| Singurul cadou special |

Si m-am bagat sa scriu, asta ca sa-ti satisfac curiozitatea si ca sa nu crezi ca vreodata te uit. Acum am 19 ani si am inceput sa numar zilele ce vin peste numar. Nu ma darama nimic si vreau sa stii ca ma simt cam la fel. Sunt doar un eu ce se priveste un pic diferit in oglinda, un eu ce se ingrozeste gandindu-se ca usor, usor, se va duce totul.

Pot inca sa spun ca sunt un copil, unul mai mare. Pot inca sa ma ating si sa stiu ca am pielea fina, ca nu am niciun rid, ca nu am fire albe-n cap, sau alte tampenii. Pot sa ma laud si sa spun ca nu port ura nimanui. As numara cazuri in care idiotii ar fi implicati, dar fiecare isi are iertare, eu le gasesc scopul si ii inteleg.

Ziua ce a trecut de ceva timp a zburat ca si mancarea din farfurie, sau ca sa fie ca pentru desert, ca cireasa de pe tort. Am zburat, dar am si pasit, am fost asaltat, nu cu milioane urari, dar cu atatea cat sa ma simt mai special.

Pana si posta romana mi-a expediat un plic "suspect" si am savurat fiecare cuvintel primit. Telefonul avea loc de multe alte sute de sms-uri, dar au ajuns si atatea, minutele consumate pe mine au fost destule si cineva a avut la propriu de platit. O tipa ce zburda prin locuri necunoscute mi-a cantat in telefon, iar mail-ul a fost cel care a hostat si altceva in afara de spam-uri.

M-am bucurat ca s-a stiut ca e ziua mea si nu am uitat ca totusi anumite voci si chipuri nu si-au facut prezenta. Ma bucur intr-un mod ironic ca nu am gustat din tortul gustos pe care nici nu l-am avut.

Cadourile au fost atat de multe incat va trebui sa mai dau din ele, desi e mai simplu sa spun ca au fost putine si bune.

Am asteptat ceva special, iar pentru acel moment nu aterizase nimic. M-am intristat cand mi-am dat seama ca toate "zborurile" se vor anula si am zis ca doar "m-am udat", sau m-am ametit, sau poate amagit.

Cum tipa lu' Banica nu mai face surpize, ci doar se afirma in felul ei si isi traieste viata, am zis sa trag o gura de aer rece si sa simt specialul. Vreau sa-ti zic ca nu am avut starea de spirit necesara, am tras si parca nici nu era aer, era poluat, era Ploiestiul intr-un curcubeu de "arome".

Am zis sa privesc in jur si mi-am dat seama ca nu era ceva "woow", ci doar lucruri aparent frumoase.

Se lasase intunericul, scoteam abur pe gura, ma plictiseam, iar o luminita imi spunea ca cineva se chinuie sa aterizeze. Nu vroiam sa dau importanta, credeam ca e prea tarziu.

Era intr-o forma diferita, era un mesaj pe care il puteau vedea si cel de langa mine, dar pe care doar eu il citeam, eram fericit ca se pot exprima lucrurile si altfel...

In cuvinte, in lucruri marunte, in aparente idiotenii si in premonitii ce sunt false minciuni, doar pentru a-ti starni buzele la zambet. A fost singura combinatie ce mi-a dat ziua peste cap si din noapte, am facut zi, am aprins becu', dar totusi am avut acel "ceva".

Un singu cadou ce l-am putut numi special, unu' in cuvinte indirecte, unu' ce nu-l stie oricine, din lucruri ce seamana a "coperta" de om.

Undeva... m-am regasit. Cuvintele tale, online-ul ce l-ai depasit prin realitate si specialul facut din lucruri simple... ai stiut... si inca stii...

Multumesc intai tie si apoi orcui.

| Ma pot lauda, inca am doar 18 ani |

Un pustan ce pe zi ce trece se vede diferit, in bine, sau in rau. Un pustan uneori destul de ciudat, ce face cunostinta cu tot felul de ciudati. Unu' care adora ciudatul si care e pregatit pentru ceva imprevizibil, defapt se uita la ceas si asteapta.

Timpul s-a obisnuit cu mine, dar eu inca am probleme cu el. Nu vad de ce se grabeste atat, de ce trebuie sa-mi lase momentele doar ca amintire.

Tin minte ca acum vreun an, ma inregistram in fata unui microfon, si spuneam ca mai e un pic si vine valul varstei de 18 ani. Ador sa spun ca in prima zi, major fiind, am plans si mi-a parut rau de multe lucruri.

Intr-un an ti se pot intampla atat de multe incat iti doresti sa ametesti totul, sa se piarda lucrurile rele si sa te bucuri de prezent. 

Inca am 18 ani, sunt inca bobocel in calitatea mea de major, sunt inca un copil ce totusi isi rade barba si mustata, ce raspunde pentru ceea ce face, dar inca ratacit.

Sunt ratacit si deocamdata imi place asa, mor de ciuda ca mai e mai putin de jumatate din cadranul ceasului si o sa schimb 8-ul pe 9.

Si o sa fie totul atat de frumos, incat ma rog ca ceva sa ma impresioneze cu adevarat.

"deci sa ma gandesc la ceva care pentru mine inca nu exista, dar care va exista, varsta de 18 ani"

O varsta pe care acum o tradez si o parasesc, de care o sa-mi fie dor si parca de-as muri acum mi-ar parea rau. Ma pot multumi cu ideea ca viata merge mai departe, si eu ma sui in spinarea ei, sper sa n-o cocosez si sa-i aduc un zambet pe buze.

O infinitate de dorinte ce scapa pe rand, realizari marunte ce se strang, gunoaie de vise ce se recicleza si devin realitate, planul meu de viata, o viata-ntortochiata, pentru mine ideala.

Imi doresc sa traiesc atat cat imi este scris, imi doresc sa iubesc si sa fiu iubit, sa prind rasaritul si apusul doar cu cine merita si sa plang chiar daca stiu ca nu se merita.

Sa mai sufar un pic si sa observ la ce e buna maturizarea, sa ghicesc in stele ce-mi rezerva iubirea si sa adorm doar cand imi e somn.

Ultima seara in care am 18 ani, nimic rau in asta, doar ca mi-a placut, a fost cald si bine, mai mult pentru 19, 20 si tot asa mai departe.

Vama Veche, in "in pleibec", imi amageste ultimele cateva momente, inca am doar 18 ani...

Deci la propriu, telefoanele sunt deschise, mail-ul, messenger-ul, hi5-ul, netlog-ul, orice, sa vedem cine, ce si cum...

Blog-ul e doar revenirea gandurilor mele, ma iubesc mai putin decat pe tine.

| Inca putin |

Si sunt fericit de faptul ca si cei buni, dar si ce rai ma urmaresc. Ar vrea sa-mi bata la usa, dar nu nimeresc. Sunt uimit de agresivitatea unora si ma doare cand totusi nu ma excita mental.

Platesc cu darnicie atunci cand stiu ca sunt vinovat si raman incremenit cand surpriza vine dupa. Pot spune ca ma plac, dar mai mult imi place ceea ce vine. Farama aia de pamant, ce toti o scuipau si nimanui nu-i pasa, vrea sa dea roade si gandul ma bate sa-i dau si eu sperante.

Am cladit acum cateva siruri de minute o speranta proiectata-n viitor, prezentul sa nu crezi ca l-am uitat si cred ca totul e firesc. N-am uitat de unde am plecat, dar nici n-am inchis usa.

O disperare ce-mi striga in cuvinte, deschid si nu-mi pare rau.  Si vrea sa pice. Inspiratia e pusa-n joc si nu cred ca cineva-mi va pune stop.

Sunt cuvintele mele si mai e putin.

Inca pot folosi cuvantul "inca" si daca inca te zgarie acest "inca", il pot folosi la nesfarsit, in speranta c-ai sa te trezesti.

Raceala mi-a cam trecut, pot repira aerul asa cum trebuie. Mintea mi se oxigeneaza corect, deci pot gandi normal, ca si pana acum.

A, ma consideri altfel? Atunci asa sa fiu pentru tine. Ochii tai se plimba pe-o margine, dincolo nu mai e nicio culoare, se-amesteca totul cu ploaie si pierzi esenta din prima. O tocire a mintii tale, o iluzie ce totusi o-ntelegi, te face sa crezi, sa-ntelegi, e prima ta lacrima de fericire, imaginea.

Ti-am scris tie, pe-o foaie imaginara si apoi ti-am dat send. Am crezut ca am sa te dezamagesc, dar totusi am reusit sa fac inversul.

Cum? Nu stie nimeni? Pai... dar nici nu trebuie. Oricum, o farama din tot, pentru multi, va fi intregul inteles.

Acum impachetez totul, si pe sfarsit las de banuit ca deocmadata mai e putin, inca ceva... si devenim un "eu".

| Eu in imagini si sunete |

| Doi vinovati, Ene si raceala |

Ahh, urasc lumina monitorului ce ma face sa vad in ceata, efectul e datorat plonjarii mele intr-un intuneric, bun pentru un somn profund.

Nu pot sa gandesc, dar totusi tastez. Nu se numesc aberatii, ci cuvinte gandite inainte. Nici diazepamul nu ma poate ajuta, cafeaua sau ness-ul mi-ar provoca o stare de drogare inconstienta si ceaiul ar avea efect doar de relaxare.

Un blank de cateva secunde ce-mi atrage atentia, dupa care un jingle si iar muzica, asta pe kiss fm. Asta pentru ca-mi place sa adorm pe muzica, asta daca reusesc. 

Frustrarea asta cu somnu' trebuie sa-mi treaca cat mai curand. Si raceala isi face de cap prin corpul meu si umbla libera, sunt incapatant, inca nu mi-am luat pastilele, posibil de maine.

