M-am mutat pe JohnCristea.RO

vineri, 26 septembrie 2008

| Narcisistul din mine |


Adica practic tu intelegi prin acest titlu ca am luat un narcisist de pe strada...si l-am lipit de mine doar ca sa stiu sigur ca am si eu o mica parte din acest fenomen. NU, nu-i adevarat, e pur si simplu in mine si in oricine, desi nu multi recunoastem acest fenomen. Ce e destul de suspect, e ca multi nici nu sunt prea aratosi, dar se iubesc indeajuns de mult cat sa se admire non stop, chiar si atunci cand dorm avand cine stie ce vise cu ei. [ ce romantic ]


Eu? Din pacate nu ma visez, poate chiar ma chinui sa am vise, dar nu reusesc[dorm prea putin]. Nu am ajuns inca la performanta de a-mi pacali subconstientul, eu doar ma tradez pe mine uneori si incep sa ma plac. [macar recunosc]


Merg pe strada si ador sa ii privesc pe cei din jurul meu, sunt curios sa vad cui am puterea sa-i atrag atentia si cui nu. Am chiar cate o stare mai neexplicabila cand iau pe cineva la intamplare si intreb ce parere are despre mine desi nu ma cunoaste decat de trei secunde si unpic. Da stiu...nebunie curata, dar e nebunia din mine si nu o pot opri. Pentru multi astea's nimicuri pentru ca sunt obisnuiti sa faca chiar mai mult asta ca sa nu uitam de reflexia oglinzilor sau a geamurilor in care se privesc si incearca noi miscari. Tipa care se uita obsesiv in oglinda incercand noi figuri expresive pentru a stii cum sa apara in noua poza pe care i-o va face un admirator, sau de cat de bombat ii sta fundul in noii blugi. Nici noi baietii nu suntem mai usor de criticat, posibil sa avem o latura chiar mai impiedicata si mai narcisista. Nu subliniem ci doar amintim cele mai tari frizuri, sitluri emo de toate categoriile, sau cele mai bune texte de agatat care si ele fac parte din mica "suferinta" sau din picul de narcisism.


Daca nu recunosti ca ai o mica bucatica si tu din aceast fenomen ...ma supar. Cum fac cand ma supar? Nu urat, asta ar fii doar un raspuns, nu reactionez ci doar am sa inteleg ca nu poti sa fii sincer nici macar o data in viata sau mai periodic daca se poate. Sau am sa apelez la solutia cea mai drastica, nu ghilotina ci minciuna absoluta. Poate nu te placi deloc, dar atunci ma intreb cum ii poti adora pe cei din jurul tau. [ acum gandeste te rog ]


Mai aud expresii de genu': "mica suferintza" , "narcisist in culoare"[desi eu vreau nonculori] , "suferi de tine"[desi am doar probleme cu inima] sau alte texte pentru care nu iti trebuie o initiere nici tie, le cunosti in amanunt chiar.


E de ajuns sa vrei sa fii tu si te poti numi un narcist, dar acest termen a fost inventat doar pentru exagerari asa ca am pus un "mic" in fata, asta pentru a ma asigura ca nu cumva mai tarziu sa ai forma naturala si eu sa nu am niciun "drept de autor".


Ii multumesc narcisistului care recunoaste atunci cand este intrebat. Nu e un lucru rau, doar ca seamana cu ceva deja mult prea mediatizat [esti la tv frate] , asa ca ceva mai original nu ar strica.


Ma stric ca si inspiratie chiar eu, pe final de post, si afirm ca desi nu am ajuns in "starea naturala" imi dozez clipa de clipa cuvinte care sa ma ajuta sa trec micul popas. [ e mai rau cand e unu' mai mare] [ dar poate m-ajuti tu ]


Sopteste-ti cuvinte doar pentru tine, uita de toti si de toate. Nu ataca, manifesta-te in momentele de singuratate.

joi, 25 septembrie 2008

| Microbul |


Uitam pentru moment de partea cu raceala instalata in corpul meu din cauza unui microb pentru ca de aceasta data nu este valabila desi exista in viata mea. In acest context vreau sa-i dau o altfel de forma.


Ce forma? Destul de rotunda pentru a avea libertatea de miscare fara oprire. Microbul ce-l am in sange nu se injecteaza cu seringa si nici nu se ia din aer. E indeajuns sa visezi sau sa iti doresti ceva cu adevarat. Partea care te deruteaza e ca nu stii exact ce forme poate lua si nici exact cum se manifesta.


Diagnosticul e undeva intre starea de plutire si cea de cadere intr-un gol infinit, dupa care te trezesti si spui ca ai visat. Placerea cea mare e ca nu vrei sa se gaseasca niciun leac pentru acest microb si nu ai nevoie decat sa-l faci sa se manifeste mai "grav" de atat desi nu uiti sa-i pui si niste bariere.


