M-am mutat pe JohnCristea.RO

joi, 7 mai 2009

| Carnea ei nu e pentru fericire |


Manechinuitele ar fi exemplul cel mai bun, dar de as rascoli mai adanc as gasi si in ele un suflet ce s-a pierdut pe primul podium. Pasii marunti arata finetea caracterului, un pas prea mare are o nuanta de mandrie, iar miscarile ondulate spun ca e loc si pentru tine, macar de o privire.

Vara ai carnea la dispozitie, e dezbracata fara rugamintile tale, sanii sunt lasati sa fie atinsi de vant, iar uneori trupul nu mai are cuvant. E tacere, se naste efectul hormonilor hraniti din mii de directii, valurile sunt haotice si o vor dezbraca, o vor lasa nud. Tu ai sa uiti cine e in mintea ta, ai sa vorbesti de nebun prin gand, ai sa gandesti cu sexul tau din pantaloni, ai sa te-nvarti, ai sa te asezi impotriva vantului. Una te va seduce, altele vor ramane pentru maine.

E doar carne, se gusta, nu se mananca. Si de la carne nu poti avea decat trup, sufletul e bagat in cutie, si cutia nu e la ea, e la un el ce de mult s-a indepartat.

Nu sunt egoist, se poate aplica si invers versiunea asta, eu spun din mintea unui baiat pentru o fata. Si nu trebuie sa-ti ceri scuze, e primul instinct, dorinta e cea care te duce la... finalizare. E mai grav atunci cand vrei cu aceeasi persoana, si doar carne. Sa stii c-ai inceput sa te ingrasi.

Scrie pe un perete, daca iti ajunge, numele unei singure persoane. Fiecare trezire va fi cu el, cel care ti-a pregatit fluturii sa zboare prin stomac si apoi ti-a daruit un nou sarut. La un moment dat te saturi, sau nu stii sa mai apreciezi ceea ce ai. Stii unde te duci? La "magazin", la "shopping", cauti carne ingrijita si usor de cucerit. Esti o fraiera, dar nu te simti.

In cazul in care pana acum nu ai trait, te inteleg, iti place doar cearceaful, vrei doar joaca, vibratorul e un invechit, dar sper sa astepti si un print si sa-i cauti sufletul si apoi pielea fina. Cum o sa stii ca e el? Ai sa-l simti atunci cand nu e langa tine, o sa-ti tulbure visele si gandurile, nu o sa-i simti pofta sexuala, o sa ti-o ofere altu', apoi ai sa plangi. Da, nimic nu e fara putina durere.

Baga la cap, e doar o idee, se aplica din ambele parti, iar dorinta de carne o poate simti oricine.

Doar carnea imbatraneste, ochii ei vor zambi prin sufletul tau, vocea iti va sopti mai intens decat ai crede, o sa inchizi ochii, ai sa-i deschizi fericirii. Daca nu, inseamna ca scrisul meu va ragusi voci degeaba. Doar o ea pe care s-o poti strange in brate.

Sunt in asteptare. O sa vrei sa te mai ingrasi?

| Mie-mi place dezordinea |


In camera mea dezordinea isi face de cap. Poti privi din orice unghi si ai sa fii satisfacut, nu ai sa gasesti nimic, acul e aproape infipt in parchet, asta ca sa nu te intepe. Dezordinea asta e ordonata mie si mintii mele. Cam asa gandesc eu, vraiste, si las bucatele din idei peste tot. Nu ma pot rezuma la lucrurile deja finalizate si ce nu mai necesita o "munca". Imi place sa cred ca originalul si starea mea de bine sunt influentate de ceea ce-mi place mie, nu de ceea ce-mi dicteaza cei atotstiutori.

Sufletele sunt in viata mea ca pe o tabla de joc unde totul e intr-o continua batalia. Eu sustrag pionii si ii incarc cu energie. Nu ma atrage regina, dar vreau s-o salut inainte sa plec.

Am o problema atunci cand imi iese in cale nebunul. E un beat ce-si are controlul sprijinit pe un perete. Si ameteala lui atrage cativa pioni, dar nu din ai mei. Iar ca nimeni sa nu fie dezamagit, eu sunt tabla pe care jocul se extinde. Eu pot inghiti din patratele si pot face trisarea evidenta. Iar lupta adevarata are o strategie inculta exprimata-n debandada.

Dupa somnul meu vreau ca cearcefurile sa fie dezordonate, vreau ca si ele sa se relaxeze, pixurile sunt puse in diferite colturi, nu mai mult de patru, asta ca sa ma bucur de o accesare mai rapida. Sosetele sunt ascunse cand sunt murdare, la vedere cand stiu ca urmeaza sa le incalt. Ma implic in dezordine si pot spune ca face parte din viata mea, nu imi trebuie burete, nu vreau sa sterg nimic.

Si daca tu, omulet credul ce citesti randuri, ai de criticat ceva, imi poti spune. Lasa restu' si tasteaza. Eu sunt obligat sa-ti respect parerea, dar nu-mi vei schimba "stilul". Sau incepe cu tine, si ma mai gandesc.

Nici parul meu nu-l vreau standardizat, nu vreau sa creez impresii uluitoare si apoi sa fac sacrificii pentru mentinerea mea. Eu vreau ca cine ma priveste sa-mi detecteze acel eu, dincolo de haine.

E mai greu cu reusita dezbracarii mele, iar vara e anotimpul nepasarii, dezordine in valuri, dezordine sub soare.