| Un rau necesar |

Imi plescaie cineva in urechi si ma chinuie, nu ma lasa sa-mi astern cateva idei sucite cat sa-mi rup inca o zi intr-o cuvantare rapida. Ma grabesc sa-mi fie bine, dar porcaria din jurul meu imi face rau, un rau necesar, un rau ce nu pleaca si se joaca inca de cand ma trezesc.

Ca sa scap, ma imbrac si fug, imi iau cu mine doar cateva ramasite active in orice moment, plus licuricii invizibili ce nu-i regasesc decat in copialrie. Imi iau si doza de nebunie si imi pun sub limba un cantecel fara note, totul pe "blank", totul in surdina. Astept ca cineva sa-mi strice linistea, sa-mi lucreze spatele, sa mi-l zgarie, sa simt durerea de dinaintea placerii, dar totusi ma invidiaza cineva, un rau, unul ce ma stimuleaza, e cel necesar.

Critica constructiva incepe inca de cand pici prima data in cap, asta daca ai norocul sa practici asa ceva. O vreme tot te vor crede nebuni, dar cand le vei spune ca a fost doar o fantezie in visul tau prelungit pana spre dimineata, atunci toti vor avea un orgasm la nivelul cordelor vocale, vor canta in cor si vibratia va spune ca imposibilul pentru ei ramane in acelasi stadiu.

Raul necesar sta in gura celor cu prea putina minte si cu gura mereu plina, evident de mancare. Caloriile sunt banoase, sau sug exact de la spate, daca esti femeie, geanta iti este invadata si subtiata, scazuta in gramaj, foite ce trebuie sa dispara din orice peisaj.

Ma prefac, respiratia imi e redusa la minimum, oasele vor cedare, iar ochii sunt inchisi exact ca in efect de sarut. Chiar de curge sange in jur, ma stimulez cu necesarul, iar de ma limitez deschid ochii inainte de termen. Vad suprafata goala si centrul ce ma distruge, cineva ma adoarme, ma trezeste tarziu in noapte, imi spune c-am fost pe un norisor pufos, dar negru.

E graba si lupta pe literele astea, toti vor sa le prinda mai bine in cusca, sa fie scrise pentru intaia oara si sa fie citite de zeci de mii de ochi indopati cu insomnie. Nu privim la fel, ci simtit in acelasi mod. Daca respiram in acelasi " bi pi em", deducem din start o ameliorare a stresului si o fuga mereu doar in 2 "doi".

Hai sa glumim dupa ce am ras, hai sa plangem inainte de durere, hai sa mancam atunci cand nu ne e foame, hai sa ne spalam pe dinti inainte de masa, hai sa ne rugam atunci cand nu ne simtim descurajati, hai sa iubim atunci cand deja suntem iubiti si sa daruim mai mult decat aerul conditionat.

Hai sa facem totul pe dos, hai sa ne folosim de un rau necesar, doar sa avem grija sa stim sa zicem stop, inainte de ultima rasuflare.

A profita de NOI, e ca si cum ai fura un suflet de la amanet. E un viol cu tenta reciproca.

Pare o alta simpla nebunie?

| Cine se mai pateaza? |

E un lux dus spre superlativ ce nu are limite, petele se iau foarte greu, iar unele urme pot ramane pe viata. Detergentul, prost cum e el, costa o avere, iar cum economia loveste de la buric in jos, chilotii sunt cei mai solicitati, se umezesc instant. Totusi, pe timp de vara, orice se usuca repede, mai greu mintea perversilor ce umbla noaptea dupa "luna".

Extremele din ziua de azi au o vina la baza. Limitarea, cea pe termen lung, exagerarea si tinerea in cusca. Evadarea ulterioara are consecinte ce tin de haos in schimnare. Cum scapa, "leul" devoreaza tot, se manaca singur privindu-se in oglinda, se injecteaza si se pateaza. Durerea apartine necunoscutului, de aici incepe prima runda cu moartea, cu hainele murdare ce inghit jegul pana la inecare.

O tuse puternica ofera urechilor primul impuls negativ, e timpul ca cineva sa ridice cortina si sa-si dea seama ce se-ntampla dincolo. "Actorii" sunt pe jos, sunt drogati cu vise, sau ametiti de la bautura luata pentru curaj. Cum doar lasii s-au prezentat, betia s-a instaurat pana la fund, iar o noua cerere a fost plina de tarie. De ce bautura? Pentru ca e rece si te uda, te ia si te tine in ciuda.

Se pateaza astia care mint prea mult, care vrajesc doar prin cuvinte si se impiedica la fapte, cei care plesnesc sau busesc, dar nu stiu cand si ce sa mangaie, cei care privesc si nu uita niciodata sa clipeasca, cei care plang doar ca sa faca impresie in fata "concurentei", cei care se dau mari experti, desi tanjesc la putin si copiaza pentru o falsa reusita, se coloreaza cu negru cei ce se transforma la cererea "publicului". Cu greu te cureti, si totusi nu e prea tarziu.

A incepe inainte de terminare, a lupta fara pic de atac. Totul tine de cat de mult nou poti aduce. Pata nu se curata cu orice, iar daca plusezi pe aceleasi idei, ai posibilitatea sa iti spui la revedere.

Te vei ascunde o vreme, iti va fi teama ca nu cumva sa-ti para ceva de moment, vei inceta sa mai simti, dar o parte din "esenta divina" te va da peste cap. Sunt niste suflete ce ratacesc spre regasire si daca nu li se ofera, atunci cumpara la mana a doua, necesita patare.

Dragul nostru pamant, ce-l pe care uitam sa-l sarutam, il patam zi de zi, am ajuns sa nu ne pese de ce se afla prea jos, privim prea sus, dar nici norii nu suntem in stare sa-i atingem. Stii, da?

Nu ma lasa sa scriu prea mult, vorbeste-mi, comunicarea e cea care-mi salta siguranta la un nivel indestructibil, o noapte in care timpul s-a oprit in loc, in care plutirea a fost la propriu.

Toti fraierii spun ca tre' sa ma trezesc, ei imi dau indicatii, totul e cu dedicatie, toti se dau "grande" si nimeni nu-mi ofera atunci cand trebuie. Nu ma patati fara motiv, v-am facut prea multe "rele" si mereu mi-ati intors spatele, v-a deranjat ca eram prea alb, nu v-ati dat seama ca foloseam un detergent ieftin.

Ce e asa special? Lucrul ala marunt si ce nu-mi miroase-a figurant.

| Tot ce-aud e-adevarat |

Stiu, iar ma certi, iar imi spui ca generalizezi si ca uit de exceptii, ca nu-mi pasa de restu' si ca ma inchid in lumea mea, ca tremur atunci cand nu exist si ca tip din rasputeri ca sa ma auda chiar si doar o singura persoana.

Zeci de guri ce atenteaza spre mine, nu spre buze, ci spre urechi. Secreta fiecare in parte cate un zvon si contrazicerea intervine la fiecare schimbare. Nu inteleg de ce ce ma tot modifica, de ce nu ma accepta asa, de ce imi asteapta schimbarea, de ce stiu sa smulga si ultima mea bucurie.

De ce? Pentru ca plec capul si stau sa ascult orice "semnal", pentru ca ma astasez de fiecare frecventa si imi e teama sa mai plec de langa ea, pentru ca as vrea s-aud aceeasi voce pe toata banda, doar atunci as fi "in aer".

Inainte ca eu sa aud, vorbele bat la usa unor domni mai mari. "Filtrele" astea ma ajuta sa nu ma urc prin copaci de frica, ma ajuta sa pot saruta pamantul proaspat udat, ma lasa sa ma balacesc atunci cand vreau sa-mi spal pacatele.

Ce fac cu ploaia? Pe ea o pastrez la loc de cinste, o strecor in decor. Am sa dau impresia ca e doar o formalitate, iar cand toti ma vor dezamagi, am sa ma sarut cu ea, ea ma va umple de fericire.

