M-am mutat pe JohnCristea.RO

Se afișează postările cu eticheta teatru de papusi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta teatru de papusi. Afișați toate postările

luni, 3 august 2009

| Dar daca Dumnezeu ar fi un meschin? |

Daca mintea mea e bolnava, atunci las-o sa zaca si nu-i spune nimic. Focul nu e la indemana, asa ca tachinarea vine doar cu gaz, va iesi un calvar umezit de vocile iritante si neintelese.

Ma reped sa scriu despre aceasta frustrare si nu vreau sa acuz divinitatea cu nimic. De ea am grija sa nu fie confundata cu restu' si ma bucur ca are un efect de sera sparta in diferite locuri, pot lua o gura de aer cand intervine sufocarea.

Am putea exista pe acest "tarm" ca simple personaje ce facem parte dintr-o "limitata" piesa de teatru, am respira un Big Brother fara final si cu audiente maxime venite din tot Universul.

Daca cineva se joaca cu noi? Daca destinul e scris la intamplare, daca dezordinea de afara pentru cel situat sus e ordonata si fara pic de spontan? Daca alegerile nu ne apartin si tot ceea ce exista e defapt un fals ce seamana cu un pretios suflet?

Dar daca Dumnezeu e un meschin? Eu simt ca nu e, dar am presupunerile mele, vad ca cei mai credinciosi oameni indura cele mai grave situatii, vad ca doar cei indurerati ajung intr-o Biserica, ca Biblia nu spune nimic exact si ca exista mereu o alta interpretare, ca preotii sunt capabili de orgii si cate un blow job pe ascuns patand intreaga confesiune, ca iubirea se duce la produs si invinge pofta carnala, ca timpul s-a scurtat si ar trebui sa ne dam seama. Sa ne trezim? Oare am luat-o cu totii razna? Oare piticii ne lucreaza creierul si ne pun luminite orbitoare?

Stiu ca sunt multe articole ce au o tema asemanatoare cu a mea, dar ma roade cand imi dau seama ca totul e prea aranjat, cand vad in trecutul meu bucatele ce-si gasesc explicatii acum, cand se nimeresc toate, cand tinta e mereu fixata in mijlocul sansei, si cand nu pot opri ceva ce ar urma si mi-ar cauza un rau.

Unde naiba s-a dus picul de spontan? E totul prea fals si de asta imi dau prea repede seama, iar Dumnezeul il facem noi, oamenii, si acum chiar devenim meschini.

Banii si sexul au prioritate atunci cand vine vorba de fericirea unora. Unii chiar nu pot zambi fara un buzunar cu dimensiuni considerabile si care ar fi bine sa dea pe dinafara.

Mi se ucid din vise cand vad cat de repede arunca unii in aer si ard bucatele din pura fericire. De cand prinzi viata si pana te ofilesti, pe tot parcursul drumului, ar fi nevoie de plutire. Ne strica cine ne strapunge, cine ne pica din cer, cine spune ca viata nu e decat un chin.

Autosugestia negativa, credibilitatea falsilor, precum si lacrimile varsate ca la teatru, motive pentru care ar trebui sa te iei la bataie cu meschinii. Nu prin lovirea trupeasca, ci prin cuvinte care sa doara.

Daca tratezi raul cu rau, o sa rezulte bine, asta spune nenorocita de matematica. Cum doar un imbecil poate sa se ia doar dupa cifre, raman cu un gust amar si ma inec ca dupa primul fum de tigara. Ma droghez cu apa si mi se face frig, si doar inceputul imi place, extrag exact ce e mai greu.

Ma prezint in fata cui se crede MARE si ma pitesc dupa degetele mainilor, imi e teama de influenta ce se resimte cu fiecare pas inaintat spre "EL". Poate am sa vomit si ma vor scoate din "camera", poate ma vor lasa sa "zac" in lumea mea, poate divinitatea n-are de aface cu Dumnezeu, nu cu cel pe care-l prezinta "vorbitorii".


Imi pare rau, sunt un pic trist pe veselia unora, pe zambetele ce vin ca o completare a unui ceva formal. Mi-am sugrumuat din vise si am stat in apa calda sa ma inmoi, daca iti era dor de mine, trebuia sa-mi spui. Era sa mor...

Cineva tot e meschin, nu se poate fara, nu exista perfectiune mai tampita ca asta, nu se pot incalca regulile cu o asemnea populatie ce nu are mare lucru in cap, nu poti scormoni dupa vise, nu poti avea amintiri, nu poti simti cu isi face fericirea efectul, nu te poti rade fara sa te tai, nu poti rade fara motiv regesc, nu poti.

Incearca sa retragi "armata", uita de restu', foloseste-te de doi "2", sunt insistent pe asta, intodeauna se schimba regula.

Dar care'i exceptia?

vineri, 24 iulie 2009

| Cuvintele la control |


Nu scriu doar ca sa "exist" si nici ca sa aberez pentru indexarea google sau pentru maestrul trafic. Daca am ceva de zis, incep sa tastez, daca nu, ma reduc la tacere si incep sa dansez hai hui, in pasi marunti, dar siguri.

Ce facem azi? Mergem la doctor! De ce? Pentru ca gura lumii e cam intoxicata, pentru ca multi scot chestiute cu ajutorul limbii, fara sa-si dea seama de consecinte, pentru ca desi raul e facut, vinovatia e plasata in stil intergalactic.

Si cum m-a invatat nimicul, las lumea asa cum e ea, rea. Glumesc, e o strategie, vin pe la spate si o surprind... nu apreciez decat efectul de dupa. Nu-ti vine sa crezi, dar ti-am smuls falsul zambet de pe chip si ti-am sculptat unul ce se muleaza cu grija si iti da bucatele de fericire. Doreste-ti totul, n-o sa-l ai pe deplin, dar vei sesiza ca te multumesti cand ajungi foarte aproape de tinta.

"Ai grija ce faci in viata", ca viata n-are timp si de asta. Noua noastra grija sa fie manipularea, de ea sa ne ferim, mai ales cand nu stim ce efect are. Cuvinte ce par atat de sigure si sugestia ce intervine pentru a completa ceea ce nu are o polita de asigurare, rusinea celor "scoliti".

Vorbim de ambalaj, asta mereu e frumos, publicitatea face ravagii si e singura care decide cine castiga. Cand continutul nu se va mai simti la gust, ni se va da peste "bot" cu ambalajul. Vor exista atat de multe cuvinte, incat ameteala va actiona ca un drog ce se trage pe nas direct din aer.

Si inspirati, expirati, inspirati, continuati, nu va opriti. Nu lasati manipularea sa va intre in vene, nu va lasati legati de sfori, nu fiti actorul principal dintr-un teatru de papusi, nu va rugati, ci evadati cat mai puteti.

Cuvintele nu aduc faptele, instaureaza doar visarea. Cine se pricepe si le are cu simtitul, va vedea dincolo de fasul efect. Unde gasim FAKE-ul? Acolo unde zborul are o aterizare brusca, acolo unde simtul e neutru, acolo unde se regaseste si un gust amar, acolo unde mintea rataceste spre alti ochi ce te privesc asa cum iti doresti, acolo unde nu stii sa tremuri fara atingeri.

Atingere si sarut, asta e ordinea. Fapte'n cuvinte tacute, asta'i dorinta.

Fara manipulare, fara migrene, fara minciuni, doar un cer plin de stele. Evident, si marea...