Vreau sa ma fac bine si ma bucur cand vad un efect din partea anticorpilor mei. Sa stau cu o tigaie la colt, langa prag, sa pandesc orice miscare si efectul ulterior sa fie un zgomot, am distrus si ultimul virus.

Nu ma inec in prea multe lacrimi. Doar un ochi se distreaza cu mine, parca-as fi la teatru. Imi lacrimeaza si vrea sa zac. 

Stau in patura, apoi o parasesc, ma invelesc cu ceva rece, apoi vreau sa scap de tot, apoi strang recele intre picioare si tot nu gasesc un antitod pentru "defectul" meu.

Cineva cu mintea lucida mi-ar spune ca am probleme cu hormonii, eu ii spun ca hormonii au ceva cu mine, nu vor sa-mi vorbeasca, ci doar se manifesta.

Paca nici nu mai am chef sa dorm, dar nasu' e inca plin si cere batista, gasesc unele parfumate, cam feminine, dar nu-mi pasa. Ma descarc si tampenia se repeta la infinit. De unde curge atata "nebunie" si de ce nu se mai opreste ?

Daca pana dimineata am sa adorm promit ca am sa ma si trezesc, ca sa-mi fac o bunatate de ceai in care am sa arunc finut o parte din mijlocul unei proaspete lamai, o sa-mi placa. Apoi o sa iau un pliculet, doua, trei, din cele cu efect calmant al racelii. Am sa ma indop cu pastile si cu trucuri naturiste...

Si tanarul Ene nu mai lucreaza cu mine. De maine vorbesc  cu o domnisoara atragatoare si cu vocea placuta mie, sa ma ajute, sa adorm, iar muzica o sa faca restu'...

...ar trebui sa citesti inainte de culcare, sa dormi bine oricand, somn plin de vise placute, macar tu sa dormi bine...

| Telefonul meu, atractia babutelor |

Ca sa am si mai multa pofta de viata am sa-ti spun ce mi s-a intamplat in urma cu putine ore.

Telefonul meu, setat pe silentios, suna de zor, nu l-am observat ceva vreme, la un moment dat am vazut ceva ce se stinge si se aprinde, era mai furios decat credeam, era ecranul telefonului meu ce-mi spuneam ca am un alt apel, privat...

Nu am stat pe ganduri si am raspuns. Nu raspund cu "pronto" ci cu alo, dupa care un moment de tacere se lasa, parca zici ca eram pe "mute", dupa care ceva rupe momentul unic si parca la ceva se da "plei"...

Incepe o babuta sa vorbeasca, imi semana cu cineva, dar nu-mi puteam da seama, am raspuns, m-am bagat in joc....

"Plei" si tu inchipuindu-ti ca vorbesti cu babuta...

Buun, si gandeste-te ca asta am auzit eu in telefon si abia am gasit vocea babutei, dar farsa tot mi s-a facut. O poti proba pe oricine, vei vedea ca se pica usa in plasa.

Tu babuto, sexi cum esti, sa vii aici pe blog sa ne rostesti, cuvinte suave si darnice, sa rupi din rasul tau haios, sa faci farse la toti. Multumesc celui ce a inventat nebunia asta, ma astept la si mai mult.

Si imi e ciuda ca nu stiu cine a fost faptasu', eu sunt victima. Vreau sa dau si un premiu, deci astept...

Si... revin...

| Am pofta de viata |

Intr-o zi o sa murim, fiecare pentru el si in numele lui, iar pana in clipa aceea iti promit ca nu ai de ce sa stai inchis in termopanu' tau faimos. Nu ai de ce sa plangi, nu ai de ce sa te simti lipsit de prieteni, sau de iubire. Nu ai voie sa te simti lipsit de tine.

De aici incepem si combinam totul cu stare ta de acum. Electrocutam tristetea si apoi te lasam sa te relaxezi pentru o vreme. Apoi te bagam si pe tine-n priza, ai sa prinzi un val de energie ce-ti va provoca starea de libertate.

Nu ai nevoie decat de tine. Esti pofta de care ai nevoie, trebuie doar sa crezi si restul e un geam ce se sparge, doar ca sa iti continui drumul. Pofta ta de viata, de a trai si de a iubi.

Incepe orice prin tine, judeca prin mintea ta, pune-te in locul orcarui om, scapa de ura si de minciuna, fii sigur atunci cand spui ceva, renunta la tacere, scuipa ghinionul, accepta o lacrima si improspateaza-o cu un zambet, lucreaza cu dusmanii si fa-i sa te placa, uita-te in oglinda si ai sa incepi schimbarea.

Doar sa crezi, ca intr-o zi ai sa mori, la fel si eu, si trebuie sa profitam, altfel ne punem doar negativul in minte si ne lovim exact de ceea ce ne ferim, nici nu trebuie pronuntat ce nu vrem in viata noastra. Inainte de culcare sa nu uiti numele persoanei iubite si nici pe tine sa nu te uiti.

Unge-te cu ceva speranta si nu lasa cizma sa te striveasca. Poarta adidasi cat mai usori si poti simti un oarecare zbor. Nu forta nota, ci cosuma cat crezi ca e necesar, "freaca-te" de de pereti cat sa le dai vibratie, vibreaza si tu, dar stai cu picioarele pe pamant. Totusi, viseaza.

Pasionat de mine, narcisist din fire, sfatul meu, fa ca mine. Iubeste-te si apoi si ce-i in jurul tau, urla de bucurie, dar nu uita de ecou.

Iubit si eu, iubesc la randul meu, sa dai si tu, dar nu uita de al tau "eu".

Pofta de mine si de "eu".

| Te iubesc, doar de Valentine's Day |

Azi e ziua aia minunata in care toti se simt iubiti si in care ceva pluteste in aer. In America e atat de frumos incat trebuie sa privim pe harta si sa ne dam seama ca noi pasim prin Romania.

Ne-am obisnuit sa aratam o particica din noi doar atunci cand avalansa de publicitate ne indeamna la ceva. Toti au ceva de castigat, iar massmedia se lauda cu si mai multi bani zilele astea si cu o promovare din plin.

Mai tii minte acel "te iubesc" subtil pe care il puteai sopti oricand, atunci cand simteai, cand sperai ca doar o ea sa te auda si simteai cand excesivul nu-si avea locul.

Am un zambet pe chip pentru ca sarbatorile de genu' asta au o farama de efect, dar asta pana a doua zi cand certurile revin, cand el da in ea, sau o inseala, cand romantismul se duce si un pahar cu apa e mai bun, cand nu suporti si cand iti dai seama ca nu e iubire.

Pentru seara asta pun pariu ca i-ai pregatit ceva din categoria "special". O sa va retrageti doar voi doi intr-un loc necunoscut, o sa fugiti din locul asta, o sa vreti sa numarati toate stelele de pe cer si sarutarile sa completeze nestirea, o sa fie ceva romantic, iar nepasarea o sa va aduca furnicaturi si tachinarea isi va face rostu'. Vroiam sa-ti zic ceva si de ploaie, dar poate nu e momentul potrivit, iti dau prea multe idei si vreau totusi sa vad originalul.

De Dragobete nici nu mai spun mare lucru, deja s-a cam uitat, buretele bine udat poate sterge si o minune.

Nu am ura pe Valentine's Day, dar nici nu ma impac cu fenomenu', e unu' fals, comercial si parca scopul adevarat e uitat undeva si concetrat doar pentru un simplu " te iubesc ".

Noi uitam sa iubim si ne ametim printre fenomenul majoritar, nu stam intr-o lume a noastra unde s-o chemam si pe ea, suntem egoisiti si facem ca si ceilalti.

Eu inca sunt adormit, ametit, nu am baut nimic si totusi vroiam sa scriu ceva despre ziua de azi, cica una mareata. 

Promit ca pe seara am sa-ti dau un rezultat la ceea ce s-a intamplat cu-adevarat.

Pana atunci te poti juca, poti avea aripi, iar cupidon sa iti aleaga iubirea, chiar si pentru o zi.

| Trag aer, respir, traiesc |

Pentru ca intre patru, sau sase pereti imi e greu  sa ma exprim si nu vreau sa ma sufoc,  dar am sa fac aceste cuvinte sa fie necioplite pentru inceput si te-as ruga ca tu sa le dai ce forma doresti, esti in mintea mea un sculptor, poti crede ce vrei tu.

In momentul asta e intuneric si auzul meu e cladit din cuvinte cantate si vreau sa-inchid ochii, ore in sir, cat de multe se poate, sa rup din zambetul de altadata si sa ma bucur de ce am acum.

Ar trebui sa ploua la ora asta, vremea sa-si faca de cap, sa-ti amestec parul cu picaturi de ploaie, sa fiu eu si doar tu sa vezi asta, sa simti, nu doar in vis.

Ma consoleaza faptul ca imi pot crea orice stare vreau si reusesc sa ma urc si in cel mai inalt copac, sa ajung pe creanga cea mai subtire si sa ma apuc de un nor, sa ma droghez cu o doza de lumina si apoi sa o vad ca fiind chiar tu.

Da, as vrea si inca nu stiu cum. Prapadit e timpul acum, dar nemernicu' prinde  curaj cand imi place, cand ne place, nimic nu e cum vrem, dar ne putem face de cap, de vrem, amandoi.

Ma injunghie visul ce-l am uneori, cosmarul ca nici macar nu exist, ca bag mana prin mine si pot trece dincolo, ca ma opresc in fata unei oglinzi si vad altfel de reflexie, cea fara mine.

N-am sa las doua geamuri sa zaca sparte pe jos, am sa le ridic si sudate vor fi, lipite si cicatricele vor numi totul amintire.