Una cu "gura mare" spunea ca daca ma astept la dezamagire, o voi avea cu siguranta. Eu ma astept la normalitate si atat, doar o EA ma plesneste cu imposibilul direct peste fata, ma trage de par, ma ridica, ma inalta, ma invata, ma distruge, ma readuce, ma asambleaza ca pe un lego... imi da play si ma urmeaza. De retinut, in "poezia" mea nimeni nu aterizeaza.

Ce fac? Incurc niste simple cuvinte. Dar cum imi ies, asa imi intra, le scriu ca sa le pot retine mai mult, mai tarziu voi stii ceea ce am si nu vrea sa fie pierdut.

De ce e adevarat? Pentru ca eu ascult doar de simturi, pentru ca durerea vine din interior, iar pentru ca cea exterioara provoaca doar sange. Nu suntem in stare sa numim fericrea altfel, si daca avem mai mult de-atat, credem ca e doar un vis. Ne-am obinsuit ca mereu sa ne trezim si sa ne placa gustul amar al realitatii.

Realitatea e doar o baza, creeaza ca sa poti dezvolta, daruieste ca sa poti simti si actioneaza ca sa poti trai. Iar efectul de "lene acuta" se datoreaza unei balonari inexplicabile, o noua regula insotite de produse deloc alimentare.

Acidul nu vorbeste pe limba noastra, dar de ar grai, ar spune despre cancerul ce vrea sa-l provoace. Nu e in imaginatia ta, e un adevar subtil...

Lasa-ma sa mai scriu, lasa-ma sa cred ca bat campii, nu-mi da indicatii, spune-mi doar c-am voie sa zburd. Lasa-ma sa evadez cand mi se iveste ocazia, si raul cel mai dur uda-l cu apa rece. De ce? Pentru c-asa il pot servi mai bine, am sa-i simt intentia inainte de actiune. Vorbe hazlii ce par spuse in gluma, vorbe-n betii, adevaruri pure.

Ce-i drept, titlu nu-i atat de sugestiv, asta pentru ca nu am vrut sa atrag atentia. Stiu ca daca nu-ti place inceputul, nu ajungi nici la final. Am sacrificat niste rime si te-am lasat sa gandesti la cald, te-am sufocat, ti-am ridicat "adrenalina" si te-a tentat o pastila de cap.

Ti-am varsat nervii intr-o cana, si pana la umplere asteptarea a fost o dubla infinitate. Graind prin scris stiu ca " mai multul" e superior in fata lui "orice".

Iti multumesc constiinta, te ador atunci cand imi vorbesti, esti ca aerul conditionat, doar ca tu ai habar sa ma iubesti, si mai e cineva, cu un "ceva mai mult.

Cand spun? In urmatorul "rand".

| Cuvintele la control |

Nu scriu doar ca sa "exist" si nici ca sa aberez pentru indexarea google sau pentru maestrul trafic. Daca am ceva de zis, incep sa tastez, daca nu, ma reduc la tacere si incep sa dansez hai hui, in pasi marunti, dar siguri.

Ce facem azi? Mergem la doctor! De ce? Pentru ca gura lumii e cam intoxicata, pentru ca multi scot chestiute cu ajutorul limbii, fara sa-si dea seama de consecinte, pentru ca desi raul e facut, vinovatia e plasata in stil intergalactic.

Si cum m-a invatat nimicul, las lumea asa cum e ea, rea. Glumesc, e o strategie, vin pe la spate si o surprind... nu apreciez decat efectul de dupa. Nu-ti vine sa crezi, dar ti-am smuls falsul zambet de pe chip si ti-am sculptat unul ce se muleaza cu grija si iti da bucatele de fericire. Doreste-ti totul, n-o sa-l ai pe deplin, dar vei sesiza ca te multumesti cand ajungi foarte aproape de tinta.

"Ai grija ce faci in viata", ca viata n-are timp si de asta. Noua noastra grija sa fie manipularea, de ea sa ne ferim, mai ales cand nu stim ce efect are. Cuvinte ce par atat de sigure si sugestia ce intervine pentru a completa ceea ce nu are o polita de asigurare, rusinea celor "scoliti".

Vorbim de ambalaj, asta mereu e frumos, publicitatea face ravagii si e singura care decide cine castiga. Cand continutul nu se va mai simti la gust, ni se va da peste "bot" cu ambalajul. Vor exista atat de multe cuvinte, incat ameteala va actiona ca un drog ce se trage pe nas direct din aer.

Si inspirati, expirati, inspirati, continuati, nu va opriti. Nu lasati manipularea sa va intre in vene, nu va lasati legati de sfori, nu fiti actorul principal dintr-un teatru de papusi, nu va rugati, ci evadati cat mai puteti.

Cuvintele nu aduc faptele, instaureaza doar visarea. Cine se pricepe si le are cu simtitul, va vedea dincolo de fasul efect. Unde gasim FAKE-ul? Acolo unde zborul are o aterizare brusca, acolo unde simtul e neutru, acolo unde se regaseste si un gust amar, acolo unde mintea rataceste spre alti ochi ce te privesc asa cum iti doresti, acolo unde nu stii sa tremuri fara atingeri.

Atingere si sarut, asta e ordinea. Fapte'n cuvinte tacute, asta'i dorinta.

Fara manipulare, fara migrene, fara minciuni, doar un cer plin de stele. Evident, si marea...

| Reciprocul in lumina eleganta |

Ofer plusuri minunatului si il insir in mai multe cuvinte. La o lumina eleganta nu poate avea acces oricine, iar daca nu apreciezi nimicul, atunci nu ai ce cauta in "poezia" asta. Prostesc ar suna, dar nimicul e cel mai important. Iti suna?

Si nu acum multe clipe, ma regaseam in lumea mea. Adoram faptul ca cineva a avut "tupeul" sa-mi violeze intimitatea si s-a furisat pana in locul meu secret. Mi-a furat cheile, mi-a dat motiv de siguranta, si ne-am inchis cat sa nu ne mai deranjeze restu'. Iar zgomotele ce se auzeau din exterior erau provocate doar de insistenta unora. Ador sa cred ca raul inceteaza, dar neoprirea ar fi provocat o gaura acolo unde nu trebuie.

Am trasat o linie si am lasat usa sa se deschida, nu si-a permis sa-mi murdareasca lumea si a calcat doar pe unde i s-a sugerat. I s-a parut atat de strain ambientul, incat a fugit spre un motiv mai bun. Un pic de soare, ceva colorat in galben si evident o blonda. Da, stiu, nimic pentru pofta mea.

A inceput ploaia, iar masinile se auzeau curgand cu viteza. O noapte intreaga in care picurii au insistat sa-mi provoace placere, dar minunea a venit inca de la apusul soarelui. Iar pana in apus, am ametit lumea, am zapacit-o, iar ea, m-a imbatat pe mine, evident, la figurat. As putea eu sa mint?

Reciprocul il intelegeti si voi, doua energii ce nu se mai opresc din consumat, acumuleaza si practica ceea ce le este permis. Incalca regulile si experimenteaza parfumul iesit din ceara proaspat topita, regleaza asa zisul "bipiem" si nu uita de lumina atat de pura si de eleganta. Cuvinte inventate de cei ce abia s-au ridicat din mersul dabusilea, de cei ce aduc fericirea instant, dar si de cei ce te innebunesc de cap. Toate sunt placeri ce nu vrei sa treaca.

Nu's capabil la ora asta sa exprim, vorbesc neinspirat, dar incerc sa arunc in mod subtil idei pe care tu sa le intelegi.

Din nou poftesc in curti straine, pasesc fara sa stau pe ganduri, ma intretin gandind ca nu exista mai bine, si pun pe foc riscul, ma joc, dar se transforma in simtire. Si stii ce? M-am gandit, nici nu ma intereseaza cum se petrec lucrurile, nu am sa le studiez si nu o sa le notez. Am sa pun nota 10 din oficiu, si nu va fi formal, va fi exprimarea mea pentru nimic mai bun de atat. Perfect? Niciodata, nu uita, nu caut asta!

Nu vreau sa ma notezi pe lista, ignora pareri din alte parti, sugereaza-mi cand sa ma opresc, dar nu uita ca oricum exista o continuare.

