| Cum vorbesc eu despre tigani |

Tiganii, rromii, oamenii de culoare, cei ce au o limba mai putin comerciala, cei ce au neveste ce poarta fuste inflorate, cei care scuipa mai mult decat manaca, cei ce folosesc limbajul colorat pentru a crea impresie autoritara, despre ei vorbesc eu, asa cum gandesc, totul in ceea ce urmeaza...

Ii discriminam de cand ne stim, asta pentru ca au un comportament ce lasa de dorit, sunt exact inversul dorintei societatii, sunt pacostea ce strica bunul facut cu ceva vreme in urma. Nu doar tiganii, ci chiar si romanii put, dar cei de culoare se evidentiaza in mod constant si nu prea se simt. Se irita cand le spui in fata si au chef sa-ti sape prin buzunare, in speranta ca maruntul nu-l iei cu tine.

Ei adora hartiile, si nu ca sa se sterga dupa "punctare", ci ca sa arate ca vor sa fie tratati in valuta, euro le da vitalitate.

Sa ai masina bengoasa, sa fii de culoare, sa fii grasut si sa-ti bagi p*la in tot ce iti vine, mai departe am eu grija sa nu te bag in seama. Tiganul nu ma afecteaza, dar ma pune pe ganduri, mi se face scarba cand il vad cat de misogin e, imi e mila cand vad in ce conditii traieste, dar nu-mi e "rusine" nici cu cei care au palate ca in basme, le mai lipseste un povestitor care sa le poata da indicatii.

Tiganii, parca mi-ar placea sa-mi impart viata cu o negricioasa iubitoare, dar nu cu una ce traieste in Romania, noi suntem fumati demulta vreme, noi stim sa ne prostim ca sa ne auzimpe la stiri, noi facem audiente doar cu morti, raniti, politicieni corupti, femei goale si blowjob-uri in prostie.

Noi facem din tantar... un amarat de armasar, si p-ala la randul lui il bazaie mustele. Am ajuns sa ne placa durerea si e posibil ca Romania sa fie o cantitate de orgie, un masochism ce e completat de tiganii cersetori si stricatori de imagine.

Nici n-ar trebui sa-mi pese, ca doar nu traiesc eu cu ei, nu vreau eliminarea lor, doresc "infratirea". Nu, nu le-as da "mui bien", doar ca i-as castra ca sa nu se mai inmulteasca. Acum cu tehnologia asta ne permitem prea multe, daca dispar tiganii, o sa ramanem noi romanii, cei ce ne afisam pe hi5 cu poze de c*cat, aratam cocalarul din noi, pitipoanca de langa noi... si neaparat r-ul dublat pentru...

Sa nu dam vina pe altii pana ce noi nu suntem normali. Sa iubim Piranda, Bulibasa si toate speciile ce se produc din ele, dar sa nu incercam copierea fenomenului... Sa nu uitam specialul din noi, fiecare e unic in "prostia" lui.

Daca tiganul te fura doar daca nu te cunoaste, romanul ti se face prieten ca sa te manance cu totul pe la spate.

Romania, tara in care CRED ca m-am nascut. Romania, depozit de tigani. Romania, fabrica de rusine si de hotie.

Tiganosii de politicieni sa respire in continuare, doar am spus parerea mea despre tigani. Noi nu suntem legali, am fost candva...

Inchei nimicul meu deloc inferior si pana la urmatoare scriere, va doresesc tiganeala in vid.

| Un rau necesar |

Imi plescaie cineva in urechi si ma chinuie, nu ma lasa sa-mi astern cateva idei sucite cat sa-mi rup inca o zi intr-o cuvantare rapida. Ma grabesc sa-mi fie bine, dar porcaria din jurul meu imi face rau, un rau necesar, un rau ce nu pleaca si se joaca inca de cand ma trezesc.

Ca sa scap, ma imbrac si fug, imi iau cu mine doar cateva ramasite active in orice moment, plus licuricii invizibili ce nu-i regasesc decat in copialrie. Imi iau si doza de nebunie si imi pun sub limba un cantecel fara note, totul pe "blank", totul in surdina. Astept ca cineva sa-mi strice linistea, sa-mi lucreze spatele, sa mi-l zgarie, sa simt durerea de dinaintea placerii, dar totusi ma invidiaza cineva, un rau, unul ce ma stimuleaza, e cel necesar.

