| Serviti dragostea la gratar |

Inca de cand ne nastem invatam sa nu mai fim noi, alternativa la... asta ne da pe tava prostia. Noi suntem cruzi fratilor, noi am fost candva, sau inca suntem, usor de manipulat, noi prindem ce pica din cer, nu regretam decesul bunatatii si ne amuzam cand altii isi scot dintii prin preajma naturii dezlantuite.

Am ajuns niste animale feroce, tauri fara mila, vampiri ce vor sange, dar nu stiu sa suga.

Si... si unde mai incape atata dragoste? Unde o mai indesam si pe ea? Rucsacul e atat de stramt si ocupat, iar inima da semne de incetinire, totul se naste in monotonie, iar speranta... ea nu se naste, e avortata de banale cuvinte.

Voi astia care credeti inteligenti si jucati banii ca pe cuvintele din gura, de maine, vreau sa va achizitionati un suflet. Nu stiu cum faceti, dar nici nu ma intereseaza, eu doar va oblig, pe bune. Altfel sa nu mai faceti umbra pamantului, sa nu va mai prind ca ma intoxicati pe strada si prin inghesuiala comerciala, e clar, sa nu va mai prind.

Si de ce sa plec sau sa fug eu? Eeee na! Hai nu serios? Nu, nu va declar razboi, va sugerez sa luptati ca prostii.

Gratarul nu e bun, nu in compozitia asta, dragostea n-are de-aface cu porcariile pe care le scoateti pe gura, si cand vine vorba sa va indopati, nu va mai opriti... mental vorbind, suferiti de rahitism.

Pace celor ce nu tac din gura, fericire celor ce nu vorbesc peste mine, multumiri criticilor dementi din fire si fericire celor ce nu recunosc faptele bune.

Asta ca sa nu va spuna cand de cruzi sunteti cu cruditatea si puritatea! A cui? A voastra!

| Un grasut si o frumoasa |

Povestea a doi cei nu-i cunosc, o poveste ce nu stiu cat de mult ii leaga, legi si reguli pe care ei le aplica in diferite momente, fiecare incercand sa apuce "leafa" de care are nevoie.

Iar eu tolanit intr-un puf total, privind din diferite unghiuri si totusi negasind ceea ce-mi trebuia. Mintea mea clocita de atata stagnare si venele ce consumau alcoolul abia picurat pe gura. Putin cate putin, efectul si-a spus cuvantul, dar ochii mei nu au incetat sa vada. Lucid din fire, atunci mai mult ca niciodata, gaseam ceva sa-mi placa.

Prea multe picioare fine, lumini ce se propagau treptat, miscari prea apropiate, o incercare de futere. Si nu-mi scuz limbajul, incerc sa-ti redau realitatea. Fiecare are un scop, dansul e mult prea senzual, atingerile sunt de jos in sus, iar magia tinteste spre mijloc.

Prea multi sani ce se lasau atinsi, prea multe priviri parsive, meschini venind de nicaieri, un radar ce prindea in cateva clipe primul sex ametit in eter.

Si nu trebuie sa te miri, adunarile astea se fac de bunavoie, toti le traim si fiecare le vede cum poate. Iar eu aprofundam in moale si nu ma interesau mainile ce veneau spre mine, acceptam orice sarutare si totusi nu-mi era bine.

In ceata am zarit o ea, una simpla si modelata ca si plastilina. Nu vroiam sa-i sorb atentia, nu incercam nimic. Imi placea, priveam.

Inalta, bruneta, si cu o rochie ce spuneai ca e cearceaf. O culoare ce nu se distingea exact, ceva inchis, si totusi nu negru.

Si imi placea cum se misca singura, si cum un trup ii mai dadea tarcoale. Era un el cam grasut, un el intr-o camasa ce-i putea acoperi formele si in niste blugi ce-i descoperea caloriile.

Si critic ceea ce atarna greu la cantar, nu-mi place excesivul ce se bazeaza pe financiar, nu-mi place nici de Columbeanu cel cu priviri fixe si nici femeile ce tind sa fie ca si Monica.

Da, poate ai facut asocierea, grasutul era bogat, stia sa paseze banuti in toate directiile, nu era manelist si nici minimalist, era un tanjitor dupa o bucata de carne. Un excitat ce primea un sarut pasional si apoi o scarba totala. Si chiar si sarutul il putea simti ca fiind neinspirat, dar hormonii erau prea imbatati.

Si iar o pereche de sani, de aceasta data zariti cam goi, deloc acoperiti, ei ii placea asa, totusi treaza era alta.

