| Ma aflu intre DELETE si ENTER |

Sa plang cu lacrimi amare si sa le pot expune in scris. Sa-si dea seama orice prost de ce boala sufleteasca sufar si sa-mi sara un om iubitor in cale, daruindu-mi un pansament. Sa sterg ce nu a fost si sa revin la intrarea mea intr-o lume mai buna. (EU)

Unde e rahatul asta de lume buna? Unde e splendoarea ce pute a gunoi neridicat de saptamani? Unde sunt zilele insorite si oamenii ce zambesc fara sa fie platiti? Ce rost mai are sa dai ENTER cand nimeni nu primeste ceea ce incerci sa transmiti? Ce poti sa faci? Da un DELETE!

In virtual te poti juca si poti fii cine ti se nazareste, dar in realitate nu poti comite decat o singura greseala, apoi esti luat si tratat ca un incapabil ce vrea sa para ceea ce nu e. Mastile, precum si falsitatea de zi cu zi ne ajuta sa mai pupam in dos cateva puteri si sa ne mai castigam painea, curand mult mai usor decat in prezent. Suntem niste spagari ce nu ne oprim si ne mintim pana ajungem in varf. Cadem fara parasuta si Dumnezeu ne da DELETE.

Curajul nostru e tradat de avutie. Toti vor stii ca furtul nu e o mandrie. Si chiar si asa, tiganii continua sa aiba palate. Ieri mancai parizer, azi te dai pe salam sasesc. Nu mai gatesti si nu te mai imbraci de la second hand. Stai cu blana agatata de sunci si servesti curcan la cel mai renumit restaurant.

Da-ti DELETE! Renunta la a mai exista, nu te balbai si vei realiza ce-ai pierdut. Cui sa-i mai dai ENTER? Tie... la adevarata viata, la familia pe care ai lasat-o in urma, la TU cel de altadata. Si pot insira cat de "mafiot" ai fost, dar imaginea deja iti este patata.


Ma cauta un dusman, desigur, pe google. Ce fac? Ii dau IGNORE definitiv!

| Scriu pe blog ca sa nu ma ia somnul |

De cand am creat acest blog si pana in momentul de fata, multe lucruri s-au schimbat. Se lucreaza mult la comunicare, dar madularul continua sa se afle prin gurile noastre. Degeaba ne-am tras facebook si twitter, pentru ca idiotii si pitipoancele apar ca buretii dupa ploaie.

Nu am mai gasit intelectualul decat in gurile de canal, printre mosnegii ce au apus inaintea mortii lui Lazarescu si in saracia lucie a unor tarani ce stiu ca portocalele se mananca doar de Craciun.

Ma ia somnul, asta pentru ca nu mai gasesc originalitate in nimic. Totul este un deja vu continuu si da in telepatie cu sindrom de plagiat. Sa va zic una tare? Nu, ca apoi voi o spune-ti la colt de strada si spune-ti ca-i creatie proprie. Blog-ul asta e o culegere de idei si experiente personale, uneori abstractizari si musamalizari si de putine ori exista atacuri in legatura cu putoarea omeneasca.

Cum eu nu fac pipi pe primul gard, nici tu sa nu-ti lasi cainele de casa sa faca asta. Daca totusi insisti, eu voi da cu vorbitorul in scrierile mele si te voi face de ras. Asa fac bloggerii, asa se mentin ei in top, prin gura lumii, prin barfele si informatiile ce nu au intotdeauna cele mai bune surse. Ne nastem ca sa scriem cand murim, dar de teama premonitiilor noastre, ardem orice dovada a puterilor noastre. Pacat, am fi putut fi faimosi doar prin moarte. Acum, si ultima sansa ni s-a spulberat.

Eu nu scriu pe blog cand stau pe wc, pe motiv ca o sa explodeze inspiratie in mine si voi face ravagii. Imi doresc sa cititi altceva, iar pe aici sa treceti doar cand frigiderul internaut face striptis si Iulie Darie e la bara. Sunt constient ca nu ma enumar printre prosti, dar mandria ma poate dezintegra cu prima conexiune intrerupta. Un martalog va pazi portile tarii, iar eu voi renaste prin catapultare de stiri.

Vulgar sa fiu, voi sa digerati bine. Si sa nu va puna ala cu doua coarne sa faceti pacat din vina unui rahat de windows/ linux sau ce mai aveti. Cand se defecteaza, profitati de energia neconsumata. Trageti pe nas aer curat de munte si nu lasati tutunul pe pajistea dintilor vostri.

Ordinea in care eu scriu pe blog este partial inteleasa. Fragment cu fragment, ca sa va vina mai usor si ca sa nu va afecteze neuronii ce de mult au coborat intr-o vale plina de imagini manechinuite . Testosteron mucegait!

Tot ma ia somnul. Prea putina cafea?