| Vand vise pe bonuri de masa |

O veste proasta. Nu mai am acces la coltul meu de strada, iar ca sa-mi gasesc altul imi va lua ceva vreme. Ma simteam in siguranta acolo si chiar daca era furtuna, eu nu simteam decat o adiere si niste fluturi in stomac.

Prestand in acel loc o vreme indelungata, mi-am asumat riscuri inzecite. Am reusit sa fac fata multor pretentii si recunosc ca din cand in cand am mai si racit. La fiecare cerere ceva rau din mine disparea, un vis lansat spre un alt punct, ma facea pe mine mai liber.

Gol dupa ce am fost full. Pot respira si imparti de la inaltime fluturasi cu vise, sau pliante cu raspunsuri. Tu detii controlul, imi poti pune orice intrebare.

Stii de ce le vand? Pentru ca multe din ele se farama pe zi ce trece, si daca dau vina pe altii nu o sa rezolv nimic. Stiu sigur ca am contribuit la racire, la caderea din plutire, acum am nevoie de bonuri de masa.

Tin deschis non stop, ai nevoie doar de o programare. Si am sa ajung intr-o zi sa ma satur de avere si am sa ma gandesc sa mituiesc fericirea. Am sa-i intind un sac din bonurile mele. O sa primesc un zambet, o sa faca o magie si o sa-mi tranteasca o palma zdravana peste chip. Chiar a durut, ea spune ca asta merit.

Ce face fericirea la ora asta? Bea un ceai, e dimineata si zace in mine, dar mi-a ars bonurile. Ma convinge sa daruiesc fara asteptari "divine". Mi-au ramas cateva picaturi de bunatate, cersesc de sus si-mi pica'n carca o cascada.

Nu stiu sa inot. Ma inveti tu? Ma invata fericirea? Astepti sa ma salvezi dupa ce iau apa? Sau sunt credul si zac intr-o simpla balta?

Manuiesc o sabie ascutita, cu ea tai legaturi ce-mi conecteaza lacrimi in prezent, e minunat, doar ca ceva tot ma leaga de asa zisu' trecut.

Acum ma joc la jaluzele, imi place sa acopar lumina. Fara ele as avea totul. Vand vise si atat.

Sa nu crezi ca am uitat de bonuri, cand ea nu ma vede, imi bagi in buzunar, e spaga mea, e motivatia ca ti-ar pasa, si nu interpreta pana nu-ti da seama ce-ti cer cu adevarat.

| Iar imi e dor |

Si starea asta ma cuprinde doar cand e noapte. Doar cand nu e nimeni langa mine, cand imi pot inchipui si cand totusi ea lipseste in nestire. Cand o parte simte, iar cealalata zburda, cand un bebelus se joaca si altu' plange, cand eu ma infior si imi e teama ca stiu de ce...

Si nu-mi place cand se repeta, nu-mi place cand raman in asteptare, cand timpul meu liber nu e o scapare. Si imi e dor, si cladesc doar imagini, si acum ma dor. Ma imbata luna si nu inteleg de ce m-as lua de lumina ei. E atat de slaba si totusi reusesc s-o zaresc printre jaluzele. Si acel loc e privit de un intreg si toti ne legam de ceva unic. Mie-mi place cand tu visezi, eu nu pot, nu vreau, singur nu-mi place. Eu respir si singur prin lume, dar imbratisarea ta m-ar face sa si traiesc.

Si doar stii ca e un joc, si fiecare are un rol, eu rup mii de foi si sunt un escroc. Ma joc doar cand e foc. Ma ard si am rani, imi trec, si-mi fac altele.

Nu am final, nu pun stop, nu fac gauri in Pamant, nu rascolesc amintiri, ci doar ele pe mine, nu primesc, ci doar dau. Nu lacrimez, eu doar plang ca sa scap.

Si cineva are urechi sa asculte, ascunderea i-a fost dupa prima usa, secretul ramane acelasi si inca nu-l stie nimeni. Nimeni suntem noi, e bucuria pe care nu toti o vad, nici noi, dar o simtim.

Si tacerea sau evitarea e cauzata de fiecare milimetru ce ma desparte de tine, e vinovata si muzica si scaunul pe care stau. Caderea mea e brusca, iar ameteala ma ia doar cand inchid ochii. Se invarte cu mine lumea, sau ea in jurul meu.

Nu cedez, nu sar peste, nu ezit, nu's copil. Eu nu ma cunosc, tu sigur ma stii.