Mass media şi invazia căpuşelor

 Sunt înconjurat de tehnologie şi mă simt influenţat de fiecare sunet sau imagine ce interacţionează în mod direct sau condiţionat cu persoana mea. Sufăr fără lacrimi şi petrec mult timp în faţa unor pereţi ce dau spre nişte câmpii cu poftă de viaţă. Câmpiile sunt pline de iarbă verde, proaspăt crescută şi primitoare, ca pentru o zi de început de vară.
 
 Fiind date noile coordonate în ceea ce priveşte invazia căpuşelor în întreaga Românie, panica s-a instalat, iar asfaltul este noul prieten al omului. O tehnică de manipulare bine pusă la punct, ce vrea să convingă poporul că suntem în pericol şi că putem ajunge invalizi, ba chiar putem să murim. Cum se reuşeşte treaba asta? Prin sensibilizarea celor uşor de influenţat, prin punerea în "valoare" a vedetelor răpuse de vreo boală ce seamănă sau e identică cu problema în cauza.
 
 Până în anul 2012 nu am auzit prea multe despre căpuşe. Mulţi se întreabă cum poţi scăpa de căpuşe sau ce tratamente există împotrivă acestora. Nimeni nu se întreabă însă, de unde au apărut peste noapte şi cine ajută la propagarea fenomenului. Acum vreo doi ani, citeam pe un site despre cum scapi de o căpuşă, fără pensetă sau chirurg: se folosea (sau încă se foloseşte) o ţigară aprinsă, cu care ardeai căpuşa, ea detaşându-se de corpul gazdă. Nu ştiu cât de adevărată e toată treaba asta, însă, mai bine să nu vă pomeniţi cu o astfel de "dihanie" asupra corpului. Urlă presa în legătură cu acest fenomen, iar actorul Şerban Ionescu este pus pe post de momeală pentru a convinge cât mai mulţi oameni că lucrurile sunt reale şi că de la o căpuşă poţi ajunge în situaţia lui. Şerban Ionescu nu are nicio vină, el chiar se degradează pe zi ce trece, deşi mintea, susţine el, îi rămâne lucidă. Mai rău e că mass media îl exploteaza şi scurge din el şi ultima picătură de viaţă, punându-l să dea tot felul de declaraţii, ce fabrică frică la tot pasul.
 
 În oraşul Ploieşti, unde locuiesc eu, parcurile au "suferit" intervenţii speciale pentru ca iarbă să fie sigură - cel puţin aşa se afirmă prin panourile expuse pentru tot ochiul. Nu mai am încredere în nimic, nici asfaltul nu mai e sigur. Acum eşti în picioare, în următorul moment îţi rupi piciorul într-o groapă. Împărtăşesc sentimente comune cu voi şi nu disper, dar nici nu mă pot lăsa dezgolit, fără a mă întreba dacă am ajuns să fiu infectat sau nu.
 
 M-am gândit şi la scenarii nebuneşti ce nu pot aparţine decât unor schizofrenici. Sper ca aceste căpuşe să nu fi apărut peste noapte prin ouă răspândite de cei ce vor să facă bani de pe urma ...
 
 Mă scuzaţi, banii deja au început să se încaseze. Să nu se mire nimeni dacă apare şi un vaccin ce le ţine la distanţă pe căpuşe.
 
 Iarba verde de acasă, să trăiesc nu mă mai lasă! 

Eu fac parte din sistem?

 Sistemul uneşte sau dezbină, în funcţie de plăcerile sălbatice pe care le au idioţii ce se simt puternici la creier. În cazul suprafeţelor plane, există soluţii ingenioase, cu rezultate vizibile, în cel mai scurt timp, dar pentru masa prostită, încetul cu încetul, nici pastilele nu mai îşi fac efectul. Amnezia e cea mai bună scuză pentru a merge pe scurtătură şi pentru a nu îndeplini regulile scrise de alţii.
 
 Cine nu intră în horă e arătat cu degetul şi pare scos de la nebuni. Durere mare să nu faci faţă vorbelor grele ce se toarnă la colţ de stradă, în speranţa unei dominări uniforme. O mişcare greşită te poate duce după gratii şi nu ai decât să le demonstrezi libertatea corectă de care dai dovadă. Când încă zburzi, nu ai de ce să te plângi, dar pentru clipele de răcoare, sistemul începe să devină un labirint contra cronometru.
 
