Pai normal ca nu vreau sa aterizez, cine sa'si permita un sacrificiu de genu' asta cand nici macar nu exista o pista. Imi e teama ca pamantul nu o sa ma lase'n pace si o sa ma raneasca, o sa ma aduca in stadiu de ultima suflare. Inainte de toate am sa respir mai greu si o sa'nchid ochii, am s-astept ca cineva sa mi sarute, totul se va derula la viteze nesimtite, cineva se va grabi sa-mi fure pana si ultima bucurie.
Hotii stau si pandesc la toate colturile, nici nu conteaza daca ingheata cu frigul, daca ii ploua cerul, sau daca pielea le e incalzita de soare. Ei rezista, vor ca victima sa fie pe deplin vrajita. Tactica e intalnita si e generala, dar se aplica usor atunci cand e vorba de naivitate. De unde stiu eu? Pentru ca eu sunt aerian, eu privesc de sus in jos, iar daca tu credeai ca stii totul, te-ai inselat, m-ai gasesc si alte orizonturi.
Cine-mi spune ca's aerian, ma vede ca pe un tip ce alearga fara oprire, care iubeste fara motiv, care plange fara a vrea sa se opreasca, care arunca banii stiind ca nu aduc fericirea, care viseaza chiar si cand nu doarme. Aerianul, ce-l ce niciodata nu stie ce vrea! Mai nou, micutul zburator s-a pus pe simtit, acum ii place sa nu mai creada vorbele, priveste fix in ochi, ia pulsul si nu pierde timpul. Cara in spate un bagaj de cunostinte cu multe lacune, le umple cu imaginatie si asteapta ca cineva sa-l "devoreze".
As resimti un pic de tristete pe chipul meu, dar fenomenul asta nu tine prea mult la mine. Tre' sa le multumesc celor ce se baga in seama cu mine exact atunci cand imi e mai greu, celor ce-mi schimba traiectoria, si celor ce ma pun pe locul doi, uneori tinundu-ma pe hold saptamani intregi, uitandu-mi chipul si chimia ce se poate forma mereu altfel.
Actiunea porumbeilor aerieni e sustinuta de o inversiune a cuvintelor cu un tupeu mai sugestiv, gen" Porumbeii in actiune", dar aceasta nu e un titlu al unei carti sau al unui film ce ruleaza de putina vreme pentru proaspetii cinefili, aici e vorba de castrarea limitarii si de zborul ce-l redescopar.
Cine e ipocrit, il rog sa nu ma'nteleaga, cine are o pofta carnala, rog nedevorare, cine vrea sa pluteasca... il trimit la culare.
Nu vreau aterizare, pentru ca ador inaltimea asta. Te-ai prins, eu imi permit zborul, dar daca mai am o pereche de aripi, atunci plutirea trece de starea decentei, intra in norma zilnica a dorintei, spre o perversitate intinsa pe toate culorile curcubeului, nelimitata.
7 culori are curcubeul, nu?