Limita? Una singura intre tine si un alt microb care nu cumva sa i-o ia inainte si apoi si tu sa o iei razna. Te sperii de obicei cand auzi de microb, dar acum vorbim doar despre o stare, despre ceva care te "ataca" si pentru moment iti e frica, apoi iti provoaca fluturi in stomac...nu bei red bull ca sa prinzi aripi si doar te simti bine.(aspectul fizic este presarat cu un zambet de neoprit)


Te trezesti... adormi... si faci actiuni ce te duc spre vise, iar microbul pe zi ce trece se raspandeste tot mai mult. Nu are caracterizare, nu are structura si exista acolo unde te astepti mai putin.


Tinta lui? Cei ce au ceva mai special sau care daruiesc fara sa astepte. Daca tu prinzi microbul ai grija sa-l dezvolti cum trebuie si sa nu-l eliberezi. Molipseste pe cineva....dar doar o persoana pentru a putea ca totul sa fie "batut in cuie" sau scris exact ca la carte.


Atentie mare ca totusi unii au ajutata la inventarea unui antidot ce are efecte nebanuite si duce la distrugerea viselor. Impotriva lor situati-va pe linia de plutire si nu bagati orice "existenta" in seama. Sustrageti din voi ci nu de la ceilalti. Iar mai tarziu ai sa adori microbul... e o fire simpatica si face ca doua persoana sa fie mult mai apropiate, sa-si impartaseasca si bune si rele ... e senzatia ca stii ce vrei si tu si persoana de langa tine.


Nu este un medicament...ci un microb, deci se recomanda a se consuma doar intre doua persoane ce simt ca vor mai mult. Efectele sunt asa cum v-ati dorit, iar cele secundare sunt spontane si ajuta la ceva nou intotdeauana.


Un microb ce se plimba prin aer in cautare de noi "specii"... iar tu esti urmatoarea.


Iar acum din OFF devine ON.

luni, 22 septembrie 2008

| Azi nu e maine |


Cum nici maine nu e azi... Pana la urma orice clipa conteaza pentru oricine. Pentru mine? Conteaza orice. Mai putin nimicul . Desi multi il traiesc si s-au obisnuit cu el, il folosesc in vorbire si in existenta de fiecare moment.


Ma numar printre randuri, ma incurc si o iau de la capat , dar nu reusesc sa mai gasesc acelasi sens si asta pentru ca totul e unic iar daca intr-un moment nu ai stiut sa apreciezi deja te poti considera pierdut. E de ajuns sa spui un simplu nu si iti iei adio de la niste sanse pentru o viata. Te revansezi mai tarziu si ti se mai ofera o sansa. Ce faci acum? Profiti de ea... si plus de asta nu o dai in bara, dar posibil sa te plictisesti mult prea repede si astfel sa nu mai fie aceiasi senzatie.

[si totusi vrei sa traiesti senzatia desi nu stii de ce]

Cand recuperezi din clipele petrecute uiti de cele ce sunt prezente, dai cu picioru' si speri ca totul sa merite. Reusesti oare? Macar merita? Dar pana nu risti nu castigi . Acum ai intrat in joc, uita-te bine in jurul tau pentru a nu te lovi, cel putin nu tipa pentru ca altfel o sa te auda.


Cum era chestia aia? Buna si... la revedere. E ca si cum iti faci treaba si tragi apa. Urmeaza un zgomot de apa nepotolita ... iar apoi te comporti ca si cum nimic nu s-a intamplat. Apa era rece... pacat ca nu ai incercat-o.


Asa faci tu...iti dai cu parerea fara sa incerci... si asa facem multi dintre noi. Eu ma intreb cum e sa traiesti trei stari in timpi identici. Si le iau in ordinea mea... aici trecutul, aici prezentul, aaaa si sa nu te uit viitorule. Acum le amestecam, le innebunim si rezultam?... haosul de toate zilele. Iar sfarsitul ? Incepe cu inceputul si se termina cu gaura neagra care totusi e mai interesanta decat gaura unui covrig.


Dar ce stiu eu. E prezent. Il traiesc. Maine? Ceva la care ma astept dar de care nu sunt singur.

miercuri, 10 septembrie 2008

| Stare de ... |


Si completeaza tu cu absolut orice vrei. Poti face chiar o "suita" de la cele mai vulgare cuvinte pana ajungi la starea de nimic. De ce starea asta ? Pentru ca normal " am si eu motivele mele" pe care nu le dezvalui. Egoist ? Individualist ? Nu! Sunt doar nervos.