Si frumoasa se retragea in coltisorul ei, obosita pe chip si cu dorinta de a gasi un mijloc prin care sa ajunga mai repede la final. Trebuia sa se comporte normal si nu putea da spaga si timpului, nu-l putea saruta si nici nu i-o putea freca.

Poate ca timpul e o ea, iar grasutul a stiut cat sa-i dea.

Eu parca am adormit, sau mi s-au inchis ochii, am scapat ceva momente si nu am pierdut nimic special. Singura chestie ce ma soca, erau banii lui din buzunar. Nu-i muncise, nu-i gandise, el doar ii cheltuia. Si stii ce? El se bucura, avea totul, mai putin fericirea.

Maine va afla ca cineva l-a barfit, nu o sa afle nici de la mine si nici de la tine, poate va citi printr-o revista cum ca frumoasa lui s-a culcat cu vreun fotbalist, urmarea lui, o fericire intr-o balta de lacrimi, fara servetele, doar o carpa.

S-a trezit din betie, buza de jos il tradeaza, nu-l lasa sa zambeasca, e amortit, e terminat, nu e el fara o frumoasa.

Si ea iti spune ca esti dulce, ea vrea sa te guste. Dar oare vrea si fara bani ?

| Scriu despre cei dezamagiti |

Virtualul  e razna, ma bate la cap sa-mi traiesc viata si sa nu ma mai zbat printre conexiuni nebanuite ce nu-mi ofera decat o banala comunicare. Asa imi spune, numeste totul banal si nu accepta nimic in plus.

M-ar trimite la tara sa dorm in fan si o vara'ntreaga sa nu am semnal la telefon, mi-ar pune mirosul naturii fix langa nas si m-ar lasa sa ma indragostesc de o tarancuta frumoasa cu un accent dulce si pe care nu-l pot imita.

Bantuie un ceas fara limbi si fara cifre, totul e in mintea mea, iar ticaitul isi are esenta, dezamagirea e ascutita de apropierea sunetului. Dezamagit sunt cand nu mai aud nimic. Nu am surzit, ceasul a extenuat bateria.

Viata e sursa de viata, bateria se intinde pe o intreaga lume si un "matrix" bate continuu in usa. Nu'i deschid,foarteaza, dar eu am rupt conexiunea, acum am nevoie de libertate, vreau ca fiecare gand sa se aseze dupa cum vrea recele si agitatia sa dispara.

Oglinda te arata in reluare, vocile iti ataca fiecare neuron si te prajesti, te incarci cu nefericire. Inca mai esti conectat si nu accepti deloc realitatea.

Domina o vorba de ceva vreme, cica o ea nu aduce decat putina dragoste si multa suferinta. Poate cu atat ne-am obisnuit si ne inspiram din realitati paralele. Nu stim decat online, ne depaseste offline-ul si presupunem ca foarte curand sexul virtual o sa ne ofere si schimbul de substanta.

Ne pricepem sa dam papucii cuiva printr-un sms, ne aratam lasitatea si bucurosi lasam si un mail de confirmare, urmeaza abonarea la o noua viata.

Impiedicati-va cu stangu' si pasiti cu dreptu', recunoasteti dezamagirea si zariti fericirea, sinucideti ghinionul si bagati-va in sfera protectoare. Asigurati-va ca puteti respira si cand va zariti reflexia incercati sa zambiti.

Stati in tacere si ganditi-va ca a meritat. Pasirea in voie duce la alergare gandurilor, tentatia duce la conectare.

Dezamagire? Transfer nelimitat de fericire.

| Nemultumiri de moment |

Acest post este in intregime dedicat frustrarilor mele ce-mi vajaie prin cap cateva secunde intr-o singura viata. 

Mor de frig si nu e vinovat nimeni, ci doar eu cel ce sunt fudul si nu am chef sa ma imbrac asa cum trebuie. Am standarde de care nu ma pot detasa, stiu, am o problema.

Ma doare stomacul si asta pentru ca am mancat ceea ce nu trebuia si pentru ca m-am abtinut si nu am zis nimic, am redus totul la tacere si acum sufar doar eu. Ma plang, nu plang.

Trebuia ca istetul primar Volosevici sa intrerupa si el doi douzeciul prizelor noastre pentru o ora, dar nu cred ca a stiut prea multa engleza si traducerea pentru Earth Hour i-a fost imposibila. Sau poate ca lumea d'aia l-a si votat, pentru prostie si putin fotbal, stuff, Mc Donald's.

Imi e tare greu sa spun ca ma simt bine, desi nu-mi lipseste nimic, probabil trebuie sa mai dau si altora ca sa fiu intr-un fel de "echilibru".

