M-am mutat pe JohnCristea.RO

Se afișează postările cu eticheta dopul sticlei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dopul sticlei. Afișați toate postările

joi, 21 mai 2009

| Stii ce e ciudat? |


Cand stau ca nebunul cu urechea in telefon, cand eu constat ca suna si in loc de vocea ta, se aude o nebuna, ma anunta s-o las balta, sa revin mai tarziu. Cand stiu ca insistentele mele, chiar si anonime, sunt usor de refuzat. Noroc cu cei ce-au inventat silentiosul.

Cand imi e dor si ma exprim voua, cand am ceva de spus si langa ea sunt tacut. Cand sunt nervos si ea ma schimba si ma face permanet. Cand ma inalt si vreau sa fiu cu ea, la acelasi nivel. Cand nisipul il calc inainte de vara, atunci cand ploua, si niciodata singur.

Momentul in care mi se spune ca sunt pe un teren minat. Cand eu simt si primesc prea putin, dar acel putin totusi ma imbata. Cand oamenii se cred inteligenti si eu le spun pe fata. Cand ma cred prost si prostii nu-mi confirma.  Cand ma uit la televizor ca sa adorm mai repede. Cand am alcool in sange si nu simt decat o vibratie. Cand suna telefonul si cu siguranta nu e ea.

Cand siguranta e prea sigura si dincolo de nebunie e o masca aplicata zilnic. Cand trebuie sa traiesti chiar daca cei importanti te lasa balta. Cand poti gandi pozitiv cu nedreptatea'n pat. Cand spargi o cana si continui sa bei din ea.

Senzatia de picare in gol si izbirea de moale. Vorba ce doar o citesc. Pixurile golite si neinlocuite. Asteptarea repetata pana cand cineva imi va darui pasta. Tastele ce inca se pastreaza curate. Anumite pustoice si femei ce'si aduc aminte de mine. Prieteni ce uita ca imi pasa. Vrajitorul ce mi-a vrajit o ea. Mireasa ce nu se viseaza iubita. Zambetul ce mi-l admir singur, in oglinda.

Narcisismul meu si parul ei mult prea negru. Timpul pe care-l ignor atunci cand vreau sa treaca si s-o vad. Exprimarea ce doar in scris ii iese bine. Balbaiala mea si zambetul cuiva.

Dementa parinilor. Comunismul de mult apus, reflectat si pana azi. Femeile ce adora mutenia. Oamenii ce simt, dar nu-mi spun.

Miscari ale buzelor ce exprima starea, vorbe dulci ce mint si ajuta scaparea. Dopul sticlei ce nu reusesti sa-l deschizi. Un cutit, un surub, un deget, o forta... un ciob. Important e ca se consuma.

Stii ce e ciudat? Ca exista! Ca ma lasa, ca ma ia, ca ma ucide, ca ma reface, ca ma pune sa astept, ca vine, ca vrea sa plece mai tarziu, ca nu-mi da semne de viata, ca-mi respira langa ureche... ca ma saruta...

Nu vreau racire. Vreau caldura, si stii de unde-o astept!