Plonjez in directii atractive si am impresia constanta ca sunt urmarit. Senzatia imi este amplificata de sunetele ce se aud cu o intensitate ilegala urechilor mele. Ma pregatesc de urmarile impactului, dar nu pot avea o mare satisfactie negativa, nici nu vreau. Ma trezesc in cadere pe o saltea, micsorand volumul pernei si constatand ca sunt mai ud decat ploaia ce ma face leoarca.
Pari inteligent ca si om, toti te critica, iar oglinda are o voce ce graieste din subconstientul tau. Te uraste o majoritate si iti inalta perspectiva un nimic nimicitor de important pentru tine.
Incerc si varianta cu plutitul, sau cu zburatul, si imi pare rau ca buretele va disparea, voi fi intepat de cateva denivelari si lovit de cine nu ma place. Voi provoca scarba celor ce pleaca urechea la spuse si voi reusi inversul asupra oameniilor ce au inteles "o ţâră" din vorbele mele.
Faptele nu sunt cu o tenta cazatoare, dar unui rau nu i-ar fi rusine sa-mi faca vant. Asadar, stau teapan, nu ma bat in cuie, dar port greutatea cuvantului cat mai aproape de grai, nu sunt responsabil pentru intelegere, ci doar pentru divulgare. Cand te decizi sa aprofundezi, ia totul de la capat.
Exprima-te liber, n-am sa te judec, nu voi intenta un proces, ci doar voi gandi prin mintea ta. Pot face imposibilul, dar e mult prea posibil. Am urgente cand vine vorba de un posibil cu adevarat, abia atunci imi dau seama ca sanse sunt reduse, si asta pentru ca unii doar bat din palme si vor totul pe tava.
Sunt proiectat in stil haotic, nici cel mai bun "prieten" nu-mi stie secretul dus spre plural, imi place, umblu hai-hui si nu ma intreba de ce. E miscarea mea de sus in jos, e o picare, iar cine ma vrea, trebuie sa ma tina'n brate, sa simta totul intr-unul singur.
Plonjati va rog, nu insistati prin asteptare!