 Nimic periculos nu ameninţă fiinţa umană, redusă la tăcere. Dacă în mintea ta există un sistem bine construit, eşti luat în vizor şi cineva are grijă să îţi oprească ideile "tâmpite". Nu avem voie să depăşim ceea ce deja este trasat, limitat. Ni se spală creierul cu acordul nostru şi nici nu putem spune asta cu voce tare. De ce? Ar părea dubios să recunoaştem cât de masochişti am ajuns, cum ne plângem de milă şi ne provocăm durere cu bună ştiinţă.
 
 Pentru ca noi să facem parte din sistem, trebuie să prindem mesajul, să-l păstrăm şi să-l dezvoltăm. Sunt mai multe etape ale aceleaşi manipulări. Puţin câte puţin, timpul nostru liber devine tot mai redus, ne aruncăm în muncile grele ale sistemului şi închisoarea face parte din viaţa noastră, fără ca noi să avem parte de o judecată mai bună.
 
 De la pocăiţii ce bat la uşă şi până la lumea virtuală ce mutilează realitatea, sunt doar primejdii de care ne-am împiedicat, dar nu am învăţat nimic. Ne deplasăm din punctul A în punctul B, purtăm ochelari de cal şi ne focusam cu întârziere. Pierdem momentele importante din viaţa noastră şi astfel facem parte din sistem. Melodiile pe care le fredonăm, filmele pe care ne vizionăm, activitatea noastră de pe facebook, conversaţiile telefonice, precum şi munca zilnică, sunt motive pentru care sufletul nostru nu mai are timp să respire.
 
 Ce ne oferă sistemul? O falsă prosperitatea, mii de minute în reţele de telefonie mobilă, împrumuturi în bancă şi vremuri grele. Dacă ne degradăm, o facem într-un vals plin de veselie. Nu avem termen de comparaţie şi asta ne face să stăm cu ochii larg închişi. Ascundem ultimele amintiri ale vechii generaţii şi primim cu braţele deschise munca plină de sudoare şi puţinii bani ce ajung de pe o zi pe alta.
 
 Nu mai există intimitate, iar sistemul face tot posibilul să nu schimbăm canalul la televizor fără să dăm raportul pe reţelele de socializare. Da! Instrumentele de manipulare sunt făcute în aşa fel încât să le îndrăgim. Nici termopanele şi jaluzelele trase nu ne mai sunt de folos. Între patru pereţi răspândim mai multă informaţie ca niciodată.
 
 Finalul omenirii sau sfârşitul lumii e un test sub presiune pe   care cei mai slabi spiritual îl tratează ca pe o suferinţa cu severe cicatrici psihice. În civilizaţia actuală, sclavia îşi face prezenţa în mod legal. Numerele ne sugerează acţiunile noastre viitoare, iar cei cu frică de Dumnezeu sunt cel mai uşor de convins.
 
 Nu am certitudinea unei realităţi paralele, dar am un sentiment unic atunci când părăsesc tehnologia - întreaga tehnologie!  

Fabrica de fericire

 Deşi îmi doresc o fabrică de fericire, în mintea mea nu reuşesc să realizez un contur al acestei minunăţii care ar schimba lumea. Avem fabrici nenumărate şi producţie cât pentru întreaga populaţie, dar nu avem încă  o fabrică de fericire. 
 
 Regret confuzia pe care mulţi o fac renunţând la valori şi construind imaginea unui produs pe baza emoţiilor şi a fericirii. Mă refer la acea băutură pe care cu toţii o cunoaştem, o consumăm, dar am vrea să renunţăm la ea. Undeva există o oarecare legătură. Sunt mulţi care încă nu au o percepţie clară despre ce înseamnă fericirea, iar dacă acest sentiment, dacă îl putem numi aşa, se nuanţează şi începe să existe într-un anumit individ - se poate crea o confuzie, o frică şi chiar o renunţare. Dar nu cred că vrea cineva să renunţe la fericire. Undeva, ar trebui să zacă o informaţie despre ce înseamnă fericirea şi cu ce se mănâncă ea. Prea multe cupluri se despart, chiar şi înainte de moarte, doar pentr a-şi împlini poftele carnale sau pentru a recunoaşte că singurătate e o alternativă mai blândă. Mă sperie societatea în care trăiesc şi sunt adeptul munţilor ce-mi lasă imaginaţia în toată libertatea ei.
 
