digerat.

P.S. Te rog sa nu uiti de mail-ul meu "retardat", e o dieta numai buna de "pupat".

| Alandala |

Cum naiba sa bei cafea in miezul noptii gandindu-te ca te va lua mai repede somnul, cum sa crezi ca noaptea alba se poate face de unu' singur si oare de ce sa privesti unde nu trebuie... ?

Rascolind zeci de mesaje pot face diferenta intre ceea ce astept si ceea ce regasesc. E simplu, "empty" pentru clipa asta, sau nu are credit.

Si astia de la Orange imi streseaza bateria, promotionalele imi dau sperante si cred ca telefonul imi suna din alte motive, mai ales cand da impresia de mesaj "important".

Ca sa fie nimicul la locul lui voi renunta la gravitatie, dar imi va fi greu sa-mi mai misc mainile pe tastatura, greu sa-mi reglez directia, cred c-am sa adorm in aer.

Lucruri lasate vraiste doar in camera mea, o dezordine placuta ochiului, placuta mie, restu' e pentru lumea prea simandicoasa.

Si as adormi pe jos la cat de cald e, afara o sa dorm la vara, dar nu aici, ci mai departe. Iar singurul motiv pentru care scriu e ca destresarea mea sa fie completa pana la "terminare".

Mi s-au violat visele, cineva mi le-a dezvirginat, a calarit peste ele si a crezut ca e "un" brut ce doar astepta. Eu am specificat, ma grabesc, idiotii n-au inteles. Clar, nu ma dau batut si ma bucur cand am efect, ma ingrozesc cand nici eu nu mai inteles, ma amestec, ma complic si uite asa uit eu de "simplul" ce zace in mine.

A adormit o lume'ntreaga, iar jumatate din mine tide spre ea. Nu sforai, sunt pe silentios, vibratii primesc din cosmos. Ajung direct la mine si nici muzica nu e intr-o forma atat de buna. Ar trebui un sistem nou dotat cu mai multi "vati". Urechi ciulite pentru dependenti si obsedati.

Imi tremura timpanele cand dau de liniste, creierul spune ca niciodata nu se tace. Radioul functioneaza si toti imi dau pace. Camasa inca ma mai "poarta", e cu patratele si doar mirosul ei ma'mbata.

Chiar, nici nu mai stiu, oare ce miros mai are "ea". Ma prostesc, il stiu, dar nu l-am mai simtit luna asta. Am sa-mi cumpar un parfum intreg, am sa ma multumesc cu putin, pe pielea ei totul ar mirosi sublim.

Si ce ma fac cand vine? Cand vine schimb tot, nu vreau sa stie ca mi-a fost dor, nici sa banuiasca ca zeci ca ea pline de miros mi-au fost in casa. Nici nu au fost, era doar "achizitia".

Nu exista politie in vise, nu le aresteaza nimeni, imaginatia poate face orice deplasare, dementa e absurda, eu inca nu am gravitatie.

"Pe bune", mai tii minte? Era un geam si tu l-ai spart. Acum ce facem te tai in cioburi.

Urmez un ritual, vorbesc "aiurea in tramvai", mai comenteaza cate una prin metro, taximetristului ii dau mai mult decat ar merita si mai ieftina'i limuzina, e pe moca.

Un post pe dos, la intamplare si alandala cand nu cere de "mancare".

Ti'e foame ?

| Efect de termopan |

Parca ar da sa ploua. De nins nu mai sunt sanse, iar vestea e in starea de raspandire. Nu orice e posibil, ci doar imposibilul are sanse de supravietuire.

Magnetul mintii noastre atrage doar surse sigure. Noi nu putem observa orice, noi doar ne limitam. Muntii sunt prea mari ca sa-i mutam din loc, destinatia noastra e dincolo de ei. Si sa ajungi nu'i prea usor, ai variante o mie. Si tot drumul astepti o minune si tot ce e in jur se leaga de tine.

O ploaie ce speri sa-ti spele pacatele. Acel ceva ce pe el scrie "puritate". Astea's doar vise, tu esti un "junior". Ai nevoie de timp, regulat va trebui sa respiri adanc, ai sa te obisnuiesti cu noul, iar vechiul iti va face cu mana dintr-un dulap.

Totul inchis si tinut sub cheie, iar cheia tinuta sub cod. Un plastic ce inconjoara in stil de sarpe un intreg univers. Urmatoarea creatia e departe de-atingere. Respira, e vid.

S-a inchis. Nimic nu mai intra, nimic nu mai iese. Sansa ta e sa privesti din cand in cand. Timpul le rezolva pe toate acoperind transparenta cu fum. Si nu te amestec la nesfarsit, temopanul asta graieste in vid.

Efectul tau e continuat de indiferenta. E semnul de stop chiar si pentru un grabit, un rest inventiv.