Critica constructiva incepe inca de cand pici prima data in cap, asta daca ai norocul sa practici asa ceva. O vreme tot te vor crede nebuni, dar cand le vei spune ca a fost doar o fantezie in visul tau prelungit pana spre dimineata, atunci toti vor avea un orgasm la nivelul cordelor vocale, vor canta in cor si vibratia va spune ca imposibilul pentru ei ramane in acelasi stadiu.

Raul necesar sta in gura celor cu prea putina minte si cu gura mereu plina, evident de mancare. Caloriile sunt banoase, sau sug exact de la spate, daca esti femeie, geanta iti este invadata si subtiata, scazuta in gramaj, foite ce trebuie sa dispara din orice peisaj.

Ma prefac, respiratia imi e redusa la minimum, oasele vor cedare, iar ochii sunt inchisi exact ca in efect de sarut. Chiar de curge sange in jur, ma stimulez cu necesarul, iar de ma limitez deschid ochii inainte de termen. Vad suprafata goala si centrul ce ma distruge, cineva ma adoarme, ma trezeste tarziu in noapte, imi spune c-am fost pe un norisor pufos, dar negru.

E graba si lupta pe literele astea, toti vor sa le prinda mai bine in cusca, sa fie scrise pentru intaia oara si sa fie citite de zeci de mii de ochi indopati cu insomnie. Nu privim la fel, ci simtit in acelasi mod. Daca respiram in acelasi " bi pi em", deducem din start o ameliorare a stresului si o fuga mereu doar in 2 "doi".

Hai sa glumim dupa ce am ras, hai sa plangem inainte de durere, hai sa mancam atunci cand nu ne e foame, hai sa ne spalam pe dinti inainte de masa, hai sa ne rugam atunci cand nu ne simtim descurajati, hai sa iubim atunci cand deja suntem iubiti si sa daruim mai mult decat aerul conditionat.

Hai sa facem totul pe dos, hai sa ne folosim de un rau necesar, doar sa avem grija sa stim sa zicem stop, inainte de ultima rasuflare.

A profita de NOI, e ca si cum ai fura un suflet de la amanet. E un viol cu tenta reciproca.

Pare o alta simpla nebunie?

| Efect de termopan |

Parca ar da sa ploua. De nins nu mai sunt sanse, iar vestea e in starea de raspandire. Nu orice e posibil, ci doar imposibilul are sanse de supravietuire.

Magnetul mintii noastre atrage doar surse sigure. Noi nu putem observa orice, noi doar ne limitam. Muntii sunt prea mari ca sa-i mutam din loc, destinatia noastra e dincolo de ei. Si sa ajungi nu'i prea usor, ai variante o mie. Si tot drumul astepti o minune si tot ce e in jur se leaga de tine.

O ploaie ce speri sa-ti spele pacatele. Acel ceva ce pe el scrie "puritate". Astea's doar vise, tu esti un "junior". Ai nevoie de timp, regulat va trebui sa respiri adanc, ai sa te obisnuiesti cu noul, iar vechiul iti va face cu mana dintr-un dulap.

Totul inchis si tinut sub cheie, iar cheia tinuta sub cod. Un plastic ce inconjoara in stil de sarpe un intreg univers. Urmatoarea creatia e departe de-atingere. Respira, e vid.

S-a inchis. Nimic nu mai intra, nimic nu mai iese. Sansa ta e sa privesti din cand in cand. Timpul le rezolva pe toate acoperind transparenta cu fum. Si nu te amestec la nesfarsit, temopanul asta graieste in vid.

Efectul tau e continuat de indiferenta. E semnul de stop chiar si pentru un grabit, un rest inventiv.

Prevad ca n-ai sa astepti la semafor, ai sa alegi alta cale, o sa te manance pielea si frigul te va da gata. Or sa te salute gurile, or sa te sarute cateva, raspunsul tau atat de simplu, cum ar fi... "hai pa".

Nu stiu de ce-ti place, te stiu altfel, e un efect imprumutat. E de la straini si bine nu-ti face, si te-ai obisnuit sa nu mai ai pace. Eu zic ca se poate si mai rau, te contrazici si sapi la greu. Esti profunda si te infunzi spre centru fara sa stii ca acolo e din ce in ce mai cald.

Si cand o sa fie totul la extrem n-ai sa mai suporti. O sa intervina si durerea si cu siguranta n-ai sa plutesti.

Indiferenta, efectul de termopan, cand cineva striga si nu "vrei" s-auzi, cand cineva sopteste ca pentru "surzi".

Chimia atrage sau respinge, esti rece, de gheata si totusi te frige...