M-am mutat pe JohnCristea.RO

miercuri, 30 mai 2012

De ce am sunat la serviciul naţional de urgenţă 112?



Am observat în amănunt suficiente situaţii conflictuale, în decursul ultimilor ani şi am realizat că siguranţa pe stradă  are de suferit, în momente limită, atunci când îţi e lumea mai dragă şi când te simţi liber şi fără ameninţare.

Astăzi, s-a întâmplat un eveniment neplăcut în faţa ochilor mei. Un scenariu în care doi indivizi aveau un comportament deviant, bruscând o adolescentă şi vorbindu-i pe un ton agresiv. Lucrurile au devenit serioase din momentul în care a fost forţată să se îndrepte către o zonă nedorită de ea. Tot speram să fie un joc prostesc şi să se termine cât mai curând în hohote de râs. S-a demonstrat că gluma nu mai ţine, iar în staţia unde mă aflam, nimeni nu acţiona. Primul gând care mi-a venit în minte a fost să îi îndepărtez pe cei doi de fata respectivă. Mi-am evaluat potenţialul şi am renunţat - nu uitaţi că astfel de persoane sunt imprevizibile şi pot avea asupra lor un cuţit sau, de ce nu, o armă pe care au achiziţionat-o de pe internet (la negru). Pentru câteva clipe am analizat la rece şi am luat telefonul, formând numărul de urgenţă 112. Ăsta a fost singurul meu lucru bun pe care l-am făcut, în ciuda celor care priveau neputincioşi (printre cei aflaţi în staţie se aflau şi oameni cu un potenţial de BIDEPA).

Apelul mi-a fost băgat în seamă. La capătul firului se afla o domnişoară care mi-a luat rapid datele de contact şi m-a pus să descriu în amănunt ceea ce văd ochii mei. După ce s-a lămurit că nu e o farsă de doi bani, iar treaba se încinge, m-a direcţionat către Poliţia Ploieşti. Am detaliat, încă o dată, imaginea crudă pe care tinerii o colorau în mod violent. În tot acest timp, nimeni nu a luat nicio măsură - mă refer la cei care se aflau în jurul meu, pietoni fără nicio vină. O linişte totală şi spectacol pe gratis regăseam asupra acestei perspective. Am lăsat poliţia să-şi facă treaba şi am cronometrat intervenţia. Poliţia a sosit în mai puţin de două minute. Surprinzător, nu? Să ţinem cont că nu e vorba de campania electorală, ci de viaţa unei tinere maltratată atât psihic, cât şi fizic.

Astfel de cadre le puteţi surprinde în jungla românească, la orice oră din zi - noaptea, mintea prostului se odihneşte. Misterul nu există, e trăit pe pielea tuturor. Ţi se poate da în cap, iar ceilalţi fac poze, scriu pe facebook sau se amuză pe seama incidentului. Luaţi atitudine şi măcar un apel la 112 efectuaţi. Nu costă niciun ban şi e necesar pentru un astfel de eveniment.


P.S. Înainte să plec spre destinaţia mea, un tip parcă venit de la sală, adică plin de muşchi, m-a întrebat: Aţi sunat dumneavoastră la poliţie?