Prevad ca n-ai sa astepti la semafor, ai sa alegi alta cale, o sa te manance pielea si frigul te va da gata. Or sa te salute gurile, or sa te sarute cateva, raspunsul tau atat de simplu, cum ar fi... "hai pa".

Nu stiu de ce-ti place, te stiu altfel, e un efect imprumutat. E de la straini si bine nu-ti face, si te-ai obisnuit sa nu mai ai pace. Eu zic ca se poate si mai rau, te contrazici si sapi la greu. Esti profunda si te infunzi spre centru fara sa stii ca acolo e din ce in ce mai cald.

Si cand o sa fie totul la extrem n-ai sa mai suporti. O sa intervina si durerea si cu siguranta n-ai sa plutesti.

Indiferenta, efectul de termopan, cand cineva striga si nu "vrei" s-auzi, cand cineva sopteste ca pentru "surzi".

Chimia atrage sau respinge, esti rece, de gheata si totusi te frige...

| Divort intre neuroni |

Nu mai laud, nu sunt multi la numar, dar si cateva milioane tot nu s-ar afirma cum fac doi din mintea mea. Nu se mai simt atat de legati, nu mai au niciun lucru in comun. Vor sa "lucreze" in particular si intr-o minte mai sanatoasa.

Tin minte ca cei doi se iubeau acum ceva vreme. Probabil ca ei imi picurau si mie cate un pic de dragoste si se exprimau trimitand semnale catre degetele mele. Nu mai vedeau nimic in jur si exista un special ce ii unea. Au avut si momente intime si nimeni nu credea ca asa ceva e posibil.

Am fost intelegator cu neuronii mei, le-am dat voie sa faca si prostioare, conditia era sa faca ziua, noaptea vroiam sa dorm si eu linistit. Recunosc ca-mi placea efectul si imi purifica fiecare canal ce se vroia a fi negativ. Nu mai prindeam imagini cu purici si profitarea mea era maxima.

Acum vad ca s-au cam certat. Mi-au provocat un gol ce nici visele nu-l pot umple.

Dezordine pe aici, femeia care face curatenie se plange la urechea mea. Am fost in sincron cu ea si mi-au dat lacrimile. Nu am cedat, dar nici nu am reactionat. Cei doi se cearta si in momentul asta si simt cum fiecare fir de par se dezordoneaza constant.

Uitam sa spun ca "astia" doi nu au un sex stabil, variaza si devin ceea ce vor. Sunt ca o plastilina ce nu are mirosul specific si se muleaza dupa dorinte. Acum vad ca visul lor nu mai e pe aceiasi linie, ma tot tenteaza sa ma rastesc un pic la ei.

Uita sa-si indeplineasca functiile si ii indeparteaza si pe cei din jur. Am sa raman cu mintea plina de vid, o sa ma trezesc ca nu mai am raspunsuri la intrebari, dar nici curiozitati obisnuite varstei mele. O sa-mi lipseasca pofta de viata si de ciocolata, nu o sa mai beau nici ceai si nici cafea, o sa uit stranutul deloc deformat exact ca de copil in fasa, o sa mi se tulbure fiecare vis, iar locul meu secret va fi devorat.

Tu stai si citesti, tu nu simti cum imi bajbaie astia doi.

Pastrez senzatia ca de neuron haotic. As vrea sa spun ca are nasu' rosu si trage la bautura, dar eu doar il simt. Nici noaptea nu mai e placuta. Si-au creeat un zid si isi "scuipa" vorbe dure.

Mie cine-mi mai proceseaza viata? Eu raman nemiscat, mi s-a rupt ceva. Am simtit, vor divort. Penibil pentru mine, nu stiam ca s-au luat cu acte-n regula.

Doi neuroni, unu' plange, altu' vrea sa scape. Amandoi si-au gasit ceva in comun. Amandoi nu mai vor.

Si mintea mea se va normaliza, firele vor avea contact cu arcuirea specifica, ma voi bucura de neuronul mic rezultat din cei doi, el va ramane.

Am sa-i dau o oglinda sa vada cat de frumos e, am sa-l fac narcisist si egoist. El nu o sa asculte de mine, peretii il vom influenta, isi va construi soarta dupa cum mirosul il va calauzi. Va pica in groapa si se va lovi. Nu va spune "auu", ci va muri.

Mai am milioane spre acelasi drum ...

| Barbatul, doar un instrument |

Lectia de azi nu ne invata sa cantam la vreo chitara, sau sa avem o voce cat mai calda pentru fiecare silaba. Ne aduce aminte de existenta un un manifest al gandirii feminine ce are in vedere doar punctul sexual, ezitand implicarea setimentala.