 Fabrica de fericire ar trebui inventată de noi toţi, energie cu energie, o ecuaţie care trebuie să aibă un rezultat tot mai bun cu fiecare clipă trecută. Deşi există atâtea motive pentru care viaţa să-ţi pară o buda în care ne complacem cu toţii, undeva există şi o aerisire, un mic spaţiu pe care trebuie să-l mărim pentru a scăpa din blocajul numit obişnuinţă. Mintea are dreptul să combine lucrurile cum vrea, să ia elementele pozitive, să le exploateze şi să le împărtăşească cu cei ce ştiu să profite de oportunitate. 
 
 Cu toţii avem dreptul la fericire şi unde există posibilitate, există o piesă ce ajută la crearea fabricii.
 
 Cum putem începe realizarea acestei fabrici de fericire? Poate sună ca un extras al vreunui pocăit plin de manipulare şi putere religioasă, însă, dacă lucrurile sunt tratate ca atare, dăruirea necondiţionată ar fi suficientă pentru această fabrică de fericire.
 
 Stând cu mâinile în sân alegem să renunţăm la ceea ce ni s-a dăruit, la viaţă. Motivaţia e doar un steag pe care îl ridicăm pentru semenii noştri, ca ei să ştie că existăm şi că avem puterea să facem ceva.
 
 Fericirea ta are legătură cu fericirea mea? Sunt surprins de această întrebare primită din interiorul sufletului meu la care se lucrează la foc continuu pentru ca îngheţul exterior să nu aibă de câştigat. Fericirea este aceeaşi pentru întreg mapamondul, însă existenţa mai multor stadii ale aceleaşi manifestări, decid confuzia totală a celor ce vor să definească fericirea. Ea, fericirea, nu trebuie definită, ci trăită. Prin trăirea fericirii putem contribui la această fabrică, la care cu toţii am lucra cot la cot, şi am câştiga în mod egal.
 
 Eu sunt doar un alt frustrat care încearcă să-şi exercite drepturi de exprimare. Când scriu nu pierd timpul, ci mă simt conectat cu plăcerea mea. Mă simt fericit atunci când scriu - nu contează care sunt activităţile tale, contează ca tu să nu-l dereanjezi pe cel de lângă tine şi să te simţi bine cu tine.
 
 Stăm şi butonăm cu toţii despre ce anume vrea să însemne fericirea, însă comportamentul nostru în viaţă reală nu denotă ceva mai bun. Ceea ce suntem în spaţiul virtual suntem şi în viaţa de zi cu zi, cea care continuă să existe între pereţii ce ne adăpostesc/feresc de interacţiune.
 
 Va urma un "update" atunci când voi putea percepe ... mai mult.
 

Abuz împotriva subconştientului

 Îmi închipui un copac bogat în frunze verzi, ordonate într-o armonie greu de descris. O cazemată ce se rezumă la linişte şi protecţie. Un vals fără muzică şi fără mişcări regulate ale trupului. Sunt ameţit şi sângele nu a primit în prealabil alcool. Nu îmi pot explica trecutul şi doar subconştientul mai dă rateuri, mizând pe reveria mea acceptată în aşteptarea cartofilor prăjiţi.
 
   Neuronii mei au primit vizită neaşteptată din partea unui străin, mă simt abuzat şi urgenţa nu m-ar ajuta decât cu nişte pastile. Senzaţia că trăiesc ca într-un Metrix se datorează imaginilor vizionate, îndelung timp, cu ajutorul pixelilor măsluiţi de lumina unui neon ce stă să moară. Lentile, ochelari şi zodia gemeni. Dualitate şi bonus primit în dar după fiecare finalizare. Nu există runde, ci doar săptămâni ce par tipărite în aceeaşi ordine. Triunghiul primeşte câte o coroană la fiecare glonţ ce-mi nimiceşte vreun vis de noapte. E vorba de rege şi regină, de putere şi stăpânire, de lupte prin cuvinte, de câştig prin romane.
 
 Fantezia subconştientului e să se dea timpul înapoi sau viitorul să domine clipa prezentă. Pumnii mei strânşi ascund elixirul şi vocile celor legaţi la ochi îmi întind o capcană. Sunt legat de ceilalţi, sunt suspendat de-un fir de aţă ce taie carne fără milă. Mişcarea eronată, aduce lipsă de viaţă, căderea în gol trezeşte şi morţii din somn. Leapşa dezvăluie ultima scorbură în care să-ţi păstrezi intimitatea. În întuneric nu ai voie să respiri, iar lumina se lasă aşteptată. Trec dintr-un vis în altul, cadrele se schimbă, însă acţiunea îşi continuă nenorocitul negativ, e o carte interminabilă, fără rost şi cu mult foc. Nu pot să mă ard, nu fac parte din poveste, sunt doar un privitor manipulat de picturile zeilor. Credinţa îmi este bruiată prin semnale acustice, de joasă intensitatea. Un zgomot scos din canale vrea sa domine naivitatea unui mers în patru labe. Subconştientul a devenit mai activ ca niciodată. Îşi face de cap!
 