Celia ma ajuta... trag aer in piept si numar de la 10 pana ajung la zero. Obosesc si respir mai greu, imi dispar din nervi, dar constiinta tot imi e incarcata si asta pentru ca exista persoane care desi isi doresc ceva anume... renunta din simpla obisnuinta si cred ca asa e mai bine. Ce e bine in lumea asta ? Sa ai dar sa nu profiti...


Cafeau din ceasca s-a racit... aroma i s-a dus si asta pentru ca nu am savurat-o la timp, mai rau e cand faci la fel si cu viata. Ce-ti aduce zambetu' pe buze ? O doza dubla de fericire. Ce ai acum nu-ti mai ajunge. Nerabdarea te defineste si ai uitat de ce era important, vei doar noul si recunosc ca si mie imi place.


Despre cei cu vise mari respect. Imprumutati-mi din rabdarea voastra si lasati-ma sa visez in continuare. Nu-mi taiati craca de sub picioare . Sa ma lovesc de sus sa vad si josul si astfel sa invat din greselile mele. Nu e mai bine asa? De ce sa ma chinuie "sfaturile" fara rost cand simpla traire ma ajuta.


Dezamagire absurda si fara rost. Nu e vina nimanui si nu acuz nici soarta macar. Chemat in instanta am jurat sa ma reduc la tacere si astfel sa nu mai existe sanse de mai mult.


Acum tacere... urmeaza verdictul.


| Pe scurt |


Am pus titlul asta pentru ca nu am nicio intentie sa te retin foarte mult. Vreau sa iti rapesc o singura clipa. Tu esti singura persoana care decide cat tine aceasta clipa.


Intrebare: Cum poate afirma cineva ca te cunoaste cu adevarat cand tu nu simti lucrul asta, sau cand nici macar tu nu te cunosti cu adevarat. Ma simt asa cum sunt, dar afirm cu tarie ca nu stiu la ce sa ma astept de la mine. Nu vreau sa mai aud ca ma cunosti cu adevarat cand nici nu poti spune nimic despre trecutul meu. Si zilele trecute fosti, prezenti sau viitori prieteni imi spuneau ca sunt fals . De ce ? Pentru ca s-au vazut pe ei in oglinda. Le-am imprumutat reflexia si tot nu m-au convins ca au dreptate. Falsitate in exces, profitare si aroganta, asta doar ca sa se "incalzesca" mintea vinovatului.


Raspuns: Sunt vinovat atunci cand gresesc si imi asum riscul cand ma hotarasc sa merg mai departe. Nu sunt fals ci doar evit o intalnire drastica cu prostia. E exagerata de la un timp. Doctorul i-a prescris niste medicamente, dar nu consuma decat prostie, plus de asta e extrem de ieftina. Sa nu ti-o doresti.


Concluzie: Prostia este infinita... Prostul din prostie traieste...macar nu moare de foame.

marți, 2 septembrie 2008

|Nu stiu |


Te atentionez din prima fraza si iti recomand sa nu citesti prea atent la ceea ce am scris eu. (e special doar pentru o "mica" categorie")


Dozez clipe ce nu au stare si vreau ca cine ma intelege sa-mi traiasca starea si sa fim pe aceiasi lungime de unda. Nu stiu de unde a inceput totul dar important e ca s-a intamplat si se intampla. Ce anume? Nu stiu. Important e ca se intampla si imi place ideea de a nu intelege totul de la cap la coada. Ma risc si raman la mijloc si nu judec dupa aparente, dar nici nu le las in libertate ci doar sunt multifunctional in a ma juca cu mine sa vad cat rezist. Rezistenta am cumparat-o inca de la nastere, si imi amintesc ca era destul de slaba, dar in timp a acumulat un ceva mai special ce ma ajuta atunci cand nu am habar pe ce lume traiesc.


Ma arunc de la mare inaltime si rog gravitatia sa se opreasca. Ma contrazic cu ea si ma lovesc de pamant. Realitate. Vad ca tot ce cred eu ca e bine devine rau sau isi arata adevarata fata, doar ca mie nu-mi pasa decat de cei ce se numesc oameni. Scarbit de prosti ii pun sa ma judece si le mai dau o sansa, dar ghici...sunt prea prosti sa inteleaga.


Scuza-ma ca te fac sa te simti prost ...tu cel care defapt asa si esti.... nu ma intereseaza ce esti... dar nu esti om. Eu nu am nimic...eu sunt mic. Nu stiu. Dar in mintea mea "bolnava" fac ca si prostu' sa-mi creeze soare fara sa-mi lase umbra. Ma bucur ca totusi ti-ai dat seama" ups eroare", dar e prea tarziu. Si pana cand tu te trezesti din prostie ii molipsesti si pe altii de ea.


Dormi in continuare.