El a scris, tu citeste-l, el vorbeste, tu asculta-l, el te vrea, iar tu trebuie sa-l simti!

Unde este verbul "a crede"? Pai l-am ascuns in buzunar, si nu am tenta perversa, aici e loc de necuvinte, vreau totul din altceva. Imi pare pentru cei cu vorbe, aici e simtirea, picul ala de telepatie.

Acum ma hranesc cu ceea ce "gasesc", iar daca recunosc ca s-a terminat asteptarea, donez altora din "putinul" meu. Promit ca in mod constant.

Fug ca sa mi se faca dor. Da, stii, promit sa revin!

| Aerianul nu vrea sa aterizeze |

Pai normal ca nu vreau sa aterizez, cine sa'si permita un sacrificiu de genu' asta cand nici macar nu exista o pista. Imi e teama ca pamantul nu o sa ma lase'n pace si o sa ma raneasca, o sa ma aduca in stadiu de ultima suflare. Inainte de toate am sa respir mai greu si o sa'nchid ochii, am s-astept ca cineva sa mi sarute, totul se va derula la viteze nesimtite, cineva se va grabi sa-mi fure pana si ultima bucurie.

Hotii stau si pandesc la toate colturile, nici nu conteaza daca ingheata cu frigul, daca ii ploua cerul, sau daca pielea le e incalzita de soare. Ei rezista, vor ca victima sa fie pe deplin vrajita. Tactica e intalnita si e generala, dar se aplica usor atunci cand e vorba de naivitate. De unde stiu eu? Pentru ca eu sunt aerian, eu privesc de sus in jos, iar daca tu credeai ca stii totul, te-ai inselat, m-ai gasesc si alte orizonturi.

Cine-mi spune ca's aerian, ma vede ca pe un tip ce alearga fara oprire, care iubeste fara motiv, care plange fara a vrea sa se opreasca, care arunca banii stiind ca nu aduc fericirea, care viseaza chiar si cand nu doarme. Aerianul, ce-l ce niciodata nu stie ce vrea! Mai nou, micutul zburator s-a pus pe simtit, acum ii place sa nu mai creada vorbele, priveste fix in ochi, ia pulsul si nu pierde timpul. Cara in spate un bagaj de cunostinte cu multe lacune, le umple cu imaginatie si asteapta ca cineva sa-l "devoreze".

As resimti un pic de tristete pe chipul meu, dar fenomenul asta nu tine prea mult la mine. Tre' sa le multumesc celor ce se baga in seama cu mine exact atunci cand imi e mai greu, celor ce-mi schimba traiectoria, si celor ce ma pun pe locul doi, uneori tinundu-ma pe hold saptamani intregi, uitandu-mi chipul si chimia ce se poate forma mereu altfel.

Actiunea porumbeilor aerieni e sustinuta de o inversiune a cuvintelor cu un tupeu mai sugestiv, gen" Porumbeii in actiune", dar aceasta nu e un titlu al unei carti sau al unui film ce ruleaza de putina vreme pentru proaspetii cinefili, aici e vorba de castrarea limitarii si de zborul ce-l redescopar.

Cine e ipocrit, il rog sa nu ma'nteleaga, cine are o pofta carnala, rog nedevorare, cine vrea sa pluteasca... il trimit la culare.

Nu vreau aterizare, pentru ca ador inaltimea asta. Te-ai prins, eu imi permit zborul, dar daca mai am o pereche de aripi, atunci plutirea trece de starea decentei, intra in norma zilnica a dorintei, spre o perversitate intinsa pe toate culorile curcubeului, nelimitata.

7 culori are curcubeul, nu?

| Slow motion, efect pentru fericire |

Da, stiu, ma grabesc, nici sa zbor nu prea mai am timp, si nu ma pot vaita ca nu am aripi sau ca timpul nu-mi prieste, ci doar ca spontanul ma ia prin surpindere si imi mananca tot sensul meu. Recunosc, imi place la nebunie. Toata energia mea se "duce" acolo unde trebuie, dar imi fac loc si pentru a furisa niste cuvinte in minte si pentru a le expune citirii.

Am nevoie de comentariile vostre, de critici cat mai dure dar si adevarate insotite de argumente, si neaparat de intelegere.

Ce am de data asta cu fericirea? Nimic in mod special, doar ca incerc s-o aduc mai aprope de cel limitat, de cel ce sta gata, gata, sa se arunce de la ultimu' etaj al blocului. Sunt pregatit sa folosesc plonjarea pe moale si sa incerc ca un moment sa-l extind la infinit.

Optiunea fotografica numita " slow motion", ma inspira si imi aduce la baza noi principii, acelea ale aprecierii. Totul se intampla foarte repede, iar ochiu' nu poate prinde mare lucru, lentila este totusi capabila sa surprinda frumosul in rapiditatea lui, l-as putea numi minunatul nevazut.

Exercitiul initiator trebuie sa aduca o stare de relaxare si implicit detasare de restu'. Sufletul e ca un aparat, se poate concentra asupra unui singur subiect si poate aprofunda. Nu dati vina pe mine ca nu pun accent pe domnu' creier, dar el este mai prejos decat sufletul. Asadar, important e sa vrem, sa apreciem un anumit moment si sa stim sa-l facem flexibil, sa fie prezent in mai multe spatii, timpuri si destinderi. Un fel de masca permanenta, o perdea ce ne ajuta sa ne ferim de ce nu e bine si sa ne incarcam cu energie.

Slow motion-ul nu e o aberatie si nici macar o iluzie, e un inceput al fericirii nevazute. Daca incetinim, vedem totul la capacitate maxima, graba noastra trebuie sa se manifeste cu cei mai mici pasi, intr-un singur pas, trbuie sa numaram o infinitate si sa adaugam si un plus fortat.

"Ma grabesc sa-mi fie bine", dar cand dau de ceea ce-mi place nu am voie sa mai fug, trebuie un tremur, trebuie sa transpir, sa ma epuizez, sa-mi placa si sa ma reenergizez. Un ciclu pe care fericirea il propune in mod diferit pentru fiecare in parte.

Un medicament ce tine de autosugestie si de incredere, de stimuli si de manipulare in masa. Placerea se instaleaza ca un drog si nu are voie sa tinda spre obsesie, ci doar spre consumare si reacumulare, nu exista negativ cazut din cer, totul porneste de la noi, niste oameni atat de micuti si neinsemnati.

Prin slow motion descoperim detaliile, apreciem nimicul si il ridicam la rang de important. Iar ceea ce nici "optiunea" nu permite, ramane de datoria simtului, iar creierul e instruit sa nu devina nesimtit. Nu dormiti mai mult decat vor ochii, si nu clipiti mai des decat vrea lumina. Nu stati singuri, inconjurati-va de ceea ce e cu inspiratie, folositi-va de comunicare si stergeti ceea ce nu merita.

Nu pierdeti timpul, pentru ca nicio camera nu va inregistra in slow motion viata voastra, si daca s-ar face o exceptie, in continuare timpul ar fi o problema.

| Cine'si mai permite zborul? |

Te pui in pat cu gandu' ca oricum ai sa te trezesti, nu ai idee ce fel de de stare urmeaza si nu poti ghici visele, poti rupe doar un pic din gandurile presarate in mod fortat, crezand c-ai sa te joci cu subconstientul.

Inca ceva clipe si ai sa aprofundezi zborul, ai sa-ti permiti creionarea ideilor si linistea o sa devina zgomot. Ai vrea sunete de placerea, dar confuzia te depaseste, chiar si in copaci te poti catara, vrei inaltime, vrei cadere in gol, vrei special, vrei un zbor.

Daca visul tau nu se leaga de dorinta si sesizeaza irealul, ai sa te zdrobesti ca o rosie pe betonul fierbinte, excelent pentru oua prajite.