Trag aer proaspat in mine... acum chiar ma droghez si ametesc, mi-as baga acel cip in mana si as crede ca ceva necurat se-ntampla. Stop si continuare. Respir si am nevoie de tine, tu si amandoi, respiram impreuna, unu' prin celalat, egoisti vom fi, uitat sa fie restul... neimportant.

Ce spui? Traiesc, sau e goana dupa un stupid vis? E vibratia ce-o provoaca tremurul, fiorul, placutul, ai uitat, sau iti mai aduci aminte... a fost... parca acu' o clipa.

Azi traiesc, numarand sperante-n tine si ma pun si pe mine. Pun  o noua caramida, e totul altfel decat la vecinu' si el nici are habar de ce se-ntampla.

Am scris postu' asta ascultand September, o piesa sub o alta forma decat cea comerciala, "Because I love you".

| Cobor in sus |

Iar acest post este mai mult decat narcisist. Am sa-mi dau silinta in a folosi doar persoana intai si in a vorbi doar despre mine.

Vorbesc doar despre anumite momente din viata mea ce seamana izbitor cu o aglomeratie de oameni dezorientati ce nu se cunosc decat din priviri.

Voci ce-mi tipa in urechi si-mi zgarie auzul si asta doar pentru ca unii se cred prea destepti. Undeva e Dumnezeu si cineva vrea sa-l ajunga si sa-l detroneze. Vrea sa-L doboare si sa comande orice gand. El e mai special, ne lasa sa alegem noi cum vrem sa pasim.

Eu unu' cobor in sus si evit un pleonasm ce-mi place sa-l aud, iar apoi sa ma amuz. Imi place sa dau impresia ca lumea s-a sfarsit si ca am aruncat pana si ultima fila in foc, imi place sa se creada ca sunt scrum si sa pot cobori in sus.

Am ocazia de a plonja in sens invers si de a-i face pe dusmani sa inteleaga totul pe dos. Un joc de cuvinte evident orcarui ochi. Tu privesti, citesti, iti dai cu parerea, poate ma si critci, iar lucru' asta'mi place, imi da o satisfactie. Probabil iti pasa si prost as fi sa nu ma exprim.

Spuneam ca nu am sa vorbesc decat despre mine, dar nici macar nu am spus mare lucru. Poate ca mi-ar placea ca si tu sa faci ca mine, sa "inchiriezi" strategia mainilor ce nu se vad, dar pot atinge orice, a ochilor ce nu se vad, dar te pot tine minte, a gandului ce nu-l cunosti, dar pe care intr-o zi il vei regasi intr-un jurnal...

Cel mai negru punct e cel in care ai siguranta ca urci si-ti dai seama ca josul te trage, ai un magnet fixat pe spate la care nu poti ajunge, tu urci in jos....

Coincidenta face ca nimic sa nu fie intamplator, eu sa scriu, iar tu sa aplici. Asa e viata, invatam din lucrurile ce nu sunt grozave, dar se pot incerca. Daca ceva ne iese, continuam, ne e imposibil sa mai renuntam. Devenim dependenti si spunem ca ne place.

Am sa ma retrag deocamdata undeva, am sa cobor o scara, iar cand tu nu te uiti am sa urc, privindu-te cum tu inca astepti sa revin pe aceiasi cale... nimic nu e la fel.

Nu las nimic neterminat, doar ca accept altfel.

Acum muzica, a inceput ceva ce-mi place. O sa ma coboare-n starea de somnolenta, dimineata voi "urca" o noua idee acolo unde-i va fi locul.

Tu... poti merge liber si drept, poti pica, dar sa te si ridici. Ador sa-ti pot face cu mana, oriunde as fi.

| Pielea gainii |

In materie de internet si explorare fara atingere ii multumesc youtube-ului ce are o cantitate din care eu imi pot alege. Am dat peste SOko si Voltaj, mi-am adus aminte de acea "dematurizare" si am combinat totul in cateva clipe, reteta a fost gata cat sa-mi produca o stare de excitatie mentala, pielea gainii  a iesit la suprafata si mi-a fost teama de moment, totusi satisfacut de prezenta a ceva special cu adevarat.

Si nici nu m-am gandit inainte, nici nu mi-am propus, doar s-a spart un geam, iar sunetul a grait ceva, cioburile nu m-au taiat, ci mi-au "agravat" starea.

Stand in fata unui monitor e zadarnic sa astept ceva nepretuit, aici e locul unde se fabrica doar comercialul si m-as trage de par pentru ca-l consum zilnic.

Pielea gainii e o senzatie pe care o traiesc rar, poate doar atunci cand ea ma saruta pe spate, sau cand ajunge cu buzele ei aproape de gatul, sau ceafa mea, atunci cand sta aproape si-mi respira incet, iar eu  simt din caldura ei, atunci cand e goala si nu o ating, nu am voie, ci doar o privesc.

Atunci cand n-o pot vedea cu lunile sau anii, chiar daca realitatea-mi spune ca n-au trecut decat doua zile. Atunci cand imi suna telefonul, uneori si cu numar ascuns si ii aud vocea in soapta.

Acum trebuie sa dea un mail si sa ma surpinda si nu mi se va face pielea gainii, dar daca ea va stii dinainte ce-mi doresc imi va intretine dorinta.

Si mi s-ar face pielea gainii de-as stii care ar fi ultimul lucru la care m-as putea gandi. Au fost si minti nebune ce-au putut da totul peste cap si lucruri negative le-au "lucrat" si postat.

Si mi se face pielea gainii cand eu fredonez, ma opresc, ea ma surpinde si termina ce-am inceput chiar eu. Cand ma loveste in taina, dar fara sa ma doara, cand nu-mi spune nimic si e atenta la detalii.

Si-ti dai seama si tu cine iti poate provoca astfel de stari. Si parca as da pe "ripit" sa cante SoKO, imi place naturaletea ei, e un lucru ce se aprecieaza in ziua de azi, o spun chiar studiile facute de cate o pustoaica de pe netlog.

Si iar mi se face... cand stiu ca viata e ca o voce pe ritm ce oricand se poate termina. Si stiu ca si tu ai observat ce repede fuge timpul cand esti beat dupa viata, cand consumi ceva din raftul special, cand se rupe scara si tu poti sa zbori.

Si colorezi si te joci cu un creion atunci cand iubesti si nu sti cum sa te exprimi, te ridici avand un mers zapacit, cobori si-ai evita sa spui, poate in sus, rucsacul tau e plin de vise, al meu e plin de tine.

N-am sa las senzatie ca asta sa moara pe zi ce trece, ci am sa-ncerc sa vad cum viata vrea s-o "frece". Nu-i lampa fermecata, doar ca prostia nu se lasa balta, si-mi da batai de cap. Azi de mi  s-a furat un vis, tot azi cladesc un alt...

Izolat intre pereti n-as uita nimic. Si-acum peste sa fiu, sa ratacesc in al tau acvariu, e noapte si acum ma stii... plutesc.

| Care ar fi ultimul lucru la care te-ai gandi ? |

Vreau sa fii scurt, sincer si la obiect. Scrie exact ceea ce de obicei nu ti-ar trece prin minte. Acest efort este un "studiu" cautator de raspunsuri si de feedback real.

Astept un comentariu, deloc timid, dubios  din fire...

Nu uita, parerea ta ma intereseaza.

| Copii de azi, viitorul de maine |

Clar e uitata prin sertare vorba asta. Praf regasesti la greu si te impiedici de a ta dezordine in care supravietuiesti. Discriminarile sunt absurde in momentul asta.

Am ajuns sa huiduim un gay, dar sa ni se scoale cand vedem doua "bunaciuni" ce se saruta pasional. Si nu aveam atata cultura inainte cat sa ne dam seama ca astfel de chestii sunt dintotdeauna.

Cineva nu suporta cuvantul "curva", desi eu le vad la "chilometru" si chiar si-au facut si cate un site si sunt mai inteligente. Aceeasi prostie exprimata in termeni "legali".

De ce sa dardai de frig si sa te ploua facand cu mana la cate-un "nene" sa ti-o traga, cand poti foarte usor sa traiesti in lux si "animalul" obsedat sa vina cand are el chef. Poate se vor da poftele si pe bonuri, sau o sa primim si bon pentru serviciile aplicate bucatii de carne cruda.

Nu condamn prostia, dar nici nu vreau sa aud permanent de ea. Visele mele rarite mai au un pic si-l viseaza pe "tarchi" si pe "naumi", am si un cosmar in care neaparat se regaseste vreo elodie sau magda care ma "oteveste" pana "tarziu" in dimineata.

Daca tot suntem tineri vreau sa cred ca exista sansa sa facem un lucru bun si pentru cei cu "ceausisme" in minte. 

Poate nu toti sunt de acord, dar cei de acum isi vor spune peste putina vrme cuvantul. Daca toleram pierdem, daca intelegem suntem calcati in picioare, iar daca iubim trebuie sa ne rugam sa mai tina criza financiara.

Dragi copii, voi ce va iubiti mamele si nu le injurati, voi ce care se presupune ca "invatati" ca si mine de altfel, noi avem putere, trebuie s-o dezvoltam, doar atat.

Textul asta e cu un  mare semn de intrebare pentru cei redusi mintal, pentru restul moarte sigura si fericita. 

Viitorul suna si se-aude 3D "treide" si cladim un spatiu diferit, prioritar intereselor noastre. 

Deci clar, curvele sa stea la bordel, prostii la sanatoriu ca oricum asa raman, un gay poate face cu placere feedback, lesbienele pot incita in continuare publicul, iar inteligentii sa creeze baza pentru ce majoritatea trebuie sa experimenteze.

Nu conteaza cum esti, conteaza ce exprimi ca sa poti face viitorul, iar daca gandesti batut in cuie pe plus, poti spera la un "oscar" in viata ta.

