M-am mutat pe JohnCristea.RO

miercuri, 1 aprilie 2009

| Realitate cu delay |


Romana si engleza, desi pun pariu ca si cel de-al treilea cuvant l-am imprumutat. Suntem prea ipocriti ca sa iubim Romania si limba asta si deja englezismele ne atrag, ne cam drogam si asta e un fel de civilizare a prostie, nu ma insel.

Nu tin morala pentru ora asta, ci doar tin mana pe secundar si ma pot lauda ca tin timpul in loc. Restul merge, eu raman in urma. Nu simt decat o penibila reactie si renunt la idee, incerc sa restaurez starea, dar parca nu mai pot egala idealul.

Ca un motor ce ruleaza mai incet, sau mai repede, dar nu poate fi stabil. Ca ploaia ce parca ar canta uneori pe tabla lipita de balcon, mereu pe alte note.

Am probleme cu mine, corpul mi s-a dereglat, iar stomacul a luat-o razna, insomnia m-a parasit, iar eu vreau sa am grija de mine. Virgule apar la tot pasul si credinta mea e puternica, totusi nesimtirea nu ma lasa sa dau semne de viata.

Si daca ma asez pe burta ma doare, si stand sa privesc tavanu' e si mai groaznic, secret iti spun, dar intr-o parte incep sa ma linistesc. E dureros, as vrea sa'ncetez cu asta.

Aici e totul virtual, dar aplicat in viata se poate numi real. Creierul tau are nevoie de ceva timp pentru a percepe ceva-ul meu. Acum s-a acomodat, e tentat sa i se faca pofta tot mai des, nici nu i se apleaca si nici nu se satura.

Mai greu, dar ajunge, se hraneste din informatii ce sunt deja expirate, stie doar ca sunt de prin lumea asta.

Pentru o satisfactie in ritm cu a mea, ar trebui sa ne sincronizam inima si sa atingem realitatea.

| Ce planuri am cu tastele |


Te asigur ca vorbesc la sensul propriu. Nu ma joc cu tine si iti spun totul in fata. Nu am de gand sa te initiez in nicio poveste pana nu te prinzi cu adevarat, dar nu-ti promit ca nu voi mai folosi negatia pana la sfarsit.

Degetele mele tasteaza pentru a realiza un context si mintea mea conspira la realizarea visului meu. Totul e compus din multe bucati si cum spuneam aici e doar o particica.

Pana acum nu am mai creat nimic, cel putin nu din cuvinte. Gandul imi zboara spre o realizare exterioara ce are ca si cuprins lumea mea inconjurata de o ea. O idee pusa in aplicare in mii de randuri, ceva ce se intinde pe multe foi si necesita o prealabila relaxare a mintii tale.

Secretul meu e sculptat de idei, curand va prinde o forma si voi lasa totul sa curga exact asa cum mintea mea va dicta.

Chiar si atunci cand ma voi incurca imi va sopti cineva. Muza e si in trecut, dar si in prezent. Pot reactiona cu oricine si cu orice, dar intactul nu va fi zgariat. Sugestiile vor fi primite, reclamatiile poate vor fi un mijloc de inspiratie.

Ma voi juca cu orice ca sa iasa un "produs" pentru sufletul tau. Ma vei regasi ca si cum ti-as spune totul fata in fata, voi vorbi in soapta, ma voi rasti, voi folosi un ton somnolent, voi plange si apoi voi trece in stare de bine, vei citi un zambet pe buzele mele si-mi voi incercui toate trairile, le voi aduna si voi experimenta altele noi.

Ce te rog? Sa ai ceva rabdare, nu multa, nu te voi fierbe, va trece usor timpul, poate va fugi, iar noi o sa-l prindem din urma....

Fug, revin dupa ce termin.