Iar daca simti ca ai fluturi in stomac, dar ceva te misca, daca evitarea te agita si daca tachinarea e chiar meschina in clipele cu putina lumina, atunci sa stii ca e sentimentul de dinainte de zbor. Facem greseala de a ne grabi, toti iubim penetrarea si uitam de preludiu, postludiul e concentrat intr-o tigara, sau mai nou, in tastele atat de zgomotoase ce poarta o conversatie, probabil in stil de lauda, de informare in "masa".

Aproape c-am uitat de zbor, p'asta nimeni nu si-l mai permite, nimeni nu mai stie sa-l aprecieze, tine mai putin de un moment, iar uneori e castrat inainte de a se produce, sau as putea fi mai subtil, e cenzurat de pofta carnala indulcita cu nimic, senzorii mintii joaca "baba-oarba".

Daca mintea nu e capabila sa simta, inveteaza de la sine, ucide vise si practica o singura regula, satisfacerea de moment. Loveste-te, da-ti cel putin o palma peste ochi, torna-ti apa rece'n cap, trezeste-te cat inca mai e realitate, asculta si de sufletul ala lispit de parasuta, da-i si lui siguranta si nu'l lasa sa piara.

Daca se instaureaza pieirea, tu ai sa te sufoci pe pamantul asta, te asigur ca ai sa te declari un singuratic si ca fiecare carne ce-ti va trece prin mana o vei tine doar pentru a o rupe de cuvinte, a o face sa nu mai simta, a-ti satisface muschiul tau ce doarme cam mult de la o vreme.

Eu sunt in siguranta. Fara parasuta, cu ceva ploaie dupa mine, cu marea doar cand inchid ochii, cu liftul transparent ce ma blocheaza pentru'un moment prelungit, cu destinatii in nestire, hai hui, ciudat, privind fericit copiii cum pasesc dabusilea, si neaparat o EA care sa-mi intretina ritmul, sa nu ma'nece, sa ma tina pe val, sa ma adoarma nu'nainte de-o poveste, sa ma cunoasca chiar si cand nu'i soptesc.

Chiar daca'i scump riscul, imi permit, am puterea sa zbor... niciodata singur...

| De ce a luat John bac-ul |

Starea de acum le intrece pe multe altele si ma ia prin surpindere. Nu inteleg de ce se invarte lumea asta, dar sunt foarte sigur ca nimic nu e intamplator.

John a luat bac-ul pentru ca nu a invatat nimic... raspuns de nota 10. Am luat "doar" 7.52, dar nici nu trebuia mai mult. M-am 'trantit" la fiecare examen in stare de reverie si mi s-a parut ca e mai bine asa. Nu am vrut sa tocesc si sa arunc banii pe pregatiri.

Sponsorul meu principal a fost imaginatia, m-a ajutat sa aberez si sa gandesc logic. Comisia nu m-a inteles si nu mi-a acordat prioritate, "furtisagurile" au fost excluse, iar matematica mi-a dat batai de cap.

John, "ala mic", s-a prezentat in stare de somnolenta.Cineva i-a spus ca trebuie sa aiba incredere in el.

Toti mi-au zis, vine bac-ul, invata, lasa pustoaicele, lasa dragostea, nu mai sta pe mess si renunta la a mai fi online. Au fost si ironicii mei cititori care m-au intrebat cum mai am timp si de scris pe blog. Ati uitat? Asta ma relaxeaza pe mine, imi ofera noi perspective.

Daca nu luam bac-ul, stiu ca intram in depresie, stiu ca existau "aia multi" care imi picau in minte si imi tineau morala, parintii erau in stare sa-mi scoata ochii, la propriu, ca sa stie ca am inteles si ca acum pot sa invat, chiar daca nu mai am vedere.

Bac-ul e un casiono, sau doar ruleta din el. Poti avea toti banii din lume la prezentare, poti stii zeci de strategii, poti sa te prezinti chiar si cu femeia dupa tine, dar ai posibilitatea sa pleci falit si cu pantalonii rupti in fund. Iar in semn de protest pentru caldura de-afara, vei avea aer conditionat portabil.

Bac-ul este si pentru cei norocosi, dar mai ales pentru tocilari. Admir candidatii ce au luat cel putin nota 8, daca vad ca s-au dus spre nota 9 si ceva, deja scad in ochii mei. Exageratul strica! Si da, chiar mi-ar fi stricat un 10 la fiecare materie. Ma multumesc cu nimicul meu atat de reusit.

Cand am aflat vestea, era noapte, am urlat cateva secunde bune, am stricat toata linistea si am admirat "feedback-ul", am simtit ca se bucura si cei din jurul meu.

Revin, nu pentru oricine. Multumesc ca ai avut, si ca ai... incredere in mine!

| Maia s-a nascut dintr-o minune |

Dar minunea nu e pentru toti. Unii suporta, altii trebuie sa se reorienteze. Maia este o fetita pana in patru anisori, ce spera ca intr-o zi sa poata atinge nasucurile parintilor fara sa fie tinuta in brate.

Are ochii mari, sunt negri si te domina. Rade mult si nu stie cum sa se mai opreasca. E cuminte, ramane acolo unde o lasi, dar strica ce e in prea mare ordine. Ii place lumea asta si se bucura ca a venit la timp pentru a prinde si putin soare. S-a nascut atunci cand vizita rasaritului se furisa in ochii ei ce se manifestau in ceata.

Maia are doi parinti, nu-i cunosc personal, dar unu' dintre ei se simte lipsit de atentie. Timp de paisprezece ani, mama a asteptat, nu i s-a mai dat nicio sansa, sterilul era confirmat, inutilul se intalase, dar cineva avea o speranta. Pe atunci exista un reciproc si amandoi credeau ca daca iubirea lor e indeajuns de mare, orice e posibil, au scris chestia asta chiar si pe o foaie, au inramat-o, au pus-o la vedere, au multiplicat-o si au imprastiat-o pe cale orala. Eu detaliez doar in cuvinte.

Mama este acum fericita, are sentimentul ca pluteste si ca totul se reduce la Maia, nu stie alte directii si s-a detasat de restu'. Tatal e deranjat de lucrul asta, nici nu stie sa mai zmabeasca, e un mitocan invidios ce vrea totul doar pentru el. Nu'i vine ochilor s-a creada ca dupa atatia ani s-a nascut minunea. Cred ca ai inteles, a disparut reciprocul, s-a facut totul praf. O destramare ce rezulta din egoism si din gelozie, o motivatie fara vointa, ci doar cu o ramura a "trairii".

Stiti ce vrea acum tatal? Vrea o prospatura, nu mai sus de 30 de ani, ar putea fi si una abia intrata in starea de copila majora. Nu-l mai intereseaza familia, nu isi accepta copilul, ci sta pe netlog si pe alte tampenii. Se initiaza in ale internetului, vrea sa stie cum sa-si abordeze fiecare "victima".

El e mare, probabil e potent si arata ca vrajeala il poate ajuta. Ar putea folosi expresii de "om scolit", dar il cam tradeaza hainele, totusi graieste multe, la fel de multe ar putea "pune botul".

Oricum, daca merge la prins peste, nu e doar el vinovat pentru ce prinde navodul. Sunt si unele care prea cauta balansul, unele care adora caderea in genunchi si spun ca vor "umilire", altele care nici nu-ti retin numele... Norocos acest "tata", va experimenta totul pe dos, o ierarhie aranjata'n prostie, iar copilul va tanji dupa el, pacat ca nu va fi un sentiment comun.

Pacatul lui? Ca mi-a spus secretul! Bucuria lui? Ca nu l-am spus nimanui! Ideea mea? Ca cineva s-a prins!

Dupa fapte reale, deloc intamplatoare... barbatul, in tacerea lui, stie cum sa "iubeasca", pacat de cine'i crede magicul "te iubesc".

| Pentru moment, abonatul ... |

Vodafone, Orange sau Cosmote, nu poate fi deranjat, asta pentru ca bateria abia mai respira, iar cel de la capatul firului s-a gandit sa-si inchida telefonul. Urasc chestia asta, o aud pe acea tanti zicand mereu aceeasi plictisitoare fraza. Ma mir ca nu oboseste, desi realizez ca e decat o inregistrare. Macar sa puna mai multe variante:

1. Abonatul n-are chef de tine.

2. Abonatului ii e sila sa apese tasta verzuie.

3. Abonatul si-o trage'n draci si are totul "inchis".

4. Abonatul nu suporta o conversatie cand sta cu orele pe wc-ul.

5. Abonatul sufera de prostie si nu vrea desteptarea decat atunci cand i se scoala lui.

6. Abonatul are mila de centii tai si nu activeaza casuta vocala.

7. Abonatul e cretin, in concluzie reteaua nu te vrea.

Sau...