Fericit mai tarziu ca niste copii "retarzi" ti-au adus zambetul uitat de efectele ceausiste.

| De ce ar trebui sa iubim Romania |

Doua mari multimi cu pareri ce se duc in extremitati complet diferite. Deci un fel de "love" si "hate". Si nu ne jucam de-a mama si de-a tata. Ci combinam oamenii cu prostia.

Romania e o tara ca oricare alta. E un pamant ce are o istorie si peste care multi calca in fiecare clipa. Nu putem spune ca toti suntem fericiti aici, dar nici nu putem da vina pe Romania.

Nu sunt un patriot desavarsit si inca nu inteleg de ce m-am apucat sa scriu despre tarisoara asta. Ma atrage foarte mult asa cum e ea, dar mor cand vad ca ne desconsideram din simplu fapt ca nu am fost noi primii in ceva anume.

Urasc partea de jos a Romaniei, e plina de fite si capitala isi spune cuvantul. Daca ne indreptam usor spre nord, descoperim un Cluj dorit de toti, sau un Sibiu ce are un farmec aparte.

Daca vrem fete frumoasa le putem privi prin Bacau, sau prin toata Moldova. Tara asta e plina de bisericute ce sunt clasificate dupa nivelul de cultura si aspetul fizic.

Deci Romania e speciala, iar Bucurestiul e o adunatura de furnici ce sunt in continua cautare, nu se stie ce vor gasi, dar isi incearca norocul.

Orasul de care trebuie sa ma indragostesc e Timisoara, e la capat de harta si are tot ce-i trebuie. E doar preferinta mea si cat de curand am sa-i fac o vizita. Sau ar trebui sa fac o combinatie intre Sibiu si Timisoara.

Oamenii din Timisoara si atmosfera din Sibiu. Parca deja am un motiv pentru care pot iubi Romania.

Dar dintree toate sa nu uitam ca tara asta ofera multe si putem aminti "cornuletul cu lapte", salariile jalnice si munca cu angajati neexperimentati, criza financiara, hotia, minciuna, lipsa spiritului de echipa, ura, principiile mult prea comuniste, si ahhhh, sunt multe...

Deci avem motive s-o iubim cu patima si ne putem lua de oricine ca asa suntem noi romanii, desi nu stim cine si ce face cu adevarat...

Eu iubesc Romania pentru ca dincolo de rautatea oamenilor vad si bunavoinita lor, dincolo de strazi "dezacordate" zaresc peisajele ce ma pot baga in reverie, ascult incultii si stiu ca exista si minti geniale, la final sunt satisfacut din simplu' fapt ca inca exist.

Curand scapam de comunism si imbratisam, spre eu cu drag, noua generatie.

Curand va flutura o idee de schimbare si apoi toti vom pune ceva la bataie ca sa fim mai buni. E greu de crezut, dar putem incepe totul prin a gandi mai pozitiv...

Si toti ne-am plictisit de atatea fraze banale ce le intalnim la tot pasul, dar chiar putem iubi, doar daca nu suntem noi prea romani si vrem sa ramanem prosti din multe puncte de vedere....

Poate astia schimbati la culoare si ce se dau romani nu or sa mai cerseasca prin alte tari doar ca sa se dea mari aici in Romania. Poate nu or sa mai fure ca mai apoi sa ranjeasca cu dintii gauriti pe-alocuri.

Poate ca daca noi cautam o schimbare trebuie sa incepem cu noi, dar sa nu-i uitam pe cei ce ne tin de urat. Prosti suntem cand aruncam gunoaiele departe de cosurile rarite privirii nostre, dobitoci suntem cand injuram ca taranii si ne facem de ras, handicapati cand cerem ajutorul de care nu avem nevoie, imbecili cand ne luam la bataie femeia, sau retarzi cand omoram cu sange rece.

Evident ca daca ni se face scarba vomitam. Lamaia e departe si asta e rusinea noastra....

Ar trebui s-o iubim, incepem de-aici, sper sa terminam cu schimbarea, in bine...

| E la moda sa fii indiferent |

Moda e un lucru demn de respect. Adica e o inventie ce implica o majoritate, sau tinde chiar spre o perfectiune. De esti la moda, atunci ai si fani cu dinti ce se impreuneaza si fac scantei de invidie, dar si o satisfactie, cica sufleteasca.

Moda e o fita si nu ne referim la pitipoancele "trendy" ce ataca piata si o influenteaza, ne referim la oameni normali, cu capu' aproape de umeri si care mai si gandesc din cand in cand.

Tu trebuie sa fii original, ma rog un tu "alandala", nu neaparat sa te simti atacat de ceea ce spun eu aici. Moda ta vrei sa implice si un pic de stil, vrei sa dezbraci modelul si sa privesti totul in uniforma de nud, vrei ca dincolo de pielea aceea ce o poti mangaia la infinit sa existe si principii ce fiecare minte le debiteaza, sau le aplica inspirandu-se din carti reviste de "privit" si ochelari ce bat impotriva soarelui, ce unii il regasesc si pe timp de noapte. [pe soare'l regasesc]

Poate esti o frumusete rara si ai pretentia ca in jurul tau sa se vorbeasca, evident, de tine. Esti in limba dupa cineva si hormonii urla, vor sa iasa. Dar tu taci. [urla si foamea?]

Ti se ofera prea multa atentie si nu poti intrerupe ritualul. Te doare ca nu poti sa fii tu insuti, dar respecti ceea ce ai citit. Te-ai prostit si ai devenit indiferent.

Doi "magneti" nu vor sa se atraga din simplu' fapt ca indiferenta trebuie sa existe. Adica vezi Doamne, daca el o place pe ea, normal ca ea sa aplice indiferenta. O tachinare continua ce lucreaza in mintea noii generatii si afecteaza comunicarea fireasca.

Prost sunt si eu in domeniu si ridic mana la "trendul" asta. Are efect, adica atragi multe categorii de persoane cu indiferenta ta. Poti deveni misterios, ciudat, simpatic, dragut, o muza sau orice se ridica la standarde de superlativ. [nimic de durata]

Daca o persoana ti se "afirma" cu indiferenta ar fi frumos din partea ta sa faci la fel. Nu'l pupa ca ii place si la fel ai vrea si tu. Spune-i in fata si o sa fie o comunicare excelenta, sau o cearta cu renuntare totala. [sper ca fara violenta]

Exista si un joc al mintii, o seductie din partea cuiva, o selectie, un mesaj spre un grup, iar persoana "lansatoare" isi poate alege ce presupune ca e mai bun.

O vrei inapoi? Atunci stai calm si nu mai plange. Ia nu-i mai da niciun semn de viata, astfel vezi daca-i pasa, sau poate orgoliul e prea mare, daca nu zice nimic ii poti spune PA. 

                                                                                                                        [mai sunt si alte milioane...]

Aici pe " Blog-ul lui John" citesti doar o parere, dar sunt sigur de faptul ca indiferenta e la moda.

Adio pitipoance si cocalari. Bine ai venit moda a indiferentei.  Ahh, stai ca astia le combina, dar le poti manifesta si separat...

Tu aplici moda asta ?

| Cum ti-o trage viata |

Viata va fi in acest articol persoana ideala. Cea care te atrage si te seduce. Cea ce te poate juca pe degete si te poate ascunde atunci cand nu are chef de tine. Fa-te cat poti de mic, vreau sa incapi intr-un punct, in maxim un cuvant, si inca nu-ti e sete.

Dar am sa-ti fac pofta si ceea ce ti-am spus mai devreme se va uni cu viata. Pronunta totul in linie si formeaza setea de viata. Eu sunt indragostit de ea si stiu ca uneori si ea ma priveste.

Atunci cand dorm incepe sa-i para rau ca uneori m-a necajit, ca m-a vazut plangand si nu i-a pasat, ca m-a lasat pe o banca singurel, ca nu a stiu sa stea cu mine in ploaie si sa-mi dea primul ei sarut.

Viata asta e o femeie generala ce se joaca cu noi, se plimba pe unde vrea, unii spun ca e o curva, iar altii devin dependenti de abstinenta.

Un cineva de sus priveste asfaltul si se impreuneaza cu el, spre a fugi de viata care candva ii putea darui orice. El venea zambind spre casa, era transpirat si vroia doar sa-i vada chipul ei. Bucuria lui era imensa datorita unui copil ce se juca la doi pasi de el, inocenta il determina sa se schimbe si se grabea sa-i multumeasca vietii.

Ajuns in incaperea rupta ca din povesti, a vazut totul intunecat, isi manca unghiile de invidie, iar sunetul pianului ii zgaria timpanele, viata facuse tot, iar el statea in prag. A lasat privirea-n jos si si-a dat seama ca speranta l-a tradat, iar viata i-a tras-o, mereu si niciodata cu gandu' la el.

Obisnuim sa cerem iubire si viata ne da pentru moment, dar suntem niste omuleti pe o placa de joc. Un nemernic destin are zarurile si le arunca dupa cum vrea. Mi se-ncordeaza venele, as vrea sa tip, dar el curand ma va arunca, sunt jucaria lui.

Iar viata e asa de frumoasa incat si destinu' se mai da la ea, atunci cand are ocazia. Sunt inca in faza de cunoastere. S-ar penetra, dar ei vor iubire din priviri.

As putea sa imi misc picioarele altfel decat vrea destinul, iar viata ar fi ocupata cu el. Ei doi intalnesc inchipuitul pat, si ar zace ca marea-n ocean, s-ar zbate si nu ar mai avea sens pentru mine.

Recunosc, i-as privi si as plange o clipa. As uita ca viata mi-a tras-o si eu nu am reusit sa fac acelasi lucru cu ea. A profitat de mine si acum spera sa profit si eu de ea. Imi priveste fruntea si mi-o saruta, e cel mai tragic moment, ma pedepseste prea placut si imi ofera totul.

E arta seductiei, e felul in care ea imi poate arata ca mi-o mai poate trage si juramantul meu e singura motivatie. Ma balbai si vreau sa ezit.

