M-am mutat pe JohnCristea.RO

luni, 16 martie 2009

| Invizibil si fara umbra |


Se spune ca unde e mult intuneric ochii tai nu pot vedea nimic, e mai mult decat ceata si decat izolare, e pierdere a unei lumi pe care nu ai apreciat-o, niciodata.

Vreau ca pentru cateva batai de inima sa te opresti in loc, sa te uiti spre soare si sa-ti dai seama ca-ti lumineaza urmatorul pas. Vreau sa-ti observi si urmele lasate si chiar umbra pe care-o porti in orice loc.

Incatusat de vise nu reusesc sa-mi lepad perdeau ce ma acopera si ma ascund pana si de mine. Si toti se impedica de ceva, contactul nu-l poate sesiza nimeni. Acum sunt un nimeni, deci sesizez. Si pana si "deci-ul" asta ma omoara si-mi face vorbirea mai taiata, dar stiu sigur ca am devenit invizibil.

Nu am o forta supranaturala, nu detin niciun secret, dar observ ca pasta cuvintelor mele trebuie arsa. Destinatia? Sufletul tau.

Si ma doare atunci cand din cer pica ceva si toti tac si eu observ si trebuie sa ma bucur singur. Sau te mint, defapt ma retrag, nu am cu cine sa-mpartasesc si astfel e totul fara gust.

Parca as detine albul si negru, iar tu ai fi picatura de energie ce ar combina totul in forme de fericire.

Pot sa te invinovatesc si sa pun destinu' sa te judece. Motivu' ? Tu imi furi totul...

Ca o lumina ce arde in tacere, ce se-nchide intr-o sfera si nu interactioneaza cu restu'. Asa sunt eu. Si-mi e teama sa ies. Fuga spre exterior ma face sa ma sting.

Cand ai timp indrazneste sa ma atingi, poate ai sa ma recunosti, apoi obliga-ti ochii sa priveasca de unde vine lumina si gaseste-mi umbra...

Si invizibil cum sunt, in intuneric ma poti simti altfel, defapt asa cum sunt... 

 ... atunci cand inchizi ochii.