  Rădăcinile copacului încep să putrezească, seceta usucă pulsul frunzelor, iar eu mă îndrept cu viteză către pământ. Nu mai am acoperire. Sunt distrus! Ochii mei rămân fixaţi către cer şi pentru o clipă mă împac cu Sindromul Down.
 
  Copilăria, o parte a subconştientului -  în ea zac cele mai multe răspunsuri! 

Omenirea e o păpuşă gonflabilă

 Plastic reciclat şi zâmbet uitat într-o oglindă străină. Resetăm timpul în speranţa ca el să ne asculte, iar realitatea arată că ne pierdem viaţa fără să ne împlinim adevăratele vise. Călimara cu cernala a fost uitată într-un dulap îmbibat cu naftalină, iar pixurile şi-au întărit pasta înaintea termenului de garanţie. Virtualul se extinde, iar un bătrânel mă ajută să înţeleg de ce sunt pastruns de o libertate atât de crudă.
 
 
 Suntem miliarde de suflete prezente pe un singur pământ, iar originalul nu încetează să apăra. Suntem diferiţi şi importanţi cu toţii. Servim linişte cu porţia în lumea haosului. Nu zâmbim decât la comandă, iar sex shop-ul e o alternativă pentru fericire. Ne-a ajuns penetrarea până în gât, din păcate însă, tot căutăm eliberare de tensiune. Deţin un efect psihoactiv pe care şi tu ţi-l poţi asuma în prima intersecţie, în aglomeraţie -doar imaginaţia să nu-ţi stea locului, iar urechile să audă valurile oceanului demn de respect la superlativ.
 
 
 Păpuşa gonflabilă, e un accesoriu sexual, ce satisface anumite necesităţi fiziologice, îmbunătăţind viaţa, pentru scurt timp - cam cât durează o ploaie torenţială de vară. De la minunatul cauciuc în care s-a pompat aer respirat de-o gură plină de dorinţă şi până la extrema în care omenirea devine o păpuşă, nu e multă sudoare vărsată. Suntem nişte marionete. Ni se achită o sumă de bani şi executăm interese după cum ni se cântă. Teatrul e cea mai bună variantă pentru o autosugestie fără regrete. Nişte sfori ne atârnă trupul spre public, iar cui nu-i convine poziţia, poate renunţa la a trăi.
 
 
 Existenţa noastră e strâns legată de un pumn de carne ce pompează sânge în vene. Ne hrănim acţiunile, dar uităm de alimentarea sufletului. Robotizarea societăţii a lăsat în urmă o cantitate uriaşă de informaţie spirituală. Vila cu piscină, maşina de lux şi femeile în harem nu ne mai satisfac întreaga fiinţă. Cocoşaţi de durere, căutăm ceea ce am pierdut. Suntem nişte săraci. Cerşim ceea ce au primit primii oameni de pe pământ! Inteligenţa superioară ne amestecă Universul şi ne prinde în mrejele uşilor ce se închid şi se deschid. Ştiinţa e cea mai singură cale prin care omul se lasă manipulat. Prezentul e nul. Viitorul zace şi aşteaptă, iar trecutul e o muză ce dezvoltă pajiştea unui deja vu.
 
 
 Mi-aş dori să nimicesc acest artificiu, iar cunoaşterea mea să devină unică în spaţiul libertăţii. Stropi de alcool se îndreaptă spre păpuşa gonflabilă. Primul băţ de chibrit şi prima scânteie  fac deliciul luminiţei de la capătul tunelului.
 
 
 Revoluţia spirituala îşi spune cuvântul cu ajutorul cerului. Priveşte-l!

| Pamantul imi fuge de sub picioare. Realitate si exclusivitate. |

Cu scarba imi fixez ochii catre manipularea ce are loc prin orice mijloc mass media. Nu suport sa nu ma simt important macar pentru mine, dar cum altii ne trateaza ca pe niste jucarii, ma rog sa am baterii fara scurgeri de energie.

Tehnologia zilelor noastre seamana cu putoarea de care ar trebui sa ne ferim... Pielea iritata de saracia sincera a oamenilor necajiti e unsa pe moment cu cea mai fina crema. Credulitatea e sora mai mica a violentei sufletesti.