Ma inteapa un pic buzele, sunt uscate si e parte din jocul simplu, zarurile stau nemiscate si imi vad de mine.

Maine din viata si destin se va naste o alta cale, o speranta spre a putea face ceva si cu mainile mele, sa pot scrie ceea ce simt si sa iubesc ceea ce stiu ca pentru mine bate.

Traiesc si mi-ar mai trage-o, e seducatoare, dar e drogul perfect pentru insucces, si secundele crapa si se reinventeaza, comuni cu totii, dar diferiti prin detalii.

Si multumesc ca stiu cum e, dar urasc ca nu-ti pot spune tot si tie. 

Si d'aia traim, ca sa impreunam viata si destinul, doua necunoscute fara nimic in comun, doar tu ce vrei propriu tau vis.

Acum? Ma duc sa mi-o trag fara stirea nimanui, e totul prea colorat, si vreau doar ce-i important. 

Sper sa ma-ntelegi.

| Ambient si plictiseala |

Sau mai usor, felul in care ma pot plictisi in momentul asta. Cum simplu pot apasa un pic mai rar pe fiecare tasta, cum muzica vrea sa se opreasca, amutesc, apoi totul e pus pe "ripit".

E original modul in care sunetele se pot amesteca, m-ar aduce in starea de plictiseala, dar eu deja o am, nu imi accentueaza nimic, ma blocheaza si ma lasa un pic trist.

Nu vreau sa plictisesc cu tristetea mea, ci vreau sa gasesc o solutie la momentul asta. Prea tarziu sa te iei de aberatia mea, cand continuarea e alta. Nu-ti pot explica de ce forma buzelor mele tinde spre o sincronizare cu monotonia.

M-as putea rataci in sunete ascutite, m-ar zapaci si m-ar lasa mai ciufulit decat sunt acum. Fiecare fir de par s-ar desprinde de celalat si ar crea o padure deasa strabatuta de un gand. Seamana a labirint, dar aici e mai usor, trebuie doar sa prinzi tu jocul si sa-ti placa sa te ratacesti.

Nebunia chibritului ars e mai frumoasa decat teoria sa. Caldura e mai profunda si mai atenta la felul cum se ofera atunci cand exista si iubirea. Cuvintele imi sunt cele mai dragi  in acest moment, orice atmosfera difera, dar iti poti inchipui cum iti soptesc usor ceea ce pot si tasta.

Cu doar cateva urme lasate de intunericul clipei pot plasa plictiseala in categoria lucrurilor fascinante. Nu sunt singurul ce ma plictisesc, dar sunt sigur ca vrei sa treci in alta camera. Deschizi o noua usa, nu te impiedici de prag, zaresti cum al tau corp se relaxeaza si-ti dai seama ca raul nu e rau decat in momentul cand tu-l privesti asa.

Ma plictisesc printre randuri, dar tu stii sa faci un inteles din toate. Imi asum vina pentru orice stare ce ti-o provoaca alburile scrise si nu ma tem de plictiseala ta, deja nu o mai ai.

Eu si tu, e ideea pentru care poposim aici. Mereu altfel, mai haotici, mai dusi cu pluta, pierduti in alte ganduri ce nu legaturi si intelesuri, perversi din simpla curiozitate, obsedati de oameni noi, prietenosi, iritati si critici, dar neplictisiti.

Noi uitam sa cautam sensurile ce ni le dorim, acceptam ce ni se da pentru un moment si astfel bucuria dispare.

Doar nu ai sa accepti raul asa cum se vrea el ? 

Pot zambi si pariez ca tu cunosti si alte taine, si ca ipocrizia face mangaieri unei sticle de care nu poate trece. Tu spargi raul in mii de cioburi si nu-ti permiti decat tie sa intri, nu e egosim, ci e genu' tau de a pastra secretul.

Pentru restu' ? O simpla, o banala, o nonculoare improscata-n plictiseala. 

| Prietenii se vand la licitatie |

Raman uimit cand vad ce cauta lumea pe google. Lumea incetineste pentru moment si incepe sa caute prieteni. Sunt simple cuvinte gen "caut prieteni adevarati", sau " cineva sa ma iubeasca". De inteles este ca solicitarea vine spre cuvantul prieten.

In ziua de azi exista tot felul de site-uri. Cei mai multi dintre noi ne-am ratacit poze pe hi5, sau pe netlog, comunitati ce dau roade in toate categoriile. Sexualitatea e la mare cautare, la fel ca si asa numitii prieteni, ce au doza de perversitate peste limita bunului simt.

Nu ii cunosti de nici macar zece minute si au pretentia sa ai incredere in ei. Unii te critica, altii vor sa fii "the best", cel mai bun prieten al lor.

Sunt putini cei ce vor sa expuna ceva serios pe net-ul asta. Rugamintea mea e sa nu dai crezare oricarei persoane ce afirma ceva. Cerceteaza cu atentie, ca profitarea sa fie minima.

Cine stie cum te trezesti pe youtube sau alte site-uri ce-ti pot hosta "imaginea". Prietenii ii poti cauta oriunde, cei adevarati sunt cam ascunsi si nu se afirma atat de usor.

Mai e o problema, depinde ce cauti pe net, pentru ca nu te pot acuza eu de nimic, dar sper sa nu te vinzi intr-o simpla licitatie si sa crezi ca daca te dai altcineva esti mai interesant.

Daca nu esti gigolo atunci nu incerca sa pari, daca nu esti frumoasa spune de la inceput, iar daca nu te duce mintea s-ar putea sa te dai de gol din scrierile mult prea "intrerupte".

Prietenii adevarati trebuie sa-i numeri pe degetele de la o mana, fara ca ei sa stie, trebuie sa nu se creada si sa nu se numeasca singuri in "functie", ci doar mintea ta sa judece totul in taina.

Acum e mai simplu, nu? Ai doar cativa prieteni ce stau ascunsi, ceilalti vor doar o parte din profitul tau, de orice fel ar fi el. Ai sa fii surprins cati stiu sa zica si sa faca, ca mai apoi sa-ti scoata ochii, doar ca sa para mai interesanti.

Multumim celor ce inventeaza comunitatile online. Si le facem reclama absoluta. Messenger-ul nu-l uitam, rementionam hi5-ul (haifaivul), netlog-ul pe care mi-am facut de curand cont, si toate ramasitele ce inca nu au un trafic asa ridicat.

Dar tu, cel ce iar ti-ai obosit ochii sa-mi citesti blog-ul, esti capabil sa ai prieteni adevarati si fara licitatii ? 

Astept...

| Acuzat ca sunt prea copil |

Chat-ul pus pe blog imi da ceva batai de cap , dar vreau sa spun ca-mi face si placere. Imi tasteaza tot felul de oameni. Majoritatea, spre surprinderea mea o reprezinta o varsta trecuta de 25 de ani si tinde sa se duca spre 40. 

Am exagerata placere sa dau peste laude ce mi se ofera cam in acelasi fel, dar imi plac si cei ce ma critica, uneori si o injuratura e amuzanta, astfel imi dau seama ca si dusmanii imi pazesc cuvintele. Totul pe aici e cu rost si recunosc ca monotonia m-ar face sa nu mai scriu.

De la un timp si traficul a inceput sa creasca, ceea ce ma bucura, dar vreau sa stiu si ce ochi ma privesc. Vreau semne de la toti.

Un semn mai haotic si plin de incredere l-am primit de la un anonim ce totusi avea un nume, dar ce practic nu exista, sau mint si nu mi-l amintesc.

Pe scurt m-a "acuzat" ca sunt prea copil, ca fabulez si incerc sa impresionez prin exagerat, ca sunt incoerent, ca scriu tampenii si ca sa ma las de scris. 

Mi-a dat un sfat, sa am o nevasta, niste rate de platit si neaparat doi, poate chiar trei copii si abia apoi sa ma pot afirma. Adica pana atunci imi inchid gura, arunc tastatura si ma lipsesc de comunicare.

Multi critica fara sa inteleaga si cred ca toata lumea se invarte in jurul lor. Ma jur pe spatii libere si fara oprire ca invidia e in floare. Cineva e-un soare, iar eu sunt ploaia ce nu are voie sa cada cu "vorbe".

Copil imi place sa fiu, pacat ca fiecare clipa se duce prea repede, ma derulez si nu mai reusesc sa mai am zambetul copilaresc de altadata. Gandirea nu mai e aceiasi si am tentatia sa am obsesii tot mai deplasate. [totusi nu gandi prea departe]

Tu cel ce ma poti critica, lauda sau injura, vreau sa-ti spun ca-ti respect parerea. Dar cand nu cunosti o persoana si cand nu o poti intelege, nu o judeca. Intr-o zi judecata va avea o placere, sa te chinuie in taina.

Acum? Aberatii de unii neintelese. Tacere...

| Potriveste-ti sensul |

Odata, era ca in povesti, azi e totul nesperat si framantarea continua la fiecare pas. Alegem pentru noi si pentru altii, vorbim fara sa gandim si ne achizitionam banalul "cauciuc" ce-l mestecam rugandu-ne sa treaca timpul fara rost.

Masina timpului ti-ar face o propunere, te-ar pune la diete sufletesti si uitari controlate. Te-ar zgudui si zgaria, dar ai putea ca mai apoi sa-ti alegi momentul pe care vrei sa-l consumi.

E rotund si cadranul vorbeste de la sine. Nu are nicio inscriptie ce ar sugera firme, nu se vede decat doritul. Nu are limbi ce ar trebui sa indice cifre, ci are imagini diferite. Efectul suprapus te plaseaza in ceata, curiozitatea ta e gigantica, vrei sa descoperi necunoscutul.

