Nici nu e nevoie sa mananci, poti avea chiar pofte, trupesti daca ai ocazia, tu ai responsabilitatea de a duce totul pana la capat. Programul listat pe usa ce da spre dormitor, iti arata ca regulile sunt pentru a le face praf. Pulberea e raspandita in aer si ploaia nu permite zborul. Si cine sa vrea aripi, cand vasele zac de cateva ore in chiuveta? Cine sa doarma cand cuvantul "trebuie" nu a fost respectat? Cine sa si-o traga, cand doar trebuie?
Hai sa fim seriosi, crezi ca eu iti spun de vasele alea in care tu savurezi clasicele mancaruri? Nu am timp de asa ceva, pentru ca mi-l irosesc acolo unde nu trebuie. Am multe litere si cifre de parcurs, am combinari si aranjamente de studiat, am fixuri si nebuni de tratat, si eu pe mine de schimbat. Nu ma feresc de valuri, nu am marea langa mine, dar scoica imi plange cand o strang singur in mana. Tin minte ca nu stiam, realizez ca acum simt, stiu ca TREBUIA.
Si sa nu dai vina pe Dumnezeu, el n-are nicio vina, noi suntem cei care ne ardem si fara foc. Apa ne ajuta tenul, cutitul ne taie minunea. Iar grasimea n-are detergent, se va intoxica si ultimul cuvant.
Vor muri cei ce nici nu s-au nascut, si vor trai altii ce trebuiau de ieri sa moara. Vor cadea stele in forma de cascada, vor forma o luna impamantata. Ma mandresc cu nestiinta, ma asigur ca asa nu o sa-mi fie teama. Plecarea ei e mereu subita, uneori neinteresanta. Acelasi loc, acelasi drum, aceleasi replici, aceleasi povesti, gesturi, intamplari si puncte unite, mereu in alta ordine. Niste tampite-mi tipa-n urechi, sunt doua difuzoare-n miniatura, sunt chestiile carora le dictez muzica si cum vreau sa sune. Azi nu mai asculta nimeni de mine, eu doar de pat, uneori de podea.
Salvati daca aveti ce, donati tot, mai putin sufletul, visati fara sa va treziti brusc, iubiti fara speranta ca o sa primiti reciprocul, gasiti inexistentul si puneti-l la loc de cinste, dati noroc cu moartea si sarutati viata. Pe scaun se asaza un TREBUIE, ii simt scopul mincinos, ma trezesc din betie si ma asez langa noroc.
Ma insala mintea, ma duc la bucatarie, si nu-mi e foame, ci doar TREBUIE.
