M-am mutat pe JohnCristea.RO

Se afișează postările cu eticheta cauta-te. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cauta-te. Afișați toate postările

joi, 14 mai 2009

| Urmatorul nivel |


E distanta mare de la pamant si pana la cer, e greu sa te misti cand ai picioarele amortite, e greu sa-ti dai seama unde sa te opresti cand esti legat la ochi, e mai usor sa spui da, urmeaza noul.

Oricat eviti tu ruptura de clipa trecuta, nu ai voie sa stagnezi, iti e interzisa blocarea, liftul ajunge la nivelul cerut, usile urmeaza deschiderea, iar calea ta e doar una. Sa nu te prind ca te retragi sau ca apesi butonul spre intoarcere. Eu te inteleg si-mi dau seama ca e prea sus, dar aici aerul e mai curat, e mai frig. Caldura o sa vina de la prima imbratisare.

Cine ti-o da? Am auzit ca se ofera o raza de soare in miezul noptii, isi sacrifica traectoria si bate spre tine. Iti lumineaza sclipirea ochilor si devii punct de atractie.

E doar seara. Ai inceput sa explorezi nivelul, e ultimul inainte de cer. Mergi spre margine, nu te apleca prea mult, priveste in zare si minuneaza-te cum lumea e plina de beculete, chiar daca e aproape vara. De jos e un banal nesimtit, e o lume cu ochelari deloc potriviti, sus aici iti e hranita cererea ochilor tai. La doi pasi de la moment suna dobitocul de telefon, e jenant sa cred ca nu raspunzi, e interesant cand stiu ce se petrece, e imposibil, dar bateria pica, e moarta, nu mai suna.

Urmatorul nivel e in toate, chiar si in reincarcare, mai tarziu reincarnare. Iar dimineata cand apa iti clateste chipul si ti-l reimprospateaza, e semn ca viata te drogheaza cu fericire, obligatia ta e sa o mentii pana tarziu in noapte.

Trist ai sa vezi acum nivelul inferior, nici nu ar fi nevoie sa privesti in trecut, doar ca trecutul tinde spre tine, te vrea, insista, apoi devine tacut.

De ce tacere? Pentru ca eliberarea ta  infloreste, trecutul nu-ti mai bruiaza viata, aici sus, totul e minunat, cel putin pana spala astia vraja.

Indraznesc sa-ti spun si de nivelul meu. Eu sunt ala de jos, sunt cel care trage de pereti, sau ii impinge sa urce cat mai aproape de o destinatie. Viitorul nu poate fi trait in prezent, ar schimba moartea si nu ar mai veni la timp, s-ar grabi nemancata.

Un scaun pe care imi sede o parte din trup, doi ochi ce-mi alcatuiesc privirea atintita spre monitor, rimtul ce-mi atrage zambetul, doar eu pot asa. Binedispus prin fum de tigara, ma inec, nu-mi place, nici nu trag, altii o ard in focuri.

M-ai intrebat ce am, unde naiba imi e capu', de ce ma trezesc doar ca sa-mi aduc aminte c-am adormit pe langa lacuri, de ce nu vorbesc despre tine, de ce la telefon te tratez atat de slab, de ce nu te las vorbesti cand tu stiai ca-mi palce sa te ascult, de ce nu mai curg mesajele ca inainte...

Oamenii sunt ca si melodiile. Ai dreptate, am cearceafurile goale, dar nu'i nimic rau in asta.

Ma pun pe treaba, reinventez un hit. Naiv sau nu, sa nu crezi ca m-am tampit. E "vina" mea, am inventat o "regula" si acum o aplic. Important e ca simt.