M-am mutat pe JohnCristea.RO

vineri, 10 iulie 2009

| Slow motion, efect pentru fericire |

Da, stiu, ma grabesc, nici sa zbor nu prea mai am timp, si nu ma pot vaita ca nu am aripi sau ca timpul nu-mi prieste, ci doar ca spontanul ma ia prin surpindere si imi mananca tot sensul meu. Recunosc, imi place la nebunie. Toata energia mea se "duce" acolo unde trebuie, dar imi fac loc si pentru a furisa niste cuvinte in minte si pentru a le expune citirii.

Am nevoie de comentariile vostre, de critici cat mai dure dar si adevarate insotite de argumente, si neaparat de intelegere.

Ce am de data asta cu fericirea? Nimic in mod special, doar ca incerc s-o aduc mai aprope de cel limitat, de cel ce sta gata, gata, sa se arunce de la ultimu' etaj al blocului. Sunt pregatit sa folosesc plonjarea pe moale si sa incerc ca un moment sa-l extind la infinit.

Optiunea fotografica numita " slow motion", ma inspira si imi aduce la baza noi principii, acelea ale aprecierii. Totul se intampla foarte repede, iar ochiu' nu poate prinde mare lucru, lentila este totusi capabila sa surprinda frumosul in rapiditatea lui, l-as putea numi minunatul nevazut.

Exercitiul initiator trebuie sa aduca o stare de relaxare si implicit detasare de restu'. Sufletul e ca un aparat, se poate concentra asupra unui singur subiect si poate aprofunda. Nu dati vina pe mine ca nu pun accent pe domnu' creier, dar el este mai prejos decat sufletul. Asadar, important e sa vrem, sa apreciem un anumit moment si sa stim sa-l facem flexibil, sa fie prezent in mai multe spatii, timpuri si destinderi. Un fel de masca permanenta, o perdea ce ne ajuta sa ne ferim de ce nu e bine si sa ne incarcam cu energie.

Slow motion-ul nu e o aberatie si nici macar o iluzie, e un inceput al fericirii nevazute. Daca incetinim, vedem totul la capacitate maxima, graba noastra trebuie sa se manifeste cu cei mai mici pasi, intr-un singur pas, trbuie sa numaram o infinitate si sa adaugam si un plus fortat.

"Ma grabesc sa-mi fie bine", dar cand dau de ceea ce-mi place nu am voie sa mai fug, trebuie un tremur, trebuie sa transpir, sa ma epuizez, sa-mi placa si sa ma reenergizez. Un ciclu pe care fericirea il propune in mod diferit pentru fiecare in parte.

Un medicament ce tine de autosugestie si de incredere, de stimuli si de manipulare in masa. Placerea se instaleaza ca un drog si nu are voie sa tinda spre obsesie, ci doar spre consumare si reacumulare, nu exista negativ cazut din cer, totul porneste de la noi, niste oameni atat de micuti si neinsemnati.

Prin slow motion descoperim detaliile, apreciem nimicul si il ridicam la rang de important. Iar ceea ce nici "optiunea" nu permite, ramane de datoria simtului, iar creierul e instruit sa nu devina nesimtit. Nu dormiti mai mult decat vor ochii, si nu clipiti mai des decat vrea lumina. Nu stati singuri, inconjurati-va de ceea ce e cu inspiratie, folositi-va de comunicare si stergeti ceea ce nu merita.

Nu pierdeti timpul, pentru ca nicio camera nu va inregistra in slow motion viata voastra, si daca s-ar face o exceptie, in continuare timpul ar fi o problema.