Ofer plusuri minunatului si il insir in mai multe cuvinte. La o lumina eleganta nu poate avea acces oricine, iar daca nu apreciezi nimicul, atunci nu ai ce cauta in "poezia" asta. Prostesc ar suna, dar nimicul e cel mai important. Iti suna?
Si nu acum multe clipe, ma regaseam in lumea mea. Adoram faptul ca cineva a avut "tupeul" sa-mi violeze intimitatea si s-a furisat pana in locul meu secret. Mi-a furat cheile, mi-a dat motiv de siguranta, si ne-am inchis cat sa nu ne mai deranjeze restu'. Iar zgomotele ce se auzeau din exterior erau provocate doar de insistenta unora. Ador sa cred ca raul inceteaza, dar neoprirea ar fi provocat o gaura acolo unde nu trebuie.
Am trasat o linie si am lasat usa sa se deschida, nu si-a permis sa-mi murdareasca lumea si a calcat doar pe unde i s-a sugerat. I s-a parut atat de strain ambientul, incat a fugit spre un motiv mai bun. Un pic de soare, ceva colorat in galben si evident o blonda. Da, stiu, nimic pentru pofta mea.
A inceput ploaia, iar masinile se auzeau curgand cu viteza. O noapte intreaga in care picurii au insistat sa-mi provoace placere, dar minunea a venit inca de la apusul soarelui. Iar pana in apus, am ametit lumea, am zapacit-o, iar ea, m-a imbatat pe mine, evident, la figurat. As putea eu sa mint?
Reciprocul il intelegeti si voi, doua energii ce nu se mai opresc din consumat, acumuleaza si practica ceea ce le este permis. Incalca regulile si experimenteaza parfumul iesit din ceara proaspat topita, regleaza asa zisul "bipiem" si nu uita de lumina atat de pura si de eleganta. Cuvinte inventate de cei ce abia s-au ridicat din mersul dabusilea, de cei ce aduc fericirea instant, dar si de cei ce te innebunesc de cap. Toate sunt placeri ce nu vrei sa treaca.
Nu's capabil la ora asta sa exprim, vorbesc neinspirat, dar incerc sa arunc in mod subtil idei pe care tu sa le intelegi.
Din nou poftesc in curti straine, pasesc fara sa stau pe ganduri, ma intretin gandind ca nu exista mai bine, si pun pe foc riscul, ma joc, dar se transforma in simtire. Si stii ce? M-am gandit, nici nu ma intereseaza cum se petrec lucrurile, nu am sa le studiez si nu o sa le notez. Am sa pun nota 10 din oficiu, si nu va fi formal, va fi exprimarea mea pentru nimic mai bun de atat. Perfect? Niciodata, nu uita, nu caut asta!
Nu vreau sa ma notezi pe lista, ignora pareri din alte parti, sugereaza-mi cand sa ma opresc, dar nu uita ca oricum exista o continuare.
El a scris, tu citeste-l, el vorbeste, tu asculta-l, el te vrea, iar tu trebuie sa-l simti!
Unde este verbul "a crede"? Pai l-am ascuns in buzunar, si nu am tenta perversa, aici e loc de necuvinte, vreau totul din altceva. Imi pare pentru cei cu vorbe, aici e simtirea, picul ala de telepatie.
Acum ma hranesc cu ceea ce "gasesc", iar daca recunosc ca s-a terminat asteptarea, donez altora din "putinul" meu. Promit ca in mod constant.
Fug ca sa mi se faca dor. Da, stii, promit sa revin!
