M-am mutat pe JohnCristea.RO

Se afișează postările cu eticheta un blog. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta un blog. Afișați toate postările

sâmbătă, 9 mai 2009

| Fara aripi nu poti zbura |


Te privezi de la fericire, ti-o restrictionezi, reciti replici in oglinda si incerci sa nu inghiti, vei bea un vin sec. Aripile sunt pentru zbor, zborul e pentru visatori. Oare cine are curaj sa recunoasca, cati dintre voi stiu sa si planga, cati se descarca si nu tin in ei, cati detineti cel putin un prieten, cati stiu sa inceapa numaratoare unor stele de pe cer, cati iubesc, cati vor sa zboare, si oare cati reusesc ?

Eu mereu intreb, eu sunt curiosul, sunt cel care asterne cuvinte cu inteles invers, sunt cel care deruta, cel ce si el e ametit, cel ce se balbaie chiar si in gand. Sunt cel care isi aminteste, cel ce ia in mana amintiri, pana si un telefon m-ar ajuta sa plang, sau sa rad. Si nu materialul in sine imi actualizeaza starea, ci ceea ce detine el, un trecut.

Sunt de parere ca lumea e un haos atunci cand ne vrem raul, stiu ca prostia pandeste la usa, iar ca totul sa fie complet, mai trebuie o cheie, bufet suedez. Iar daca eu alcatuiesc placere, atunci inseamna ca ma ascund, dar nu ador singuratatea, iau cu mine o floare si-un pamant. Poti intelege doar dupa ce traiesti, ipocritul va avea o parere, exprimarea lui se va confunda c-o sticla de bere. Te ia ameteala? Te imbraci, dar nud de ce nu te privesti? Sunt sigur ca inca nu te cunosti, mai vrei sa cresti.

Ceasul ce-l privesc, indiferent care, imi spune ca sunt un tip nascut la fix, aici coincidenta moare. Prezentului nu-i poti da aripi, in prezent nu poti zbura, o singura dorinta, iar viitorul te va prinde intre doua degete, iti va da drumul dupa ce ai ajuns printre nori, nu vei avea o parasuta, vei cadea din plin, va rugini orice curaj, frica iti va intepa inima, un sarut al cerului iti va stampila cu-albastru fruntea, vei ateriza pe puf. N-ai murit, ai sperat c-o sa prinzi aripi.

Nemultumirea ca nu ai tot e ultimul lucru la care ar trebui sa te gandesti, iar pentru ca inca iti mai bate inima, ar trebui sa-ntrebi si de ce. Fara motive nu poti trai, dar oamenii pentru asta sunt facuti.

Puful e fericirea, frica e nemultumirea ta, iar aripile sunt de la ingeri, ingeri ce inca sunt pe Pamant, oameni.

Scriu plangand, citesc razand.

Noi n-o sa zburam niciodata singuri. Noi suntem oameni, nu uita.

vineri, 20 martie 2009

| Prescurtari in viata |


Postul anterior se juca cu mintea ta si iti aducea aminte de caracterele din orizontul mintii ce le poti asterne dupa pofta inimii. Am omis multe lucruri ce mi s-au parut inutile si inca astept reactii din acea directie.

Rusine mie, am stiut ceva, dar nu tot. Valurile marii mi-au grabit inaintarea, spre mal, iar soarele m-a uscat instantaneu. Nici nu am avut timp sa simt toate etapele. Frigul nu m-a doborat, iar efectul de sera s-ar fi aratat. Totul in parti nesemnificative.

Imprumut o bucatica din aberatie ca sa am pot extinde cu gandurile. Totul s-a derulat prea repede si nu am avut timp sa ma opresc in fata etapelor placute. Si cand ploua nu ai voie sa dormi, ci doar sa inchizi ochii pentru a visa.

Trebuie sa simti si sa te intalnesti cu o ea exact asa cum iti imaginezi tu. Nu ai voie sa permiti cuiva violarea viselor tale.

Ce vor cei din jurul tau? Prescurtari! Vor calea cea mai usoara, uita minoritatile, uita micile placeri si se axeaza pe scopul cel legat de stele, unele ce se sting cand le privesti.

Ma agat de o reverie si incerc sa-mi dau seama de ce ar trebui sa topai printr-o lume ce nu-mi apartine. Sunt ca o papusa fara viata ce ma hranesc cu energia simplelor baterii.

Sterg praful ca sa vad urma, curand descopar pluralul si-mi dau seama ca nimic nu se face de unu' singur. 

Repetitia constanta e ultima speranta pe care o mai ai, calaresti prostia si te recunosti prin ea. Ai sarit prea repede, te-ai inaltat si ai uitat de fiecare detaliu.

Cand a fost vorba sa cobori te-ai impotmolit intr-un strat subtire de noroi, te-ai curatat, dar n-ai scapat. Te-ai indragostit de pamant si ti-ai dat seama ca el iti daruieste orice, mai putin ceea ce-ti doresti tu.

Ai prescurtat viata si ma gandesc ca planul tau era plin de alcool. Venele tale au iesit in evidenta, iar glasul orcui nu l-ai auzit. Ai surzit si poti doar sa vezi.

Poti mima iubirea si acum pui punct inainte de vreme.

O retragere a focului ce te-a ars si stingerea ta provocata de apa, de ploaie. Un gust amar si apoi sarat, consecinte si doar...

Si doar ti-am creat starea de dinainte de lesin si poti face ce-ti trece prin minte. Un cactus iti va intepa spatele in cazul in care gandul tau nu'i cuminte.

Si plante si viata si oameni si tu.

Si eu? Probabil altfel decat ma stiu. Si nu gasesc o foaie,  stiu sigur c-am pus-o p-aici, e... prea mult praf, dar ma descurc.

Iar am cladit un vis, o urma, o umbra, un TU.