Sa nu mai prind nespalati in mijloacele de transport in comun. Sa nu mai vad nemancati ce atenteaza la buzunarele altora si nici tristi fara motiv.

Sa nu mai planga nimeni decat de fericire si sa respiram un aer fara tutun.

Sa faca toata lumea cunostinta cu apa si sapunul, ba chiar si cu periuta de dinti. Sa nu mai "glojgaie" guma de mestecat, ci sa se duca la un dentist.

Sa ninga afara atunci cand trebuie si sa fie cald la vara. 

Dorinte si nemultumiri de moment, si prea scarbos sa cred ca mai suport. Si greu sa cred ca se schimba totul intr-o clipa.

Si ma oftic ca altii pot, noi nici macar nu incercam.

| Cel mai fericit post din lume |

E de ajuns sa dai play piesei si sa-ti dai seama ca vocea te acapareaza in intregime. Mintea-ti fuge departe. Esti inofensiv, incepi sa-ti distrezi neuronii, te ametesti din cuvinte si totul e pozitiv.

Heliul nelimitat vandut in visele tale il inspiri in fiecare clipa, aduci cerul aproape de tine si poti zbura fara probleme. Ai scapat si de ultima lacrima, ai dezordonat ordinea nesigurantei si iti topaie sentimentul pozitiv.

Tu, un simplu om ca si mine esti fericit si satisfacut de sunete ce pot face orice din tine. 

Eu expun si-ti daruiesc cel mai de pret lucru pentru cateva sute de secunde. Si parca mi te imaginez cum zambesti, nu te vede nimeni, dar eu stiu. Te cunosc atat cat imi palce mie.

Am cam exagerat cu fericirea si nu-mi pare rau deloc, mi-am creat locuri perfecte in care ma refugiez pentru doze de zambete, totul pe rand, nu las nimic neterminat.

Un zambet cuprinzator cat sa-ti joace si inima, iar daca tipa de pe fundal vrei sa-ti mai cante, ii poti da play la nesfarsit, e Ingrid, e o ea cu voce, iar in momentul asta chiar imi place.

Mai mult decat fericit, impart prin cuvinte limitate, fericire neconditionata, tinuta ceva timp la rece.

| D'alea nefacute |

Ma otravesc constant cu tot felul de ganduri, stau langa o calimara plina cu cerneala si stiu ca stiloul nu m-a avantajat niciodata. Apas tasta dupa tasta si observ ca doar stilul literelor poate fi comun, ideea mea va ramane ametita pana cand dintr-o imprastiere voi alcatui disparitia mea.

Bat la usi exagerat de inalte si mereu imi deschide cate un pitic, e chel si paseste fara orientare. Vorbeste o limba pe care n-o-nteleg si ma retrag. Mi se inchid usile si incep sa accept sunetul soneriei, e strident si mereu suna la fel.

Alarma telefonului e inca stresanta, niciun ton nu e mai bland, toate se inraiesc si nu mai am variante. Vibratia nu ma va trezi ci-mi va continua visul, vopsind un spatiu voi alege culori tremurate, un efect de iris si voi face primul lucru original.

Nefacutul e mai mult decat facut. Doar cerul plin de stele, plin de istorie, aduce un pic de originalitate si din ceva ce nu o sa prindem niciodata in timp real. Un delay enorm ne face sa murim in timpi diferiti, si inca mai lumineaza, dar nu ai tu habar de cat timp s-a stins.

Vino, asaza-te, asteapta, inchide ochii si nu te lasa speriata de manifestul din jurul tau. Un prizonier intr-o lume agitata, unde lumina bate imprejur, dar nu si in cetru. O colivie a planetei ce detine controlul, corpul tau la fel de fin si de cald, doua batai ce se sincronizeaza si un sarut ce nu se vrea terminat.

Gustul marului acrisor pe care-l suporti si pe care gura ta il savureaza, picuri de ploaie deloc sarati, dar spre seara totul se schimba.

Acum e chiar liniste si nimic nu-mi intretine gandu', poate doar cate o lumina ce intervine, ma anunta sa ma uit la ceva anume, asteptand si mai mult, adorm si ma trezesc.

Ma desfasor pe toate partile, nu-mi gasesc lumea si nici visul in care sa raman, nici cearceaful nu e rece, nimic la fel.

Muzica parca as da-o la maximum, as fi multumit pentru mica scapare si as reveni cand mi-ai spune tu.

Despre ceva facut in trecut, revenit in prezent, diferit pentru ceea ce urmeaza. 

Simt ceva unic, nu definesc, nu reusesc, nu acum...