| Cine'si mai permite zborul? |

Te pui in pat cu gandu' ca oricum ai sa te trezesti, nu ai idee ce fel de de stare urmeaza si nu poti ghici visele, poti rupe doar un pic din gandurile presarate in mod fortat, crezand c-ai sa te joci cu subconstientul.

Inca ceva clipe si ai sa aprofundezi zborul, ai sa-ti permiti creionarea ideilor si linistea o sa devina zgomot. Ai vrea sunete de placerea, dar confuzia te depaseste, chiar si in copaci te poti catara, vrei inaltime, vrei cadere in gol, vrei special, vrei un zbor.

Daca visul tau nu se leaga de dorinta si sesizeaza irealul, ai sa te zdrobesti ca o rosie pe betonul fierbinte, excelent pentru oua prajite.

Iar daca simti ca ai fluturi in stomac, dar ceva te misca, daca evitarea te agita si daca tachinarea e chiar meschina in clipele cu putina lumina, atunci sa stii ca e sentimentul de dinainte de zbor. Facem greseala de a ne grabi, toti iubim penetrarea si uitam de preludiu, postludiul e concentrat intr-o tigara, sau mai nou, in tastele atat de zgomotoase ce poarta o conversatie, probabil in stil de lauda, de informare in "masa".

Aproape c-am uitat de zbor, p'asta nimeni nu si-l mai permite, nimeni nu mai stie sa-l aprecieze, tine mai putin de un moment, iar uneori e castrat inainte de a se produce, sau as putea fi mai subtil, e cenzurat de pofta carnala indulcita cu nimic, senzorii mintii joaca "baba-oarba".

Daca mintea nu e capabila sa simta, inveteaza de la sine, ucide vise si practica o singura regula, satisfacerea de moment. Loveste-te, da-ti cel putin o palma peste ochi, torna-ti apa rece'n cap, trezeste-te cat inca mai e realitate, asculta si de sufletul ala lispit de parasuta, da-i si lui siguranta si nu'l lasa sa piara.

Daca se instaureaza pieirea, tu ai sa te sufoci pe pamantul asta, te asigur ca ai sa te declari un singuratic si ca fiecare carne ce-ti va trece prin mana o vei tine doar pentru a o rupe de cuvinte, a o face sa nu mai simta, a-ti satisface muschiul tau ce doarme cam mult de la o vreme.

Eu sunt in siguranta. Fara parasuta, cu ceva ploaie dupa mine, cu marea doar cand inchid ochii, cu liftul transparent ce ma blocheaza pentru'un moment prelungit, cu destinatii in nestire, hai hui, ciudat, privind fericit copiii cum pasesc dabusilea, si neaparat o EA care sa-mi intretina ritmul, sa nu ma'nece, sa ma tina pe val, sa ma adoarma nu'nainte de-o poveste, sa ma cunoasca chiar si cand nu'i soptesc.

Chiar daca'i scump riscul, imi permit, am puterea sa zbor... niciodata singur...