1. Abonatul se frige pe nisipul fierbinte, revine cand incepe ploaia.

2. Abonatul face "sarf" prin baie, revine dupa innecare.

3. Abonatul se balaceste in mare, apa nu'i trece de genunchi, nu stie sa'noate.

4. Abonatul nu are credit sa te sune, stie ca de la tine primeste doar beep.

5. Abonatul doarme prea mult, n-are timp sa'ncarce "bosh-ul".

6. Abonatul e abonat intr-o alta discutie, dar tu n-ar trebui sa stii asta.

7. Abonatul s-a calugarit, utilizeaza doar fixul.

Si ar mai trebui inca o replica, exact in stilul "eu si tu". Vocea ar spune pe un ton foarte raspicat:

Abonatul a facut praf reteaua, acum se holbeaza pe " Eu si Tu".

Pentru o holbare cat mai strategica si neaparat continua, adaugati "imeilul" si cod-ul indicat exact aici. Veti da apoi o tura prin inbox-ul vostru mult prea aglomerat, veti gasi si "micuta" mea scriere si un link ce trebuie sa-l accesati, totul la distanta de un click. Dupa ce ati scapat de nebunia asta, confirmarea a fost efectuata, abonarea este in siguranta, iar conectarea este la limita perfectului. Atentie, se accepta doar comentariile cu o logica contextuala, iar vizualizarea trebuie aprofundata.

Ca sa nu o mai lungim prea mult, deschideti-va telefoanele! Veti constata avalansa de mesaje ce va "ataca" in mod subit, si restu' e ca apa din mare... sunt pe nisip.

Dragi mei, nu va intimidati, luati-va o cartela si cu folos o consumati. Postati-va numarul acolo unde trebuie, si doar cu strainii sa vorbiti, ei sunt cei mai interesati-interesanti.

Iar pana data viitoare, ma duc sa-mi incarc mintea cu nebuniile din jur. Va rog sa-mi spuneti ce oferte mai aveti si sa nu ezitati sa dati si ceva pe moca. Sunt in cautare de exclusiv si ma distrez cand vine noaptea. Iar pana la Madonna mai am...

Acum traiesc un "deja vu" regesc. Iar sun...

Din categoria, insista pana te golesti, tanti si-a schimbat textu': Ati apelat casuta lu' nenea abonatu'... dupa mesaju' sonor... lasati comentariu!

Va taxez in stil crizat, multumesc anticipat!

| Piticul din poveste |

Nu-mi permite bunul gust sa incep cu invechita replica, "a fost odata", asta pentru ca piticul nostru traieste in prezent si nu e rupt din basme, nu trebuie sa va rataciti ochii prin zeci de foi pe care mai degraba le-ati rupe, nu trebui sa scoateti nicio moneda din buzunar, si nici macar un card nu va este de folos.

Piticul din poveste, s-a nascut din ploaie, furtuna a bagat teama in el, iar creatorul unic a fost natura. Sa nu credeti ca l-am vazut cum creste si iese la suprafata, doar ciupercile adora hidratarea asta. Aici e vorba de un gen de oameni, de cei care dau impresia fidelitatii, adorand sa asculte gurita ta cum graiete. Acest pitic are sansa sa atraga atentia si sa se prezinte ca fiind de incredere. Poate fi scund de statura, normal, sau sa se loveasca de fiecare tavan, anuntandu-te ca vrea mai putin de doi metri. E un normal, dar isi manifesta instinctele profitoare imediat ce i se da sansa.

E o presa mondena care apare bilunar, sau daca e vorba de ceva mai valoros si care necesita timp, atunci apare anual. Piticul din poveste, este cel mai bun prieten al tau, e parte din relatia ta de cuplu, e vanzatorul cu care stai mai mult de vorba, e psihologul care nu-ti cere bani, e babuta atenta la ceea ce ai tu prin casa, sau chiar familia ce nu-ti arata, dar iti arunca durere prin cateva cuvinte.

Iti e drag de acest pitic, se naste ca sa omoare figuratul si sa faca totul cat mai real. Piticul e ca OTV-ul, face pe prostu', iar asta nu e deloc usor.

Iar in caz de urgente, piticul iti sare in ajutor, iti arata cat de mult ii pasa, plange langa tine, spune ca te intelege, dar la cateva momente iti fuge din brate... mai sunt multe victime pe care trebuie sa le consoleze inainte de a ataca.

Piticule, eu te-am inteles ca ai strategie, dar eu te miros ca pe o pajitura, una invechita si plina de mucegai. Te regasesc prin tejgheaua unui magazin de lux, sau chiar intr-un megamarket, te chinui sa intoxici, esti ca boala lui "calache", doar ca tie nu-ti pasa. Si la final, aprinde-ti o tigara, trage cate putin ca sa nu te ineci si lauda-te ca ai reusit.

Piticul poate deveni o firimitura buna de aruncat la gunoi! Treci cu vedere si piticul va ajunge mare!

| Siliconul la purtare |

Dragi hormonizati, aveti voie sa priviti, dar atingerea va este restrictionata. Taxele mult prea impunatoare, va fac sa va dati seama de cantitatea buzunarelor voastre. Totul e incapator, dar golul ramane in continuare comod si cu respiratia prospata.

Portofelul din piele transpirata, arata nivelul de cultura si impresia ce vrea sa fie lasata. Daca vreti sa se zareasca ceva, nu uitati sa puneti si niste prezervative, dar asta e doar o intentie a celor cu cap, la figurat vorbind.

Blugii nu va mai ascund "dotarea", oricine poate trage cu ochiu, dar aveti grija cine va tinteste. Sunt sigur ca v-ati epilat pentru ca mandra sa para in putere, dar iluzia cantitatii se distruge atunci cand femeia pune accent pe calitate. Si acum da-i si un epilat inghinal, razgandirea e doar din teama descoperirii unei noi orientari, daca nu dati, atunci primiti.

Iar de silicon nu pipaiti, atunci vesela "emanuela" va fi practicata pana la epuizare, sau se poate recurge la " schimb pe schimb", dar nu uita, banii sunt o problema.

Femeia are chemare spre pastrare si investire in ea, se suprasolicita si nu se lasa pana nu reuseste, vrea sa-i pice in plasa un inapt sexual, dar atragator pe domeniul financiar.

Alegeti cel mai bun domeniu si nu avea teama, fericirea nu e siliconata. Se intelege ca anu' asta se poarta sexul ocazional, bautura pe post de "incipit", pozitile spuse si apoi practicate, marea pe principiul " ma duc sa ma bronzez", nisipul pe post de vibrator cu racire accelerata din briza, soarele ce-ti doboara materialul de pe tine, vraja siliconului, toate fiind strategi feminine si meschine...

Hai, pune-te in miscare, nu mai conteaza ce zice mintea, napusteste-te asupra fiecarei propuneri si adauga un strop de satisfactie pentru fiecare "lovitura".

O sa fii un "gigolo", o sa ramai fara dorna prin fabrica ta, o sa inveselesti doar perna si cearcefurile ce nu mai ai cu ce sa le patezi, o sa bagi in tine carne crezand ca-ti da puteri miraculoase, in cele din urma vei vedea ca nici spanacul nu-ti mai face bine, vei da comanda de o viagra pe zi, vei simti ca si "natura" necesita bani...

Ai grija de comoara ta si nu o freca pe langa siliconata, nu vreau sa-ti plangi de mila. Si doar stiai, ti-am spus deja, orice "fericire" administrata in mod exagerat, dauneaza. Ai bagat la cap?