Il pui la mana, clipa in care incetaza sa mai functioneze. Il lasi liber si vezi ca e un ceas plin de momente. Tu decizi acum pentru "picioarele" tale, vei stii ce sa calci si ce sa ocolesti. Cea mai grea misiune e sa te "ridici" din pierderea ta de timp si sa-ti potrivesti sensul.

Sa nu vi mai tarziu, punctualitatea conteaza. Cheama-te pe tine, cel ce te-ai placut candva si recunoaste ca varsta copilariei e cea la care ai vrea sa te opresti.

Pune-l la mana, se va opri inca o data, Vei decide cand vei vrea sa mai bata... o secunda moarta.

| Crima perfecta |

Trebuie sa fii dus cu capu' bine de tot ca sa te poti gandi la asa ceva. Am invatat ca nu exista nimic perfect in lumea asta, dar cei tacuti pot face multe.

Avem minti bolnave ce se pricep sa omoare sufletele. Raman pe lumea asta doar gramezi de furnici ce fug din loc in loc si nu stiu care le e scopul. Nu au nicio vina, ci doar suferinta face ca pata de sange sa se prelinga, sa se usuce si sa-si arate o noua forma.

Criminalii vin din toate partile. Noi oamenii ne dezvoltam instinctul de a decide pentru altii, desi nu ar trebui sa punem accent decat pe viata noastra. Invartim cutitul in rana ca sa-i facem pe altii sa planga.

Lasam trupul sa supravietuiasca, inca se mai clatina si lasa o dara in urma. Traieste, dar urmele sunt vizibile. 

Zambeste! Ai omorat iubirea si perfectiunea. Crima perfecta e legata de tine, esti si martor si vinovat. I-ai izolat sufletul, l-ai trantit de peretii amintirilor si l-ai legat de tine. Te-ai pus pe ganduri negre si ti-ai schimbat infatisarea. Vocea ta putin timida a devenit depresiva, te-ai taiat in baie, dar a fost doar de proba, adevaratele incercari au venit pe modelul unui suflet curat.

Nimeni nu va cunoste  prezentul ce tu-l faci sa treaca. A inceput sa sangereze si iti place. Ai mintea diabolica si lasi lacrimile sa se verse. Esti atent ca totul sa mearga ca in demonicul tau vis.

Incepi sa tai de pe o lunga lista tachinarile si pedepsele pe care le-ai aplicat, iar sufletul le-a executat. Scupi si parca vantul schimba directia, te privesti in oglinda si vezi cum te-ai manjit de sange. Nu-ti pasa, ramai la starea dementei si continui.

Te opresti cand nu mai misca, cand satisfactia e indeplinita si cand mintea ta a transformat placerea de moment in durerea si moartea unui suflet.

Zace in ecoul de cuvinte ce ar trebui dat pe silentios, ochii raman inca deschisi si ar vrea sa spuna ca traieste. 

Esti minunea unui negativ, ai reusit sa faci un suflet sa te iubeasca si l-ai patat de sange, l-ai smuls din locul lui...a ramas doar un gol...

Era doar un suflet... l-ai omorat in noapte.

| Ar fi ilegal sa nu faci sex |

Acum sadesc imaginea unei casatorii ce mereu are o problema. Citeste in soapta si pune accentul pe sensul propriu, totusi nu uita sa ametesti contextul. 

Daca universul ar fi grait acum ceva timp si pe limba ta, atunci ti-ai fi dat seama ca e groaznica abstinenta ta. Si esti mult prea redus ca si calitate, te-ai retras si ochii tai nedormiti cauta perfectiunea. Nu ai s-o gasesti.

Cineva te tot asteapta si a semnat un "contract" cu tine. Sunteti legati prin lege. Normal ar fi sa va jucati unu' cu celalalt. Nervii va obosesc, iar cheful va scade, va apar riduri si nu v-ati consumat.

Sunteti ca doua baterii ce stau nefolosite, se descarca de la sine, termenul de valabilitate e pe sfarsite, iar sexul vostru a devenit tampesc, e o masturbare a sinelui, casnicia pe pe duca. Bucurati-va.

De ce ? Pentru ca nu sunteti singurii. Nici sa nu va aud trecand pe la "casierie" si cumparand iubirea, nu e de vanzare, totul e monoton si nici nu va dati seama...

Incalcati legea universului. Nici nu va pasa, sunteti preocupati doar de grasimea acumulata de care vreti sa scapati, de macarea ce vrea sa dea in foc, el are vise cu tipa dezbracata si intrata in televizorul semicolor, ea se excita cand vede un tip mai tanar decat ea...

Sunteti jalnici si ati uitat cum era la inceput. De ce va mai lipiti unu' de celalat daca se intampla asta doar de ochii lumii ?De ce sunteti perversi doar in ganduri, iar actiunile voastre uita o manifestare? De ce a disparut pasiunea si cartile v-au invadat traiectoria spre a redirectiona iubirea ?

Maine o sa deveniti cei mai legali. O sa rupeti "garantia" si totul va expira. Obligatiile se vor duce de rapa, vor deveni gunoaie, iar voi veti fi zambitori singuri cu sanse spre un nou lacas al iubirii neimpartasite.

Pacat ca ati mai stat, dar bine ca in cele din urma v-ati dat seama. O ultima noapte de amor perfect in care amandoi va dedicati, ceva ce seamana a prima iubire. Un gand ce v-ar intoarce pe dos si v-ati da seama ce va lipseste cu adevarat. Noul va interveni in viata voastra.

Legal era si sa va iubiti, doar ca voi va indoiati si alternativele va invadau mintea. Ilegalitatea devine pura dreptate, acum normal ar fi sa va evitati.

Ati uitat sa va iubiti, sa ripostati impotriva plictiselii, sa va priviti in ochi ore in sir, sa va sarutati mai mult decat scrie la carte, sa va tachinati, sa va surprindeti, sa traiti din lucruri ce inainte erau pe cale de a va aduce in cerul cu numarul noua, ati uitat ca ati fost un intreg, ati uitat, iar cladirea acum a fost daramata. V-ati strans lucrurile si ati pornit catre o noua destinatie...

Pe drumul tau spre fericire, ar fi ilegal sa te gandesti la ce ai lasat in urma, acum elibereaza-ti mintea si fa sexul sa devine mai mult de atat...

| Barbati, femei, sosete |

Ciorapii sunt prea buni ca sa intre in discutia noastra simpla. Aici vorbim despre noi, voi si sosete. Despre cat de mult ne intereseaza modelul, marimea si chiar pretul.

Lista vinovatilor e cunoscuta. Si barbatii si femeile au o doza de aventura si prefera ceva scurt, poate chiar o violenta presarata, totul cu lumina stinsa, sau cu o vapaie ce moare.

Femeile schimba destul de des ciorapii. Se ingrijesc si au grija sa fie in pas cu moda. Trimit vestea mai departe si se consulta cu idealul. Sarcina lor mareata e sa se pastreze secretul si sa domine. Stapane din fire, sunt pentru inceput dulci si te indragostesti de ele, apoi biciul te poate lovi din orice parte. O scena sado, in care masculul feroce se transforma intr-un sclav. Senzatia continua si el tremura, are semne si ea e satisfacuta, vrea mai mult, dar sosetele i se murdaresc, e un sange invizibil,  se prelinge fara oprire...

Ea se schimba, la fel si masculul. Ea adora noile sosete, au dungi, defapt sunt patratele, eu un lucrat la sala si iubeste, dar n-o sa fie iubit. E sensibil si devine impotent la duritatea ei. Femeia il arunca prea repede, nici nu a ajuns la spalare, a renuntat, s-a rupt de la sine, iar sosetele acum zac, se asteapta ceva nou...

Ea paseste usor, e desculta si nu stie ce sa faca. E derutata, plange si se gandeste la iubire. E idioata si rade, acum plange, si totusi ar schita un zambet. E o scena de teatru la care nu asista decat ea. Ii trec imagini prin minte, o bantuie nevoia de un suflet langa ea, o pereche, nu vrea. Refuza sa cladeasca ultima treapta.

Acum e randul lui, el poate profita de ea. El e mai escorc si mai pervers. Pare timid, dar ascunde o energie ce se va desfasura curand. In conceptia feminitatii, e perfect, e un el ce are perechi de sosete ce inca le pastreaza si pe care le incalta atunci cand nu paseste cum trebuie.

Si-a scarntit piciorul o ea, iar un el ii da un prim sarut. El ar vrea sa renunte la sosete, dar ii e teama. Tremura, e incredibil si traieste cu ea. E mult prea impulsiv, dar ochii lui detin o pata neagra ce sta pitita. S-a numarat pana la zece, iar pata a disparut in prima... Nu se regaseste nimic. Ochii sunt inchisi... E jocul lui, e maleficul talent de a se juca cu ea si de-ai spune c-o iubeste.

E un diavol, iar ea ar vrea statutul de calugarita. Se joaca amandoi. Dau cu zarul si totul incremeneste. E realitate si el vrea sa renunte. Isi da seama ca poate spune nu, dar poate s-o lasa pe ea, ii va face orice.

Impreuna, doar ei, inlaturati de restul lumii, aruncati in mijlocul necunoscutului, se ataca si-si vorbesc urat. Sunt incaltati, au sosete, sunt destul de scurte... Greseala face ca una sa se rupa, nu se stie a cui. Se simt prea apropiati, indiferenta nu-si are locul.

Te opresc, te trantesc, te ranesc, sau asta fac ei, clipesc si lacrimeaza, ea pe obrazul lui. Isi da seama, el a castigat. A fost doar o parte din pasiunea lui, doar un moment, deja se simte...

Ea e cea folosita, e aceiasi moneda, nu-i place, o baga-n buzunar. Nu o sa cumpere nimic cu ea, poate experienta si o sa-si piarda curajul, seductia.

