Dar minunea nu e pentru toti. Unii suporta, altii trebuie sa se reorienteze. Maia este o fetita pana in patru anisori, ce spera ca intr-o zi sa poata atinge nasucurile parintilor fara sa fie tinuta in brate.
Are ochii mari, sunt negri si te domina. Rade mult si nu stie cum sa se mai opreasca. E cuminte, ramane acolo unde o lasi, dar strica ce e in prea mare ordine. Ii place lumea asta si se bucura ca a venit la timp pentru a prinde si putin soare. S-a nascut atunci cand vizita rasaritului se furisa in ochii ei ce se manifestau in ceata.
Maia are doi parinti, nu-i cunosc personal, dar unu' dintre ei se simte lipsit de atentie. Timp de paisprezece ani, mama a asteptat, nu i s-a mai dat nicio sansa, sterilul era confirmat, inutilul se intalase, dar cineva avea o speranta. Pe atunci exista un reciproc si amandoi credeau ca daca iubirea lor e indeajuns de mare, orice e posibil, au scris chestia asta chiar si pe o foaie, au inramat-o, au pus-o la vedere, au multiplicat-o si au imprastiat-o pe cale orala. Eu detaliez doar in cuvinte.
Mama este acum fericita, are sentimentul ca pluteste si ca totul se reduce la Maia, nu stie alte directii si s-a detasat de restu'. Tatal e deranjat de lucrul asta, nici nu stie sa mai zmabeasca, e un mitocan invidios ce vrea totul doar pentru el. Nu'i vine ochilor s-a creada ca dupa atatia ani s-a nascut minunea. Cred ca ai inteles, a disparut reciprocul, s-a facut totul praf. O destramare ce rezulta din egoism si din gelozie, o motivatie fara vointa, ci doar cu o ramura a "trairii".
Stiti ce vrea acum tatal? Vrea o prospatura, nu mai sus de 30 de ani, ar putea fi si una abia intrata in starea de copila majora. Nu-l mai intereseaza familia, nu isi accepta copilul, ci sta pe netlog si pe alte tampenii. Se initiaza in ale internetului, vrea sa stie cum sa-si abordeze fiecare "victima".
El e mare, probabil e potent si arata ca vrajeala il poate ajuta. Ar putea folosi expresii de "om scolit", dar il cam tradeaza hainele, totusi graieste multe, la fel de multe ar putea "pune botul".
Oricum, daca merge la prins peste, nu e doar el vinovat pentru ce prinde navodul. Sunt si unele care prea cauta balansul, unele care adora caderea in genunchi si spun ca vor "umilire", altele care nici nu-ti retin numele... Norocos acest "tata", va experimenta totul pe dos, o ierarhie aranjata'n prostie, iar copilul va tanji dupa el, pacat ca nu va fi un sentiment comun.
Pacatul lui? Ca mi-a spus secretul! Bucuria lui? Ca nu l-am spus nimanui! Ideea mea? Ca cineva s-a prins!
Dupa fapte reale, deloc intamplatoare... barbatul, in tacerea lui, stie cum sa "iubeasca", pacat de cine'i crede magicul "te iubesc".
