M-am mutat pe JohnCristea.RO

marți, 24 noiembrie 2009

| Oare timpul n-ar putea fi o curva? |

Joc de imaginatie! Ganditi-va cate pozitii stie batranul timp, cat de multe roluri are injectate in sangele invizibil si permanent existent doar in vise. Masati-va tamplele si veti simti cum jucariile lui suntem noi, cum conlucreaza cu omuletul divin ca sa respecte scenariul, un film ce nimeni nu-l va viziona.

Cerul albatru se poarta ca si verde, mai ales atunci cand iarba se uita-n oglinda. La fel si fericirea se poate transpune in imagini, cand stim in ochii cui sa privim.

O curva intotdeauna se va plimba pe toate holurile, va incasa manipulare la greu si va stii sa ia grosu', va suporta averi si nu va sta locului o clipa, va fugi spre si mai mult, va cadea in prapastie.

Curva mea, timpul tuturor. Mi-ar surade ideea ca de maine sa ma fac baiat cuminte, timpul ar impune taxa si pe simpla respiratie. Ma voi intretine in lumea mea. Imi voi muta locul acolo unde timpul e la cheremul meu, nu ma voi agita, voi avea greseli imperfecte si va exista speranta ca becul nu s-a ars, ci a picat curentul... voi stii ca netul supravietuieste, dar nu in cautarile mele.

Ce vreau de la timp? O telecomanda, niste baterii si accesul asupra lui! Stiu, imposibil! Atunci, macar un soft prin care eu spun cat sa dureze clipa.

Timpul e atat de mare, incat isi permite investitie pe termen nelimitat! Apetitul sexual e masurat in timpi lenesi si timpi fugitivi, gen trenurile din Romania, personal versus intercity.

Poporul tre' sa se mandreasca cu aceasta achizitie fara gauri si adancituri sufocante!

Si daca sunt un nemernic, macar sa fiu unul sincer. Timpul nu e o curva, dar mintea mea e perversa, gandeste ca intr-o zi va face lucruri dubioase cu secundele, va amesteca decorul si va ameti ticaitul ceasului. Anticul cuc, va canta o data in viata, iar clipa va insira magicul pe o intreaga suprafata.

Iar daca am spus chiar si o farama de adevar, daca vi se pare ca timpul are tente de curvasarie, atunci strangeti olecuta de banet si profitati cand vine senzatie. Sa n-asteptati prea mult, nu cumva sa uitati sa va dati drumul... la fericirea ce zace inactiva in voi!

Si pe final, la singular, te intreb: Te mananca? Scarpina-te pe timpul tau!