Sosete, barbati, dar si femei. Nu uita cine are prioritate... Ea gadeste mult, e sireata, el actioneaza si uita. Te va schimba intr-o zi si nu-ti va placea. Iti va da un ultim sarut si vei observa.... 

                ca sosetele erau singurul motiv, nu a fost nimic special.

| Vrei sa fii centrala mea ? |

Altex-ul e plin de oferte ce te conving sa cumperi si sa faci rate. Porti un halat pe tine, e alb ca in reclama si totusi iti e frig.

Batman nu are forta si nici preotul nu te spovedeste aparandu-te de tremur, dardai si mainile iti sunt tot mai reci.

Iti alegi cu grija un loc unde sa sezi, coordonatele sunt dictate de instinct, nu faci mare lucru, iar epuizarea e mare, frigul doboara mai rau decat iarna. Uitam sa spun ca citesti in prezent.

Maine dispare locul, deci descopera totul in timp real. Suntem pe net si trebuie sa intelegem ca un neinsemnat delay poate exista, dar ce e prea vag deja e lipsit de continut. E gol si doar manjit pe margini, nu lingi ca e scarbos, incepi unu' nou.

Ca si cum nu ar exista indeajuns de multe vorbe, punem inca una in aplicare, probabil deja existenta. E frig si tremuri, nasul capata alta culoare, rosul nu mai e romantic, vantul iti intra in oase, curajul tau devine lene superioara, iar indecentul e vis si porcul zboara. 

Inchizi ochii si te prefaci ca nu esti doar tu cu tine. Chiar e o iluzie, nu esti singur. Simti respiratia mult mai calda a persoanei de langa tine. E ideala, nici nu conteaza sa stii cine e, desi banuiesti ca ochii tai au retinut un chip inainte de a-i inchide. S-a schimbat atmosfera si ai intrat intr-o fantezie. E un procedeu ce nu te lasa greu, ce  nu te poate face sa zbori si nici sa plutesti, totusi simti ca libertatea-ti curge prin vene. Stai un pic... ceva mai mult, e mai rece, mai calda...

...e ploaia ce vine si cade si totul depinde de ea. E la comanda si nici pizza nu vine atat de repede. Nu pot nega si recunosc ca fiecare picatura ma incalzeste, desi inca imi e frig. Nu sunt singur, in cazul meu sunt cu o ea, tu poti visa. Renunta la a citi motamo, patrunde pentru un moment in imaginile ce se deruleaza...

Nu e film si nici fictiune, nu sunt dungi si nici izolare, e locul de unde incepi sa tremuri, dar nu de frig, ci de emotie...

Habar nu ai cat te ajuta natura, si ti-ai dori sa ploua si cand esti sub plapuma, dar nu auzi, ai termopan. Si poti sa razi, sau sa schitezi o idee, am sa-nteleg ca sarutul e cel ce ne leaga, ploaia rece... si totusi urmeaza...

Putine cuvinte, un secret ce te doboara, e greu sa te opresti, crede si usor poti cerceta. Banca nu prea fina, e trantita-n natura si in jur nimic, e destul de-ntuneric, e noapte, totusi acum nu-i pustiu. Tremur prea rau si tu-mi soptesti ceva, aud, inteleg, dar mintea mea... cam zboara si duce totul departe, apoi ma asculti si-ti spun unde-am ajuns.

Ma bucur si aflu ca inca e frig, dar nu mai simt... esti centrala mea.

Idiot ar fi sa crezi altceva, dar eu si cu ea cunoastem limbajul. Minunat un cuvant ce n-ar exista de tu n-ai fi ...hmmm.... rimeaza cu centrala mea.

Te-am adus inapoi, si chiar ar trebui sa stii ca daca vrei sa intrebi, poti si in alt stil. Avem prea multe cuvinte si toti folosim doar doua, avem prea multe atingeri si ne unim pentru-nceput doar buzele... ne sincronizam si soptim usor, ai grija cum faci pasul, banuiesc, nici macar acum nu ti-e usor...banca

Mi-e frig si vreau sa ma-ntelegi altfel.... sa vrei sa-ti spun, chiar iti doresti? si... 

                  Vrei sa fii centrala mea ?

| Clasica invidie |

Cea mai mare tampenie in ziua de azi e sa te oftici ca altu' are, iar tu nu. Nici sa nu-ti treaca prin gand sa incerci si tu ceva, tu doar vrei sa-ti pice totul pe tava. Mai greu e ca mintea nu te tine pe termen lung, esti pe cale de a refuza o informatie si accepti barfa, invidia si chiar iti place sa rupi vise.

Uita-te la ceas, e tarziu, trebuie sa ai agenda cu tine, sa tai numele ce l-ai consumat nu cu multa vreme in urma. Acum bifeaza urmatoarea victima, intereseaza-te cum o poti distruge. Ai grija sa nu-i lasi nici macar o speranta, arunca-l in cel mai tampit joc al invidie tale.

Te-as omori din cuvinte de te-as vedea in fata mea. Ai tremura in tine, desi nu mi-ai arata mie lucrul asta. Un nemernic de om ce duce invidia lui si in somn. Isi transforma frumoasele vise in planuri de "capturare" a subiectului. Ai pumnii mereu stransi si ochii inchisi, te concetrezi si nu scoti niciun cuvant.

De unde stiu eu? Pentru ca te-am privit. Iar singularul bate spre general, dar vreau sa nu devin incoerent. Ai si vreo "ea" in minte, dar iti e teama s-o bagi in seama, te duci la naiba si vrei sa ma iei si pe mine, iti dau drumu' la mana si te roade invidia.

Iti multumesc ca nu esti cel mai mare invidios, esti un clasic ce nu are scapare, un bolnav ce sufera de frig atunci cand altii transpira, ai o piele lucioasa in cap, lipsita de par, pe care iti trasezi harta invidie si e atat de lunga incat te impiedici si iti spargi capul. Harta se inunda si trebuie sa revi la forma ta initiala. Clasic.

Si cand vorbesti prea mult nu insemana ca si comunici, ci doar impartasesti vorbele tale, doar sa nu taci. Ti-ai pus ace langa tine si faci terapie intepandu-te, asa de mare a ajuns invidia ta, si tu nu vei putea fi altul decat cel de-acum.

Tu poate imi omori un vis, poate imi furi si din vise, poate te inspiri si tu ca mine din ce auzi si ce vezi, dar niciodata nu vei avea puterea sa recunosti ca asa e.

In lumea asta toti ne nastem in forma bruta, viata ne modeleaza, sperantele si durerile ne recicleaza, pacat ca invidia ta ne distruge pe toti.

Esti un clasic si nu te-ascult, tu da.

| Un motiv pentru care tu nu esti gay |

                                      lasa fetele, ca ele's lesbi, citeste mai jos...

Ma intreb daca nu cumva trebuie sa existe mai multe motive. Evident mintea mea debiteaza foarte usor cai prin care tu sa spui de ce asa si nu invers, dar acum nu ma pot juca cu a ta parere, ci iti pot spune doar o teorie.

Supararea cand imi vine, uit de versuri si de ce ai poposit aici. Probabil ai vazut ca scrie cuvantul "gay", dar sa nu uitam de lesbiene.

Se presupune ca ele au ajuns in asa numita stare din cauza violentei din jur. Maltratarea pentru o ea a fost mancare pe paine, iar de acolo o mica deviatie s-a produs. 

E normal ca o fata sa se uite la o alta si sa o admire, dar la fel de normal e sa n-o sarute. De acolo incepe acea normalitate a "anormalului" si  motivatia este limita, peste care trebuie sa trecem, sau sa treaca. Nimeni nu le promite ceva mai bun, dar probabil ele gasesc. Sa nu uitam ca jignirile, sau chiar bataile primite, insultele si inselarile de care a avut parte o determina sa ia decizii mult prea feminine. [obisnuieste-te cu asta]

E o ea din  orice parte, care ajunge sa iubeasca ori banu' ori persoana, dar care are totusi un suflet ce se alimenteaza cu ceva. Acel ceva e mai scump decat benzina si se capata de la destinul presupus si inexistent.

Clasificarea lesbienelor aduce nenumarate trepte, de la cele se afirma si apar in massmedia, pana la cele ce doar se masturbeaza sau gandesc spre "material" tot feminim.

Ai citit pana aici despre femei, implicit lesbiene, un caz anormal din punct de vedere al perpetuarii speciei, dar sa nu uitam ca  iubirea nu specifica nimic si nu functioneaza dupa niste legi, noi le inventam, sau incepem cu o fantezie.

Singurul motiv pentru care noi, "masculii" nu suntem gay, e femeia. Daca ar trebui sa luam in considerare anumite minti bolnave, ar trebui sa dam din cap si sa aprobam ca toti sunt gay si ca doar acea "dictare" din fasa ne-a impus autosugestia ca atunci cand o sa fim mari sa privim femeia nu altceva. [in cazul in care esti barbat] 

Iesit din normal, daca de mic un copil creste intr-o familie cu alte "normalitati" si care nu reactioneaza cu exteriorul numit realitate, acesta ajunge sa caste gura la persoane de acelasi sex.

Imbecilitatea a creat o teorie iar mintea mea ar trebui trasa la raspundere pentru asta. Toti am exista sub numele de gay, daca femeia nu ar fi avut un efect asupra hormonilor nostri. Iar eu declar ca nu sunt nici imbecil si nici gay, ci doar gandesc mai altfel pentru clipa asta.

 Normal ca si pe mine, ca si pe tine, ma atrag femeile[atentie la plural], poate chiar cele mai mari decat mine ca si varsta, dar teoria asta imi da de gandit. [ un pic mai mult]

Daca ma nasteam in altfel de normalitate, deveneam impotent de la sine, abstinent, calugar, orice se putea, orice avea in componenta evitarea penetrarii aceluasi sex si tampenii scarboase.                                                         [cel putin asta spun acum]

Norocosi sunt unii gay, adora sa vorbeasca cu femeile, sau ele cu ei. Sunt mai feminini si pot privi uniforma de nud a unei tipe extrem de repede. Socul e mare pentru inceput, dar o fata cauta sfaturi de la persoane de genul asta.

