M-am mutat pe JohnCristea.RO

joi, 3 aprilie 2008

| Decupez viitorul |


Nu ca l-as crea eu...poate doar pentru mine si pentru cativa ce imi asculta gandurile.Dar uneori sunt si eu ca o furnica si imi strang rezerve ca sa am din ce alege...si mai presus de toate ma gandesc un pic inainte ca sa stiu ce alternative am.

Gandeste-te ca in momentul asta ai o foaie maree de tot in fata pe care scrie "Viitor"...culoarea ei e alba...si nu vezi nimic deocamdata, dar uitandu-te mai insistent din toate partile incep sa vina culori...de parca zeci de vene de sange s-au taiat pentru acest viitor.Dar sangele e rosu...iar eu am multe culori pe foaie...si sunt atat de curios incat nu-mi iau privirea de la ce se intampla . Observ ca totul s-a transfomat in ceva ce ma depaseste, dar incep sa se creeze forme si imagini.

Ma vad si pe mine dar nu inteleg de ce nu-mi aduc aminte acele intamplari....si sunt atat de ametit incat am uitat ca privesc spre viitor. Incep sa rad, apoi sa plang...acum nu stiu ce stare sa mai am, iar pentru moment uit ce se intampla in fata ochilor mei si imi indrept mana spre pantaloni...STOP..nu te gandi la nimic...vreau sa-ti spun eu...ma zagarie ceva, o foarfeca...dar nu inteleg de ce se afla in buzunarul meu...

Si ce sa fac o o foarfeca? Nu sunt frizer ...desi unii imi spun sa ma tund mai des...probabil de accea am o foarfeca in buzunar...da...ca atunci cand ma supara cineva sa pot sa-i satisfac placerea pe loc.

Ce prostii spun ..am o simpla foarfeca...una obisnuita care totusi are ceva special...si privesc iar acea hartie deja nu stiu ce iamgini sa mai aleg...si astfel decupez viitorul ca sa am o mica particica pentru mine.

Am decupat si am ales...si am amestecat binele cu raul in cantitati diferite, ca niste ingrediente, iar reteta este una noua care sper sa dea rezultate...

Daca n-am sa reusesc , atunci am sa decupez amintirile si am sa le arunc departe ...si am sa le dau si foc atunci cand am sa cred eu ca a venit momentul...

Acum ma chinui cu decupatul asta...si foarfeca nu prea taie...se pricepe cineva la ascutit ?

| Cunoscand visatori |


Atunci cand am destul timp si pentru mine "explorez" marele internet si incep sa citesc ceea ce scriu altii si ceea ce traiesc. Si imi place sa spun ca visatorii sunt cei care ma atrag la nebunie, pentru ca ma aflu si eu in categoria lor si ma regasesc in gandurile lor.

Daca eu doar scriu...altii invart cuvintele si le dau un rost aparte facand din simple amintiri adevarate reguli dupa care am trai fericiti pana la nemurire ...Niste reguli care nu ne sunt impuse ci doar sugerate, iar noi avem "tifonul" prin care separam totul dupa cum credem noi ca e bine...

Cum spuneam, am inceput sa citesc despre "Urat.Frumos." mi-a placut titlu si mai ales mi-a placut ca erau cuvinte scrise de o fata ci nu de un baiat.Curios am inceput sa citesc rand dupa rand descoperind o altfel de perspectiva.Am citit acum acteva zile si acum catve minute....

Zilele trecute mergeam spre casa...si am scapat autobuzul asa ca am luat-o pe jos , si mi-am adus aminte de frumusete si uratenie....Si mi-am adus aminte de ety si de cuvintele ei...de minunatele cuvinte.

