
Pariu ca uiti de tine? Arunci cafeaua in ibricul plin cu apa ce vrea sa se verse pe aragaz, faci o maroneala, o scalzi in micul bazin numit cana si pui zaharul nedulce. Bei totul ca pe apa sau ceai si fugi spre rahatul tau de munca de la care iti iei banii cand isi mai amintesc sefii de tine.
Nu se face asa! Trezeste-te cand inca mai auzi cum altii sfoaraie. Lasa-te purtat de frigul ce-ti intra in oase, cu ochi de somnambul ia un ibric in mana, umple-l pe jumatate cu apa. Aprinde focul la aragaz si pune-ti creatia la incalzit. Intra in reverie, asteapta mersul tau sa prinda frigiderul ce depoziteaza cateva picaturi de lapte. Gaseste cafeaua aromata si amestec-o cu ce ai tu prin dulapurile tale. Fa-ti putina ordine in dimineata si ia o lingurita, pune cafeaua putin oparita in cana, adauga zahar cat sa simti rautatea vietii, amesteca tot si mai fa inca o cana.
Eu ma indrept catre patul ei. Ea doarme in surdina... Las canile la etajul doi al masutei. Ma duc s-o sarut, sa-i spun buna dimineata.