Hai umfla, asta e gonflabila!

| Luceste pe timp de noapte |

Ochii nu vad minunatul atunci cand soarele "lucreaza". E nevoie ca "cineva" sa stinga lumina, sa stearga norii negrii de pe cer si sa aduca o patura invizibila pline de stele. E un concurs intre ele, lumina lor se grabeste spre fericire si prinde orice ochisor primitor din fire.

Minunatul are o suprafata ce iti poate satura setea de fericire, dar pentru cei ce sunt infometati, le recomand sa aprofundeze, sa sape si sa dea peste ceva cat mai lucitor. Imi place, noaptea are linistea ei, iar de stii cum sa-ti alegi locul, te poti juca in cuvinte, poti canta de nebun sau alaturi de o ea, poti inchide ochii si visa, poti lupta impotriva durerilor provocate se "soare".

Am facute puncte inchipuite cu degetele, mi-am lasat amprentele in grija cerului. Nu am ajuns prea departe, dar ochii mei mi-au inselat iluzia. Parca am putut atinge, dar am simtit cu sufletul. Numaratoarea mi-a fost ametita, am avut o matematica haotica, am soptit ciudat un nume si mi-a tresarit un simt. As spune ca a fost o conexiune, un fix repetat, cifre ce sunt gemene si un miros inca virgin. Natura, suna dubios, dar "puti" asa de bine! Iar cuvintele au drept la conotativ chiar si cand intervine imposibilul. Vinovata e vocea ta, si timbrul tau si buzele ce rup doar doua silabe, identice... in surdina.

Hai, recunoaste ca nu a plouat indeajuns. Nu toti stiu de ce a plouat marti. Nu toti stiu cine si cand e trist. Si ma impac cu ideea ca pamantul e inca insetat. Iar timpul e cam greu de la o vreme, si-a laut baston si face pe prostu'. Si melcul atinge viteze uimitoare, doar ca asteptarea asta, e ca o bataie de vant expusa prin vid.

Ma duc s-o privesc cum luceste, si stiu ca...

| Nu, nu cad |

Plonjez in directii atractive si am impresia constanta ca sunt urmarit. Senzatia imi este amplificata de sunetele ce se aud cu o intensitate ilegala urechilor mele. Ma pregatesc de urmarile impactului, dar nu pot avea o mare satisfactie negativa, nici nu vreau. Ma trezesc in cadere pe o saltea, micsorand volumul pernei si constatand ca sunt mai ud decat ploaia ce ma face leoarca.

Pari inteligent ca si om, toti te critica, iar oglinda are o voce ce graieste din subconstientul tau. Te uraste o majoritate si iti inalta perspectiva un nimic nimicitor de important pentru tine.

Incerc si varianta cu plutitul, sau cu zburatul, si imi pare rau ca buretele va disparea, voi fi intepat de cateva denivelari si lovit de cine nu ma place. Voi provoca scarba celor ce pleaca urechea la spuse si voi reusi inversul asupra oameniilor ce au inteles "o ţâră" din vorbele mele.

Faptele nu sunt cu o tenta cazatoare, dar unui rau nu i-ar fi rusine sa-mi faca vant. Asadar, stau teapan, nu ma bat in cuie, dar port greutatea cuvantului cat mai aproape de grai, nu sunt responsabil pentru intelegere, ci doar pentru divulgare. Cand te decizi sa aprofundezi, ia totul de la capat.

Exprima-te liber, n-am sa te judec, nu voi intenta un proces, ci doar voi gandi prin mintea ta. Pot face imposibilul, dar e mult prea posibil. Am urgente cand vine vorba de un posibil cu adevarat, abia atunci imi dau seama ca sanse sunt reduse, si asta pentru ca unii doar bat din palme si vor totul pe tava.

Sunt proiectat in stil haotic, nici cel mai bun "prieten" nu-mi stie secretul dus spre plural, imi place, umblu hai-hui si nu ma intreba de ce. E miscarea mea de sus in jos, e o picare, iar cine ma vrea, trebuie sa ma tina'n brate, sa simta totul intr-unul singur.

Plonjati va rog, nu insistati prin asteptare!

| Anii de liceu |

Sunt cei pe care i-am simtit, dar nu i-am numarat. Au trecut mai repede decat ma asteptam, desi inceputul mi se parea fara un final. Imi dau seama ca deja invelesc un sentiment si am sa-l ascund in amintire. Am sa accesez multe momente si voi fi mandria ca am invatat si ceva, din ceea ce s-a desfasurat sub privirea mea.

Cartile doar m-au normalizat, nu prea mi-au atras atentia, insa oamenii au fost atat de expresivi, incat i-am catalogat dupa cum am crezut. Timpul mi-a aratat ca nu sunt extraprecis, dar ca mintea mea zboara si miroase cum trebuie.

Nu-mi e dor decat de cine-mi simte dorul. Sunt un egoist si totusi traiesc acceasi senzatie ca si ceilalti liceeni. Sa nu intelegi din egoist un cuvant rau, sau un defect, ci doar ca eu accept unele momente mai greu.

Anii astia, mi-au aratat ca vremea se schimba, dar omu' nu. Mi s-au pus in brate tot felul de sanse si am trait si cu un pic de durere. Am avut placerea sa ma indragostesc de altcineva in fiecare luna, sau chiar saptamana, dar n-am uitat de natura. Un fel de afemeiat ce a apreciat sexul frumos. De persoanele care m-au tratat cu falsitate, m-am detasat usor. Am ajutat minti nebune sa nu ma inghita, am tratat cu flit fitele, nu mi-au placut pitipoancele din jur si nici lacrimile ce au venit la comanda.

Mi s-a propus sa fiu ca altii sau sa ma schimb, eu am ragusit cand a trebuit sa accept. Am primit indicatii si foi scrise continand scenele urmatoare, am spus ca sunt un actor prost. Mi s-au deschis toti pe rand, am auzit barfe mai multe decat la tv, si totusi am ramas in tacere.

M-au luminat oamenii tacuti si mi-au zis ca se poate si mai bine. Am acceptat critici, dar nu m-am luat dupa nimeni. Multi mi-au vrut, si inca imi vor raul, au reusit doar promovarea mea.

Multumesc ochilor ce au vazut diferenta, urechilor ce m-au ascultat pe "blank", celor ce au stiut sa puna si putin suflet, si mai ales celor care au concurat cu mine intr-un joc fara castiguri.

Ma imprastii si ma bucur ca sunt unul singur doar atunci cand e nevoie. Mastile mele mi-au sters lacrimile sau durerile ce nu le vroiam exprimate. Sunt fericit ca cineva a reusit sa ma dezbrace, traiesc in tachinare si uneori visul se apropie de realitate.

Luna nu se afiseaza, stelele sunt mai tupeiste, iar un tren se duce spre destinatie, am ajuns amandoi in gara. Niciodata nu ai un vis de unu' singur, e nevoie de o combinatie, de chimie, de o cunoastere de prin liceu, de o joaca ce ajunge mai mult decat iubire, de o experienta din care rezulta si substanta.

Acum emotii, intr-un numar mai mare decat cel al stelelor. Ceva visare, exagerat de multe fixuri, imagini, buze, vise, asteptari ce par a nu avea limite, o distanta ce o apropie dorinta.

O ghinda de care nu stie nimeni. Acum las racoarea sa ma racoreasca, am de asteptat pana cand buzele tale imi vor oferi acelasi efect.

Ne vom revedea candva, dar nu in anii de liceu, ci curand, in viitorul apropiat.

| Sunt in vis si stau intins |

Ce rima placuta, asta e starea ce urmeaza s-o am dupa ce perna ajunge sub mine, iar cearceaful se rascoleste incercand sa nu-mi atinga toata pielea. E prea cald si cu greu fac fata insomniilor, stresul e impunator si visele pot avea si nuanta de cosmar. E haotica vremea petrecuta de unu' singur prin pat.