Vine din intunericul sumbru al adjectivelor inexistente un oarecare si isi permite sa spuna ce va fi. Timpul se misca la fel pentru toata lumea. Doar lucrurile nelumesti pot deslusi tainele trecutului, dar si ceea ce urmeaza a se intampla.

Originalul din noi se dizolva! Plecam urechea la ideile tampite ale unor "mareti" si astfel incepem sa credem ca viata noastra va functiona.

Ideea nu e o priza in care noi sa ne bagam degetele! Sa fugim de noi e semn de lasitate, lucrarea destinului este facuta cu voia noastra. Daca ne dorim cu adevarat, ni se permite o negociere si in urma acesteia o marire de fericire.

Doar copiii mai au cutia Pandorei nedeschisa, copacul trairii cu toate ramurile pline de frunze verzi si puritatea ce tinde sa se "vindece". De cand minciuna ne ataca si de cand muzica urla ca sa nu ne ia somnul, de atunci ne-am pierdut, ne-am ratacit si inotam in vid. Stirea ca noi suntem morti pe interior ar functiona ca un soc anafilactic. Zambim! Doar carne ne dorim. In caz ca se neaga acest adevar, inseamna ca am ajuns in faza in care ne mintim pe noi insine fara constientizare. Si un schizofrenic e mai liber!

Stiu exact cum sa va spun. Ne-am lovit la cap... dar nu ne doare!

| Iti sunt prieten si te manipulez |

La usa ta suna realitatea. Deschide-i! Intra pe aceasta pagina oricand ai nevoie de o gura de aer, nu lasa mediu ostil si nepamantesc sa te calce in picioare. Nu cauta ceea ce nu exista decat in povesti, fii un narcisist convins si joaca-te o leapsa cu cel pe care-l zaresti in oglinda. Fa pe prostu' si nu spune nimic. Poarta o masca atunci cand esti inconjurat de prea multe voci. Nu te deschide daca nu se merita. Nu lasa sa patrunda in inima ta ceea ce nu e decat pentru cateva nopti fierbinti si destrabalate.

Ai ramane atarnat de speranta si ti-ai sinucide toate gandurile frumoase in momentul in care ai afla marea veste: Prietenul tau te manipuleaza! Nu e nimic iesit din comun, e un vis "frumos" care se implineste, pisica a crescut, a inceput sa zgarie. Tu alimentezi fatasma din ce in ce mai putin. Saracia buzunarului tau face ca transparenta sa apara. Un show caritabil incepe de la primul refuz. Ce rapid fug soarecii! Versi lacrimi si nimanui nu-i pasa. Cine naiba ne-a nascut fara un drum drept si plin de intuneric?

Tu insuti esti capabil sa-ti sustii ideile. Nu ai nevoie de prieteni ce iti daruiesc cuvinte si iti ascund interese. Nu e drept ca tu sa te simti tradat, iar un alt cuplu sa se nasca din durerea si naivitatea ta. Minte-ma, varsa-ti nevoile asupra unei foi mototolite, arde trecutul si da-ti un restart. Poti incepe din aceasta clipa sa atragi energiile pozitive, dar nu uita sa maturi bine prin amintirile tale. Finetea durerii te poate irita, o raie nu ar fi iesita din tipare.

Rudele sunt si ele departe de a te spriji, asta pentru ca tu nu esti in stare sa le spui ce simti cu adevarat. Tu iti pazeste spatele, dar altii te fac pe fata. Isi exprima falsitatea si tu esti impresionat. Ai ajuns sa fii bagat la naftalina.

Suntem cu totii manipulati. Originalul e o acumulare de idei rostite de altii si unite de catre tine.

Iti sunt cel mai bun prieten si nici nu-ti cunosc intentiile! Iti zambesc si-mi miroase a tradare!

Stii ce? Te-am prins la mijloc! Cale de iesire nu mai ai. Eu am purtat o masca, iar tu ai fot rege! N-ai fost capabil sa conduci. Totul s-a schimbat. Te elimin acum!

| Mintilor manipulatoare |

Incep cu a mea. Tremura atunci cand trebuie sa recunoasca adevarul, nu lasa nimic sa se miste in voie si e constienta ca doar asa poti castiga o paine in ziua de azi.

Cinstit iti spun, mintea mea e betiva, se manipuleaza singura in oglinda, imi da argumente dure si de nepenetrat, la final eu am doar o decizie sifonata prin buzunarele mult prea intunecate.

