M-am mutat pe JohnCristea.RO

marți, 17 aprilie 2018

Era să te pierd


Da, era să te pierd, suflet drag, pe tine, cea pentru care am tânjit, cea pe care am dorit-o dincolo de orice altă alegere, dincolo de orice temelie care s-a zguduit pentru că tu erai singurul început, singurul în adevăr și iubire pură, din cap și până-n picioare. Tu, o floare.

Scriu aici pentru că știu că e un tărâm aproape virgin, pe care nu calcă oricine. Ți-am făcut loc aici pentru că ești tot ce am și ce-mi doresc. Să nu sune copleștitor, dar chiar era să te pierd!

Te vreau pentru că te știu și te știu pentru că te-am cunoscut, dar mai ales te-am ales pentru că te iubesc.

Nu știu a scrie rânduri multe aici. N-am mai revenit de ani de zile. Ceva s-a întâmplat, știm bine ce, pentru că tu ești chiar tu și asta ți-o spun fără să mi se împleticească mintea, fără să am vreun gând idiot, doar iubirea pe care am construit-o de la prima îmbrățișare în beznă, doar noi doi și căldura buzelor noastre care se voiau mai aproape, mai repede, pentru prima dată. Pentru primul film, probabil cel mai plictisitor, dar cea dintâi sărutare.

Era să te pierd din prea mult egoism, din cauza felului meu de a-ți spune un te iubesc agresiv, printre dinți, neasumat, fricos sau deloc. Iar când uit să te iubesc, te pierd, puțin câte puțin. Și uneori taci. Și nu dai semnale.  Sau... ba da!, dai toate semnalele din lume, doar că am fost orb o vreme și am avut nevoie de semne, fizice... și sufletești ca să mi se facă un gol în stomac și să nu te mai am pentru câteva clipe. O clipă fără tine mi-a fost suficientă pentru a-mi da seama că tu ești. Tot o floare.

Și nu uita că ți-ai dorit să mi te doresc doar pentru mine. Știi care e partea frumoasă? Că te simt tot mai intens atunci când știu că era să te pierd. De tot! Să pleci? Să pleci. Rămâi. Rămâi doar dacă și tu simți așa cum eu îți scriu. Și simt că nu vrei să pleci și doar sufletul îmi spune că era să te pierd. "Era" e la trecut. Ce bine!

Ar fi fost simplu dacă nu te iubeam, dacă nu aveam povești și planuri de trăit împreună. Dacă nu am fi fugit pentru că așa am simțit. Pentru că așa ne-am planificat, rând cu rând, fiecare acțiune. Fiecare contract. Fiecare bilețel. Fiecare regulă pe care ne-am hrănit-o cu izolarea și drogarea noastră. Îmi place să fug doar cu tine. Dacă nu ne mai place ceva, fugim împreună. Hai, vii, oaza mea de liniște?

Și mi-aș opri telefonul doar pentru noi, doar pentru a nu pierde următorul tău zâmbet. Da, zâmbet, despre tine vorbesc și toți știu asta. Doar despre tine și despre noi. Ce idiot, eu, om în toata firea, doar un copil ce n-ar face nici doi pași dabușilea fără tine - asta pentru că eu așa iubesc.

Însă dacă vei alege să pleci și să mă uiți, să mă lași și să te pierd, voi ști că n-am iubit până la tine și nici după tine. După tine ar fi doar potopul.

 Iar dacă ai să pleci, să nu uiți să-mi lași puloverul, acel pulover, ca să-mi țină de cald în lipsa ta, atunci când doar vei rătăci, iar eu te voi aștepta...

Dar să nu pleci, pentru că nu! Pentru că nu despre a te pierde e vorba, ci despre faptul că era să te pierd, iar acum m-am trezit și sunt doar cu tine, doar eu și tu. Noi doi.

P.S. Vezi că e cam larg puloverul, gen încăpem amândoi în el!