Am inceput sa stramb din nas atunci cand dau de greu si mereu ma indrept spre frigider ca sa-mi iau portia de vise. Am senzatia ca am inceput sa confund visele cu fericirea. Ingrasarea mea e conotativa si niciodata nu dau in bulimie. Imi respect pozitia si cocosarea mea nu are sanse de existenta.

M-am trantit in drumul soarelui, iar el acum trebuie sa mai bata si pentru mine. Pamantul pe care m-am asezat e rece doar in adancime. Mi-as dori ceva nisip si as vrea sa-l cantaresc gandindu-ma ca'i aur, sa-mi dau seama ca pretuirea vine din general si ca e nevoie de timp pentru a retine un special.

Fa-i cadou o umbrela nerabdarii tale, o sa supravietuiasca atunci cand norii vor arunca zgomote ce par a fi cuvinte murdare. Sa lasi la final totul deoparte, sa lasi ca ploaia sa te spele de pacate. De acolo ai sa renasti si o sa te simti ud, exact ca la inceputurile tale, cele despre care pana acum doar ai auzit, acum simti.

Timiditatea vine din impunere, agitatia din nesiguranta, magicul din simpla coerenta a reciprocului. E cale lunga pana la mine, dar cand trebuie sa ajung eu la destinatie, timpul este scurtat, ciopartit, plin de ceata, si totusi nu am voie sa intarzi. E musai sa cladesc transpiratie pe trupul meu, sa uit de prea multe haine, sa ma uit in oglnda mai putin de o clipa, sa grabesc treptele, sa reduc majoritatea la tacere, sa lupt, sa accept o schimbare comuna.

Eu si tu, o raspandire de cuvinte ce se sadesc in trecut si renasc in clipa in care luna face cunostinta cu soarele, atunci cand buzele se umezesc de la sine si cand sarutul nu sfarseste inainte de inceput.

Acum relaxare, vreau sa simt, nu doar sa scriu. Cine crede, se limiteaza, cine atinge, traieste!

| Oare mi-ar placea o urata? |

E o intebare pe care o poti pune la pamant foarte usor. Aproape ca nici nu-si are rostu', si foarte usor ar trebui sa existe un negativ fara indoiala, dar asta doar la prima vedere.

Te provoc sa studiezi mai bine intrebarea, este una retorica si nici macar eu nu reusesc sa-i zic ceva, nu am un raspuns si nici asul nu-mi doarme in maneca. Trezesc doar niste hormoni si vrajesc dictionarele pentru a intelege rostul. Farmecul meu zace in desert si daca se trezeste si vrea sa zbiere, nu-l aude nimeni, nici semnalul unui presupus telefon nu ar trece de bariera zero.

Online-ul face minuni. Astazi am primit o intrebare mai complexa ce m-a iritat, sau mi-a atras atentia intr-un mod "brutal". Si cica, si eu sunt ca toti ceilalti, ca nu m-ar atrage o tipa cu multe cosuri pe fata, cu sanii mici, cu un fund "deformat" si cu nimic special la infatisare. Nu a zis chiar asa, dar am dramatizat putin, asta ca sa pot intra in momentul trecut de ceva ceasuri bune.

Daca nu are pielea fina, nu am s-o pot atinge, sau nu mai mult de cateva clipe. Nu sunt mitocan si nici perfect nu ma cred, dar frumusetea interioara radiaza si la suprafata. Nu exista exterior si deloc interior. V-am zis eu, si "manechinuitele" si pitipoancele si materialistete, dar si proastele, toate au un suflet, si oricat de nesimtite sunt, plang destul de mult cu o perna in brate.

Noi ne confundam in piriviri si sexul ne omoara sufletul. Am inceput sa ne-o tragem de mici si nu ne ajung pozitiile. Inventam si apoi aplicam, nu uitam sa ne laudam.

Nu mi-ar placea o urata, stiu sigur ca nici sufletul nu i-ar fi mai bun, iar cand spun urata, ma conectez la privirea ei, acolo vad daca se integreaza si daruieste ceea ce trebuie.

Ii multumesc omusorului pe care acum nu-l mai suport, pentru ca mi-a spus sa acord atentie ochilor. A facut un lucru bun pentru mine, iar de la fund... am ridicat privirea, acum sunt inversate.

Cosuri, un pic de burtica, o inaltime nu peste 1.70, o pielea mai aspra si un zambet mai putin de o secunda pe zi. Astea sunt semne ce sunt trecatoare, avem remedii si trebuie doar sa le punem in aplicare.

Ieri urata, azi frumoasa, dar niciodata iubita. Aici e problema, cati sunt in stare sa te iubeasca.

Placerea mea sa plac lumea, mai ales o "urata"!

| Pitipoance genial de mandre |

Scumpii mei vizitatori, voi cei care stati si va rataciti ochii prin randurile mele minute intregi in fiecare zi, voi cei care vreti sa ma intelegeti si care stiti cum sa ma criticati, care nu imi incercati schimbarea, dar v-ati dori-o, m-am gandit sa las degetele sa scrie si despre sexul frumos, dar genial de prost.

... despre feminitate, picioare lungi, buze carnoase, piele parca mai fina decat catifeaua, o frumusete ce se arata doar la exterior. Frumusetea asta, a imbracat de ceva vreme, un trend foarte activ ce prinde in randul celor din categoria "pe cat de banosi, pe-atat de pacatosi". Hormonii sunt exagerat de agitati la aratarea unei pitipoace, caci despre ea imi place sa vorbesc acum.

Ador sa le privesc, mi-as dori sa fie toate mute. O lista intreaga de messenger, si pun pariu ca din toate feminitatile, jumatate sunt piti. Carevasazica, nu esti indeajuns de frumoasa, daca nu te enumeri printre ele.

Si fata, iti spun, pe bune, adica vreau sa ma crezi, vaii, asculta doar, nu pot crede, nu'nteleg, cat de mult imi place, ce frumos, ce dragut, ma innebunesti, ce te iubesc eu pe tine, sunt perfecta, nu mi-o trag cu orice prost, imi plac banii, joc suflete pe degete, am prietene doar de mantuaiala, ador shopping-ul, vanez ce-mi pica, fara card nu pot trai. Sunt multe gurite ce graiesc cuvinte de genu', dar o piti, intotdeauana le va folosi pe toate, caci asta este crezul lor, e vocabularul si literatura de care se folosesc pentru a supravietui. Sunt atat de bune, incat nu ai voie sa le iubesti.

Parsivele mele, eu nu va discriminez, doar ma oftic ca nu va pot manipula asa usor, asta pentru ca financiarul meu graieste cu jumatate de gura. Eu nu va plac decat pentru inceput, cu greu trec de radarul vostru banesc si doar pe cateva reusesc sa le conving, sa le arat ca se poate si fara fite.

Fatucele astea au atat de multa carne, incat si-au incuiat sufletul. S-au ganditi ca le sta bine pe langa bosorogi si tot felul de vedete, s-au gandit ca mai mult nu le duce capu'.

Iarta-ma piti, vreau sa devii desteapta, si nu ca sa ajungi la mine'n pat, ci ca sa pot profita de o conversatia fluenta cu tine. Sunt mandru ca evoluezi, sunt mandru ca te vinzi bine, dar sunt dezamagit de mandria ta!

Daca te doar capu', suna-ma, sunt dispus sa ti-l schimb pe loc! Fii mandra ca inca poti! Te-as iubi, dar chiar nu pot!

| Zambete cu amprente |

Ador lucrurile marunte. Sunt greu de tinut intre degete, iar daca nu accepta atingerea, atunci mintea are nevoie de amintiri, de experienta, de un fior, si instant de o piele ca de gaina. Inspira ca sa poti simti cum pluteste ceva in aer, sau lasa-te "doborat" de muzica. Construieste un contur cat mai pur al buzelor si indeamna-le sa zambeasca.

