| Cuvinte prajite |

Nimic interesant, doar calori ce curg la greu , doar un vocabular mai adecvat lumii "bune" si o suita de atuuri ce intretin atmosfera ce vrea o imputire cat mai curand. Traind in ceata parfumului proaspat instalat, ochii tai incep sa se inece, devin uzi, iar alunecarea picioarelor tale e ajutata de schiopatatul in care te-ai inscris in graba.

Contractul cu somnul e din ce in ce mai ilegal, iar cuvintele le servesti din ce in ce mai fierbinti. Iti place mirosul viu de prajeala si ai vrea ca sangele dusmanilor sa miroasa la fel. Lauda-te, ai activitatea, ai ce sa respiri, ai cu ce sa te intoxici, ai cum sa-ti citesti greutati mai mari pe cantar, ai puterea de a te sacrifica, ai curajul de a spune DA doar unei singure oferte.

Sa-ti spun ca nu e momentul sa te crezi special? Nu, simti si tu ca ceva da cu virgula, doar ca eziti si te lasi pacalit de naivitatea aturajului tau... cafeaua nu place orcui, mai ales zatul din ea. Filtru? Hai... sa lasam fitele deoparte.

Afaceri dubioase face trupul tau, tachineaza privirile ce tintesc spre josul frumos, iar amenintarile incep sa apara exact de la prima propunere, cuvintele au inceput sa arda. Si cum nu suport "totul", ma apuc sa-mi strig dieta, in gura mare. Ma aude cineva? Bajbaie vreo cuvantare prin lume?

Glasul mutilor se-aude pentru surzi. Orbii sunt regii nimicului superior, cuvintele ajung sa fie, nemuritoare, un fel de melodie pe care-o asculti in tacere, in baie, in pat, in lunga asteptare.

Simt ca se lasa frigul, ma ia de la picioare, am nevazutul, am o centrala, o simt doar a mea. Lucrez la ce nu gandesc si gandesc la ceea ce vreau sa realizez. Vreau, e suficient.

Pamantul e gravid de-o "viata", cand se cutremura sa nu va fie frica, are o simpla greata. Si cand e ceva mai rau, e de la foc, l-ati dat prea tare, si totusi vrea cuvinte... cuvinte fierte.

Ce fac? Un experiment, ruginesc prostia, rup lipirea nedorita si ma acomodez in straie necomerciale, o achizitie pe viata, imi place, ma stiut asa de cand m-am nascut, sau nu ma stiu... ma simt cu fiecare cuvant.

Ce face ea? Ma priveste in oglinda, eu fac la fel si ceva in plus. Narcisismul meu e doza, in esenta, plina de iubire. Ma duc la vanatoare, vreau sa vad ce iubiri "bolnave" imi vor pica pe mana. Si ce seamana a viata, e din alta realitate, miroase a lumea mea. Antifonare reusita, restu' precipiteaza fara reusita.

Sa tragi din tigara, sa tusesti, sa recunosti neputinta, sa-mi zambesti, sa pleci de langa zgomot, sa canti cand se opreste muzica, sa dormi cand te are in brate, sa simti fericire.

Nu se da, nu se imparte, ci se traieste... intodeauna in doi. Iar ce e mai presus, e mai mult decat ce e enumerat anterior. Vrei sa traiesti? Lasa cuvintele sa se amestece, adora balbaiala, observa pasirea incrucisata, limiteaza-te pana fierbe toata, toata dorinta amplificata in doi. Apoi? Apoi da-ti drumu'! Consuma energia, lasa loc pentru o umplere constanta.

Intelege cine simte. Prajelile's comune, simplitatea incepe dupa fierbere.

Las-o balta... doar cuvinte. Mestecate?

| Sunt in vis si stau intins |

Ce rima placuta, asta e starea ce urmeaza s-o am dupa ce perna ajunge sub mine, iar cearceaful se rascoleste incercand sa nu-mi atinga toata pielea. E prea cald si cu greu fac fata insomniilor, stresul e impunator si visele pot avea si nuanta de cosmar. E haotica vremea petrecuta de unu' singur prin pat.

Am inceput sa stramb din nas atunci cand dau de greu si mereu ma indrept spre frigider ca sa-mi iau portia de vise. Am senzatia ca am inceput sa confund visele cu fericirea. Ingrasarea mea e conotativa si niciodata nu dau in bulimie. Imi respect pozitia si cocosarea mea nu are sanse de existenta.

M-am trantit in drumul soarelui, iar el acum trebuie sa mai bata si pentru mine. Pamantul pe care m-am asezat e rece doar in adancime. Mi-as dori ceva nisip si as vrea sa-l cantaresc gandindu-ma ca'i aur, sa-mi dau seama ca pretuirea vine din general si ca e nevoie de timp pentru a retine un special.

Fa-i cadou o umbrela nerabdarii tale, o sa supravietuiasca atunci cand norii vor arunca zgomote ce par a fi cuvinte murdare. Sa lasi la final totul deoparte, sa lasi ca ploaia sa te spele de pacate. De acolo ai sa renasti si o sa te simti ud, exact ca la inceputurile tale, cele despre care pana acum doar ai auzit, acum simti.

Timiditatea vine din impunere, agitatia din nesiguranta, magicul din simpla coerenta a reciprocului. E cale lunga pana la mine, dar cand trebuie sa ajung eu la destinatie, timpul este scurtat, ciopartit, plin de ceata, si totusi nu am voie sa intarzi. E musai sa cladesc transpiratie pe trupul meu, sa uit de prea multe haine, sa ma uit in oglnda mai putin de o clipa, sa grabesc treptele, sa reduc majoritatea la tacere, sa lupt, sa accept o schimbare comuna.

Eu si tu, o raspandire de cuvinte ce se sadesc in trecut si renasc in clipa in care luna face cunostinta cu soarele, atunci cand buzele se umezesc de la sine si cand sarutul nu sfarseste inainte de inceput.

Acum relaxare, vreau sa simt, nu doar sa scriu. Cine crede, se limiteaza, cine atinge, traieste!