M-am mutat pe JohnCristea.RO

marți, 26 februarie 2008

| Privind in jurul meu |


Stau intr-un loc precis...nu e nici umed...nici uscat...nu sunt stresat ci doar blocat , incercand sa studiezi imaginile ce sunt atat de reale si se deruleaza in ochii mei...

Aud soapte ce se transforma in zgomote ce nu le pot descoperi intelesul, iar mai apoi ma regasesc pe mine intr-o lume ciudata...asa cum imi place mie, deviata de normalitate si de monotonie si care pune accentul pe urmatoarea clipa ce trebuie traita...

Privind in jurul meu...inconjurat de oglinzi la tot pasul am sa gasesc aceiasi imagine din diferite perspective si am sa ajung sa traiesc cu frica de propria mea umbra ...iar la doi pasi am sa realizez ca iubirea mea s-a spulberat in mii de cioburi ce acum alcatuiesc o reflexie a adevaratei realitati atat de crude....

Zeci de cioburi ...si infinite picaturi ce se preling in panta in care ma aflu...usor ...usor...alunec ...si parca as fii pe gheata....

Incerc sa ma concentrez de parca as avea o anumita putere...si ma simt important si incerc iar sa privesc in jur...oglinzile s-au daramat...s-au spart, a mai ramas doar ceva in gol, iar eu ma apropii de acel gol incercand sa gasesc un raspuns pentru mine si ceva care sa ma readuca la starea mea de dinainte....

Am fost curios si am cazut intr-un gol...acum aud doar un sunet ...un clopotzel ce bate usor ...din secunda in secunda si nu se mai opreste...e cam intuneric in acest gol...dar nu sunt singur...

Sunt multi...multe...majoritatea nu-i cunosc, dar sunt chipuri ce le-am mai vazut...totusi e mult prea intuneric sa le disting infatisarea vad doar ceva si presupun ca vad bine...

Nu cred ca asta e realitatea...e doar golul de dincolo de suflet ...de dincolo de oglinda...ma aflu undeva intre reflexia intunericului si durerea nemarginita...iar acolo unde nu am astept exista speranta si luminita ce sta sa licareasca tot mai intens pana la orbirea mea completa ce ma va aduce la realitate...ca un vis...

Acum nu stiu unde sunt...imi aud doar respiratia mea...si ecoul acesteia...pasesc in continuare fara vreun succes...parca as merge pe o banda rulanta si tot s-ar da inapoi..

Nu sunt un rac...nu dau inapoi de la nimic...ma alimentez direct din vene...si retraiesc un sentiment asemanator cu vidul..si nu exista nimic...nici miros, nici gust...si nici macar o privire in departare...

Reprivesc cum totul se scurge uneori fara rost si ma fortez sa cred ca traiesc pentru ceva care va exista curand...sau candva...undeva...dar unde oare?

Pesimist....optimist...oscilez intre pamant si nori...si reusesc sa-i aduc aproape unu' de celalat...si apoi ma ratacesc intr-un univers...in care m-am pierdut candva...

iar tu...n-ai sa ma mai gasesti....