In conceptia ei omul e frumos aproape tot timpul .Indiferent ca suntem fericiti sau nefericiti suntem frumosi cu totii. Minunat! Am ramas un pic socat ,dar am continuat sa citesc...si apoi a spus ca uratenia intervine in noi atunci cand suntem rautaciosi...cand suntem egoisti...cand punem raul ianintea binelui.Deci a combinat doua lucruri extrem de importante frumusetea sufleteasca cu cea trupeasca...daca esti frumos pe interior atunci ai sa radiezi si spre exterior...

Continuand prin analogie ,daca sufletul tau e doar pentru el...or sa inceapa sa-ti apara riduri... si ai sa zici ca tot raul este spre bine...dar nu ar strica un zambet din suflet.

"Urat.Frumos." eu as spune ca nu exista persoana care sa nu aiba ceva special si care sa nu fie frumoasa.Fiecare e frumos in felul lui si mai frumos e cel ce nu crede despre el lucrul asta.

Spre incheiere...aceasta postare este pentru ety , un nume probabil mai ciudat , dar care pentru ea insemana ceva....Si ea ca si mine "zburda" printre vise si apoi tasteaza randuri...pentru ca asa simte...Daca vrei sa o cunosti...si sa-i cunPublicare postareosti sufletul click >>aici<<

aaaa...si apropo...zambeste ca sa ramai la fel de frumos...

| Greseala mea ca n-am gresit |


Ce titlu individualist...de parca exista cineva in lumea asta care nu a gresit in viata lui. Nu suntem perfecti...si nici nu de apropiem de perfectiune, ci doar ne imbatam cu ignoranta, cu prostie, lasitate si minciuna.

Daca vrei sa iti iasa totul cat mai bine ai sansa sa nu faci nimic bine si sa fii atat de criticat incat sa nu mai suporti pe nimeni in jurul tau, dar te gandesti ca ai depus efort fizic si ai pus si ceva suflet....si totusi nimic nu a iesit bine... de ce ?!!!

Sutem dotati cu o rautatea de nedescris in vene si dam uitarii totul ca sa ne indeplinim scopul. Daca avem ceva mai important de facut ...dam cu piciorul...doar ceea ce implica materialul si materialismul ne mai defineste....

Mintim si gresim...iar greaseala mea e ca nu am gresit...si ca atunci cand am avut sansa nu am mintit pentru ca mi s-a parut mai original. De ce sa fac aceleasi lucruri ca cel de langa mine, de ce sa-l copiez si sa aflu ca am dat-o-n bara? Nu e mai simplu sa stau la caldurica, in locsorul meu personalizat si sa nu-mi pese decat de mine ?

(individualism de doua ori) si ce daca...? nu asa fac toti? Ma rog...majoritatea, dar eu caut exceptia sau exceptiile pentru ca de acolo am de invatat.Ma oftic ca vad cum mi se da peste nas ca nu am stiut ce e bine si ce e rau si totusi nu mi se da o explicatie concreta pentru ca nu cred ca exista.Am inceput sa urasc textele predefinite ce le aud in fiecare zi...am inceput sa urasc faptele ce nu sunt decat pentru moment...am inceput sa urasc greselile ce nu le-am facut....si m-am lovit cu capu' de vise si am realizat ca nu pot uri nimic in lumea asta...si chiar as vrea macar pentru moment sa aflu cum e...

Nu port pica nimanui, dar sunt multi ce au ceva cu mine,iar atunci cand ii intalnesc indraznesc sa le dau verdictul, sa le dau peste nas si uit de ei...ei nu uita de mine...

Atunci cand asculti o persoana si iti pasa de ea ai mare grija pana unde te duci cu limita...incredere e un defect , iar altii nu ezita sa se foloseasca de orice ca sa te faca sa dai totul din tine. Tu depui (exact ca la banca) , altul ridica (fura) ca sa-i fie bine mai tarziu.Cu tine cum ramane ? Te doare nu? Si pe mine, dar evit sa mai cred in ceva ce nu exista si iar am sa ma contrazic si am sa spun ca nimic nu e cum zic eu in lumea asta...evit sa cred ca nu va fii...