Fenomenul se imprastie mai ceva decat o epidemie si se instaleaza in mintea unei femei exact dupa un numar fix in esecuri. Mintea le dicteaza ca succesul vine prin indiferenta, prin lipsa dialogului si prin sarirea anumitor etape, ajungandu-se direct la "fericire".

Miliarde de spoturi lumineaza acelasi subiect si nimeni nu-si explica de ce s-a ajuns la decizia asta. Barbatul practic nu mai merita nimic. Se exclude din iubire si din afectivitate. Se elimina toata "vrajeala", iar farmecul lui este aruncat la gunoi imediat dupa terminarea partidei.

Manifestul femeii are o perspectiva foarte dura asupra barbatului. Se spune ca masculul fara instrument e ca si "winamp-ul fara muzica", sau ca "internautul fara biti".

Stropi de ipocrizie si tandrete de sine. Narcisism extrem si sexualitate fara efecte secundare.

O ea care alege mereu altceva, un el care trebuie sa renunte obisnuindu-se cu ideea.

Consuma-ti fiecare banut pentru interesul propriu, uita de flori si lasa caderea sa fie din partea ta. Asta vor ele, doar ca s-ar putea sa te jeneze cand singul lor scop e instrumentul tau.

Au dreptate. E reactia lor impotriva formelor pe care noi le vrem cat mai apetisante. Funduletului mereu bombat si buzelor mereu bune de sarutat. Cand vine vorba de sani avem pretentii, iar inaltimea e si ea esentiala. Revine culoarea parului si a ochilor si cat de implicati sunt si "cracii" peste tine. Uiti un detaliu, uiti ce e in mintea lor si e primul minus pe care ele ti-l acorda.

Barbatul generalizat si sustinut de exceptii are tendinta de a vedea femeia ca pe o "carne" pe care o "ataca".

N-ai sa intelegi femeia, ea te-a inteles cand alcoolul a inceput sa-ti mormaie prin vene, atunci instrumentul s-a prabusit la pamant.

| Tu si divinitatea |

Vei crede ca aparitia unui burete va sterge absolut tot ceea ce se leaga de mine, dar cum tu ai uitat sa-l uzi cum trebuie vei intelege doar o parte. O sa te las sa zburzi cu imaginatia pe cele mai largi campii, eu te voi astepta in varf de munte.

Si pana la mine e cale lunga si pun pariu cu tastele ca nu traiesti doar in lumina, ci mai dai si de intuneric. Simt ceva teama ce pleaca din picioarele tale, au inceput sa tremure si parul se ridica, fir cu fir, chipul tau e infricosat, dar mie imi pare totul normal.

S-a lasat un pic racoare, vantul imi ciufuleste firele de par si le ameteste, le strange pe toate intr-o directie si la primul gol imi intra totul in ochi. Oare de aici sa inceapa teama? Oare sa ma sigilez si traiesc in cutii transparente? Sa ma impac cu limitare si sa-mi declar dragoste eterna propriei mele persoane?

Oare da, sau nu? Mai bine tai acel "oare", nu-mi plac ideile ce vor sa intervina si sunt obisnuit cu acel ceva din aer. E un "microb" ce pluteste si il inspiram cu totii, ramane in plamani si in suflete, iar expiratia e zero. Pieptul se umfla, dar nu plesneste. Apare mandria si siguranta, planul acului poate fi pus in aplicare in orice moment, prima intepatura aduce cedarea, renuntarea, neincrederea, ispitirea si cladirea unor ganduri negative.

Trage primul tau fum de tigare, primu' pentru aceasta clipa, primu' stand langa mine si uita sa mai clipesti, sper ca dupa un timp sa realizezi ca nu mai traiesti.

Nu, nu ai murit, dar zace in tine o dependenta de indiferenta, o renuntare la tot, o capacitate de izolare si de prostie ce se agraveaza prin excludere.

Eu ma indrept spre cer, cu privirea, imi place noaptea cand e fiecare stea cu ochii pe mine, imi place cand ploua, imi place cand e pe langa mine. Traiesc, nu ma limitez si graiesc.

Nu ce face, doar ce zice, asta e important. Cuvantul fiind trimis din norii grei si inspirati, din vrajitori si creatori inapoiati, din finetea lucrurilor greu de atins si din stropul pur amestecat cu nisip.

Betonul e cel mai dur, ai putea muri intins pe el, o viteza ti-ar putea decide soarta, mai presus de atat... divinitatea.

Si nu esti doar tu pe lumea asta, sunt si eu. Si nu suntem singuri de nebuni. Nu ratacim fara ca cineva sa ne "monitorizeze" miscarile, noi nu vrem sa-ntelegem, noi ne virusam mintea, noi nu credem, noi uitam de noi.

Si cand totul se prabuseste parca nu ne vine a crede. Si abia apoi apelam la treapta de dupa 112 si parca ea ne intelege, ne vrea-napoi, ea, divinitatea.