Cum buzunarele mele sunt exagerat de ocupate cu nimic, asteapta oferte cat mai bune, mici si valoroase. O sticliuta plina de magie nu mi-ar strica. Manipularea spune clar, exista magie, eu spun ca pe la spate se pot practica si alte nazbatii dumnezeiesti.

Nu te uita fix la mine, nu de alta, dar ai sa pari un papagal. Eu fac asta de o viata, si nu ca sa ma loghez in mintea celui ce tipa in tacere, ci ca sa-mi dau seama cat de adevarata e pledoaria. Sunt extras de prin norii plin de ploaie, dar nu ezit sa ma rasfat dormind in primul nor pufos ce-l intalnesc cam rar de la un timp.

Am dat in gat neoamenii si am stricat ceea ce era legat gresit, am pus o baza si nimeni nu a observat, nu s-a miscat un pai, totul in zadar, totul pentru ochi deja hipnotizati.

Escapada in desert, sa mai simt si caldura, racoare in beciul dormitoresc si vibratie in inima muntilor ce duc un continuu preludiu cu ceata.

Noaptea poti zari pe cer cea mai haotica orgie, nu e loc pentru timiditate, doar manipulare si autosugestie. Din partea casei, mintea ofera o stea fiecarui suflet ce inca stie sa respire.

Hai sa dansam si sa ne suim pe mese, hai sa consumam legal si sa zburam de neinterceptat, sa stim ca gura raului nu se aude in tot universul, sa ne alegem o insula bizara si sa dam startul la o noua ardere a nefericirii.

Mintilor manipulatoare, sedative in culoare, masti si vorbe dulci, miscari liniare si bruscate de competitie. Du-ma unde n-a dus mintea orgia, du-ma unde si soarele si luna petrec timpul impreuna.

Si inca nu v-am dat de gol!

| Cuvintele la control |

Nu scriu doar ca sa "exist" si nici ca sa aberez pentru indexarea google sau pentru maestrul trafic. Daca am ceva de zis, incep sa tastez, daca nu, ma reduc la tacere si incep sa dansez hai hui, in pasi marunti, dar siguri.

Ce facem azi? Mergem la doctor! De ce? Pentru ca gura lumii e cam intoxicata, pentru ca multi scot chestiute cu ajutorul limbii, fara sa-si dea seama de consecinte, pentru ca desi raul e facut, vinovatia e plasata in stil intergalactic.

Si cum m-a invatat nimicul, las lumea asa cum e ea, rea. Glumesc, e o strategie, vin pe la spate si o surprind... nu apreciez decat efectul de dupa. Nu-ti vine sa crezi, dar ti-am smuls falsul zambet de pe chip si ti-am sculptat unul ce se muleaza cu grija si iti da bucatele de fericire. Doreste-ti totul, n-o sa-l ai pe deplin, dar vei sesiza ca te multumesti cand ajungi foarte aproape de tinta.

"Ai grija ce faci in viata", ca viata n-are timp si de asta. Noua noastra grija sa fie manipularea, de ea sa ne ferim, mai ales cand nu stim ce efect are. Cuvinte ce par atat de sigure si sugestia ce intervine pentru a completa ceea ce nu are o polita de asigurare, rusinea celor "scoliti".

Vorbim de ambalaj, asta mereu e frumos, publicitatea face ravagii si e singura care decide cine castiga. Cand continutul nu se va mai simti la gust, ni se va da peste "bot" cu ambalajul. Vor exista atat de multe cuvinte, incat ameteala va actiona ca un drog ce se trage pe nas direct din aer.

Si inspirati, expirati, inspirati, continuati, nu va opriti. Nu lasati manipularea sa va intre in vene, nu va lasati legati de sfori, nu fiti actorul principal dintr-un teatru de papusi, nu va rugati, ci evadati cat mai puteti.

Cuvintele nu aduc faptele, instaureaza doar visarea. Cine se pricepe si le are cu simtitul, va vedea dincolo de fasul efect. Unde gasim FAKE-ul? Acolo unde zborul are o aterizare brusca, acolo unde simtul e neutru, acolo unde se regaseste si un gust amar, acolo unde mintea rataceste spre alti ochi ce te privesc asa cum iti doresti, acolo unde nu stii sa tremuri fara atingeri.

Atingere si sarut, asta e ordinea. Fapte'n cuvinte tacute, asta'i dorinta.

Fara manipulare, fara migrene, fara minciuni, doar un cer plin de stele. Evident, si marea...