Nu'i asa ca'i minunat cand totul vine de la sine? Un "te rog" e mai elegant, decat o exagerare a lui "te rog frumos". Fericirea vine de la sine, daca ne chinuim, mai rau ii dam batai de cap. Nu ai voie sa te amagesti, nici sa citesti mesaje deja trecute, nu te intoarce, vreau ca acum sa spui ceva si despre viitorul "afectat" de prezent. Fascinantul vis, i-a cauzat durerii o durere si mai mare, astfel doua negatii, mi-au adus un surplus de fericire si pot spune ca am tremurat, am scos pe gura cuvinte dezordonate, delicate, si nici macar nu exista in dictionar. As visa si le-as adauga eu.

Viata nu e roz, asta pentru ca nu e o culoare. Viata e biblioteca momentelor noastre. Asezam totul in functie de caracterul nostru si avem o bucatica din fiecare defect si calitate. Nu ramanem neincercati, la final vor ramane doar lucrurile bune.

Zambetul meu, de aceasta data, e natural. Nu am facut nimic special, dar nici nu m-am categorizat ca si cand as trai un normal. Am lasat semnele sa imi atinga simturile si mi-am dorit sa atrag lucrurile bune, cele care incep cu o prima sarutare. Strange-ma de gat daca-ti face placere si fii pregatita ca imediat sa-mi dai din aerul tau.

Pentru clipa asta am comandat o imensa amprenta si fericirea nu se va topi ca o inghetata. Voi pastra nimicul in regim de vid si ma voi expedia doar unde voi simti atractia.

Pana sa te sufoce caldura, pana sa transpiri, pana sa te zvarcolesti prin pat si sa spui ca nu rezisiti, pana in toate astea, relaxeaza-te, foloseste apa cat mai rece, poti inghesui si niste cuburi de gheata. Cate? Atatea cate vrei tu.

In fine, cum te va mai prinde melancolia, sau zambetul in stare inversa, sa te gandesti la inceput, la primele lucruri care te-au atras, la ceea ce a fost special, la amprenta ce s-a sters "mai cu voia ta, mai fara sa-ti dai seama". Sa fim seriosi, toti strabatem acelasi drum, dar nu toti nimerim aceleasi urme. Iar destinatia e cea mai putin importanta. Macar sa te bucuri ca ai ajuns in varf.

E nevoie de minunat, nu de normal. Ai obligatia sa tintesti cat mai sus, pentru ca prea jos inseamna deloc. Si vreau sa nu mai creda nimeni ca fiecare scrirere a mea contine persoanje, nu e adevarat, eu un singular ce are legatura cu mine. Tocmai d'aia, eu si tu.

Am deschis sezonul. Poftiti si zambiti impreuna!

| Prea distanta si cu buline |

Imagini ce se deruleaza intr-un geam, iar eu sunt pitit, asezat, intr-un compartiment. Un tren ce merge repede spre destinatie, iar eu un ignorant ce nu vrea altceva in cale. Nu-mi place sa gandesc prea mult atunci cand scriu, nu suport sa zic aceeasi chestie de prea mult ori, iar atunci cand o zic doar o data, am impresia ca nimeni nu m-a auzit.

Nimeni, un general, dar stii ca eu ma raportez mereu la o singura persoana. Poate mereu alta, dar niciodata la un grup, decat daca-mi place ghiveciul si am pofta. Acum sunt agitat, ma grabesc sa-mi fie bine.

Cu ea in pat, spate'n spate. O mica ploaie de vara amagitoare, totul s-a racorit atat de bruc. E cam rece, dar nu-mi e frig, ea transpira, iar daca mai stau prea mult, am s-adorm in bratele ei. Si nu c-ar fi ceva rau, dar prea multi de "nu" primiti inainte mi-au stimulat cateva lacrimi. Am stat cu ochii'nchisi, shhh, ea nu stie nimic.

Acum foloseste distanta, buze ce doar se ating, dar nu se saruta, apa ce e doar rece, dar nu-mi satisface setea, imbratisari ce ar vrea sa existe, dar sunt doar la plecare. Acum vreau sa merg la Paris, acolo totul e mai usor, am multa iubire si asa nu prea mai rezist. Am transpirat si eu.

Iar bulinele sunt de la o rochita, si sa stiti ca nimic nu e in perfecta stare. Rochita e mai mult decat transparenta si are doua gauri, s-a agatat in ceva. La cum traim noi, avem un suflet mai gaurit decat o sita. Filtrele nu le folosesc decat in stare de depresie, in rest primesc orice suflet ratacit. Nu te mai vreau distanta, nu-mi place cand nu-mi oferi niciun semn concret, nici confuzia n-o diger prea bine si nici nu accept frica de fericire.

Ma' oameni buni, ia sa nu mai puneti suflet, decat daca se merita. Ia sa cumparati si ceva indiferenta si sa va hraniti doar cu daruire, sa nu mai "cersiti" nimic. Cand veti vedea ca vi se ofera mai mult decat totul, la fel sa fiti, nu de alta, dar nu vreau sa va raniti. Eu sangerez constant, multumesc pansamentelor zilnice, nici nu mai stiu cine mi le aplica.

Suflete ce au promis si totusi nu-mi tin de cald. Ma uit la piese de teatru in fiecare zi, sunt mai mult decat reale, au efecte speciale, nu pot sa plang mereu. Nu's pesimist, dar mi-e dor de buline, sau de pielea aia fina, sau de avalansa de mesaje, de atentia aceea dezordonata, dar constanta,de ochii mari si caprui, de o bruneta, de cateva guri de aer, de o fuga departe de orasul asta, de noi si de'ale noastre...

Senzatia persista, m-as bucura ca soarele din vara asta sa n-o topeasca.

| Fata cu ochelari |

Ma tin de cuvant, i-am promis mintii ca am sa scriu si despre asta. Nu refuz nimic, mai ales cand imi miroase a bine. Imi e foame, dar vreau sa-mi asigur si o portie de apa rece, vreau sa mi-o aduci tu. Poti urca cateva etaje bune, sau poti fii spontana.

E o diferenta de la fata de sub dus, la cea care se afiseaza in public cu niste ochelari ce ascund o senzualitate usor de remarcat. Ma minunez, buzele acelea carnoase nu le intalnesc la prea multe. Recunosc, aproape la niciuna. Scriu ca sa compensez ceea ce nu exprim verbal. Nu e vorba de timiditatea, pe ea am lasat-o undeva in copilarie, e doar ceva prea subtil ca sa iti spun pe fata. Nu e genul meu.

Stii doar, una e sa fii bunaciune si alta e sa fii frumoasa. Imi place cum mirosi, iar gustul tau aduce o schimbare. Nu trebuie sa te rastesti, te inteleg si in soapta. Ar trebui sa tremur dupa ce se-nchid luminile, dar starea ta imi perforeaza simturile. As recunoaste efectul de drog, dar tu pui pe masa prea putin. Nu cunosc nimic, dar nimicul ma citeste in palma. Nu tu esti nimicul!

Fata asta e indragostita, plange cand nu se mai simte iubita, si pot declara ca e cat se poate de normala. E sensibila, cam prea frumoasa pentru varsta ei, e o piti desteapta. E cea careia ii place jocul, dar care nu inghite norocul, decat pe-al ei. Nu da nimic, asteapta, vrea ca din cer sa cada fiecare cuvant, fapta, si fericire.

Daca trag perdeaua, si daca zidesc si un perete, si daca inchid si ochii, atunci ma izolez! Totusi ma multumesc cu o voce ce strica tacerea. Se rade cam mult si nu se mai termina, zboara totul, iar timpul nu trage de timp!

Pasionatii de iubire au dreptul la libertate, cei ce cunosc ura pot spune ca au stricat trairea. Si de ce cu ochelari? Poate ca sa vada viata mai bine! E de ajuns sa vrei, nu-i suficient sa poti!

Si sa lasi si tu apa sa curga mai mult, nu era suficient de rece, nu atat cat sa cred c-ai adaugat si gheata. Nu's pretentii, dar ochelarii tai vad detaliile, ajuta-ma sa am aceeasi sursa cand raman in bezna. Sau sa folosesc un plural?

Tot ce stiu e ca nu'i porti mereu, ochelarii raman sa zaca undeva, imprastiati fara voia ta, iar ochii tai raman sa exprime ceea ce nici tu n-ai stiut sa-mi spui direct!