Motivul e la sfarsit si ti-l ofer intact, asa cum trebuie, dar poate l-ai extras si din alte randuri.

Esti mascul dotat, te-ai plictisit de tine si vrei altceva, iar pentru asta femeia e cea ce te va trezi la realitate, te va satisface, iar motivul pentru care face si ea chestia asta nu ai sa-l cunosti.

Obinuieste-te cu ideea de iubire...

| Nu te intereseaza |

Si clar ai o solutie, poti scapa mult mai usor. Nu te mai implici si dormi pe tine. Pasivitatea te va omori intr-o zi si pun pariu ca nu-ti va pasa.

Nu te-am lamurit ce e cu scaparea. E simplu, multi dau de probleme si in momentul in care vad ca se strang prea multe, accepta noua forma de exprimare, ce are legatura cu titlul. Baga la cap, evita si mergi pe un drum sigur.

Nici nu au trecut mai mult de cinci minute de cand am auzit, sau am vazut scris undeva cele trei cuvinte. E usor sa scoti pe gura orice, sau sa tastezi in nestire, e mai putin placut sa-ti dai seama ca cineva chiar n-are chef de tine, implicare sub zero la suta, in lipsa si in adormire.

Eu te-nteleg sa dormi, dar nici macar porcul nu consuma somnifere, tu faci abuz si te vaiti ca nu mai poti si abia iti vezi de treburile tale. Pare ireal dar exista timp pentru toata lumea, pana si pentru a ridica hartia aruncata pe strada de idiotul din fata ta.

Pe el nu-l intereseaza, asta pentru ca la cinci pasi de el se afla masinuta scumpa ce se ambaleaza repejor, la fel si fitzele lui. Hai sa-l aruncam in strada sa vedem daca are succes la cersit, sau poate nu, pentru ca-mi va fi mila sa-l vad cum citeste fiecare numar de imatriculare al mult prea scumpelor masini si cum se gadeste la gaura covrigului deja mucegait.

As abera cateva momente cat sa creez o strategie prin care indiferenta asta sa fie la egalitate cu plus minus zero. As calcula toate posibilitatile si as face omul sa inteleaga ca nepasarea noastra e cea ce ne distruge.

Lumea e perversa, toti suntem...

... povestea ta cu ea in lift vrei sa continue, ea sa coboare si sa dea cu gura de pleonasm, sa ti-o tragi in draci...

...asta te intereseaza ?

| De ce nu fumez |

Imi bazaie televizorul in urechi si ma pune in dificultate, dar nu renunt la scris pentru ca vreau sa-ti ofer o explicatie.

Specific ca nu am in plan sa te conving pe tine sa faci ca si mine sau exact pe dos.

Nu fumez ca sa nu ametesc. Nu am prea multi bani prin buzunare si nu am chef sa-i ard pe nimicuri. Nu duc lipsa de apa si sapun, dar totusi mi se-mpute pielea atunci cand fumul de tigara este prezent.

Fumam candva si un pariu m-a facut sa renunt. O mare prostie sa te destresezi prin tigari si apoi sa spui ca nu poti renunta doar din simplu motiv ca te vei ingrasa.

Vrei ceva energic? Trage-ti-o si ai sa simti ca scazi si in calori, dar vei fi si mai relaxat.

De ce oare sa mai fumez cand cei mai "experti" au dorinta de a se lasa, iar exceptiile nu au tupeu sa recunoasca, dar ideea e aceiasi.

Am si eu stari cand pot privi o tipa tragand din tigara si traind un fenomen de excitatie la nivel mental, dar apoi imi dau seama ca e doar ceva de moment.

Trebuie sa eliberez locul, se aprinde tigara, si va scoate un fum dezgustator, nu-mi place, renunt la taste pentru o perioada, revin.

|Chiaun de la-nceput|

De la dreapta la stanga, de la stanga la dreapta, de sus in jos si invers, din orice pozitie vad in ceata. Sunt plasat intr-o dimensiune fara pereti, dar care totusi imi baga pe sub nas idiotul destin ce nici nu ar trebui sa existe.

Nici nu am chef sa casc pentru ca nu vreau sa dorm. Refuz si-mi dau seama ca asta nu e lumea pe care mi-o doresc. Trebuie sa-i fac niste ajustari si pana acum am dat cateva "gherle". La propriu vorbind e ora matinala, iar scrisul mi-e incet, atacat din orice unghi incerc sa nu mai tremur. Frig nu e, dar prostia deja se-mpute. Imi dau seama ca nu mai am mult si trebuie sa plec, sa pasesc pe pamant strain. Mandria mea e ca necunoscutul imi e mai valoros.

Si mai nou banii fac legea si asta e un fel de drept ce contravine normalitatii, dar care a devenit un fenomen majoritar. Tampitii.

Am baut la fel ca-n reclama un 3 in 1, dar inca ma simt intre doua lumi. Normal, vreau sa dorm, dar legea ma obliga. Nu a trecut mult timp de cand iti spuneam ca te fortez sa fii fericit. Daca am fost intrebat de ce, am raspuns in mod pesimist si mi s-a parut ca pentru inceput toti au ceva din tristul ce nu le apartine. Inca dorm.

Doua lentile ma vor ajuta sa reglez imaginea, iar mintea sa normalizeze restul. E mai complicat decat la sunet, nu-l modelezi tu, ci te lasi impins de ce vezi in jurul tau.

Sting becurile, sting lumina, si-mi dau seama ca zic acelasi lucru in doua cuvinte, dar poate le folosesc cu alt rost. Inca ceva timp si soarele, daca apare o sa faca ceva furori. Trebuie sa recunosc ca totusi nu cu acelasi efect ca si vara.

E inca iarna, frustrari am destule, e inceput si mai am ceva. Pe data viitoare.

|Informativ iti spun, ca nu pup lumea-n cur|

In ultimele doua posturi iti vorbeam despre secrete, de aici incepe totul, si nu e legat de nicio domnisoara, de vreo legatura amoroasa, sau de sunete ce seamana a gemete...

Pc-ul imi face probleme si nici pe el nu vreau sa-l pup in cur, nu am sa-i fac o noua achizitie, ar trebui sa dea randament pretentiilor mele in starea in care se afla, totusi e fitos.

Cum pc-ul nu e om si nu respira, decat "trage" curent am sa il exclud si am sa ma leg de cei ce pot gandi cu adevarat si pot iubi cu sufletul, dar nu fac lucrul asta, sunt egoisti.

Te lingusesti pe langa ea doar in speranta de a te face interesant, i-o tragi si te simti bine, nu-ti pasa, dupa care se instaleaza dorinta de o noua "piesa", esti un porc plin de calorii si doar cuvinte-le's de tine. Continua sa pupi, de iubit nu...

Cum naiba sunt unii atat de tari?[doar mira-te] Simplu stiu sa pupe cat mai adanc in cur si vreau sa nu ma contrazici, asta e adevarul.

Se incearca in orice moment noi pozitii, colectia ta de amintiri e legata de "sclavie" si de cateva mancaruri stricate ce te-au facut sa te "manjesti".

Oricum ai vrea s-o iei, tot trebuie sa accepti. Da, da, tu chiar o iei, pentru ca pui botul doar la cel mai de "sus", vrei sa ajungi si tu asa si cum mintea nu te duce accepti pupaturile.

Esti in stare sa dai in gat pe oricine, sa ti se faca "scarba" si sa vomiti vorbe celor ce sunt interesati de "subiect". Ai bani, dar sufletu' iti e gol, ai versuri si cuvinte ce se leaga doar de material, dar de o persoana speciala nu. Te caci pe el de special, asta pentru ca esti foarte aproape de el, de cur dragule.

Ahhh, ce limbaj, nu? Pai degeaba eu as scrie frumos despre unii care nu merita, asa macar se mai misca ceva si poate nu lasam totul in cuvinte. Vina e a celor care vor, dar nu au tupeu, a mea, a ta si mai sunt cativa.

Maine trebuie sa ti-o tragi cu profu' sau cu sefu' ca sa te promoveze, sa te avanseze. Peste ceva timp vrei sa fii si vedeta, ai pretentii, inseamna ca ai cereri serioase de la "bosi" ce vor sa fie satisfacuti cu cate un "pup", ba chiar de limba ta ce are vibratii. De unde stiu eu? Pai mi-ai spus chiar tu la betie.

Secretul tau, e ca si spus, nu facand referire la tine, ci la persoane din categoria ta, te vor vedea si pe tine pe strada, te vor opri in trafic si vor fi violenti, probabil si meriti.

Nu poti dezvalui nimic despre lucrurile speciale, ele raman in cutiute izolate, dar de multe ori transparente, in schimb pupaciosii ca tine merita.

Poate te intrebi unde e doza mai mare, la barbati sau la femei ? Incerc un raspuns si spun ca e un fel de "molima" .

Reteta e simpla. Se ia un cocalar, se adauga bubele pe "botic" de la prea mult pupat, i se dau sanse, ajunge undeva sus, se framanta, se adauga un ceva sprijin financiar, apoi se adauga alcool si droguri si.... siiiiii..... astfel ajunge un pleonasm.... un boss mare, sau mare boss, cum o fi... tot e...

Partea a doua ii revine unei foste pitipoance, ce totusi a facut o facultate si are un pic mai multa minte, putere de seductie si har in a se fute pe bani.

Tot continutul se amesteca bine pana se ajunge la o stare omogena de pupaciosi reusiti in cariera. Poate se gandesc sa si cante sau sa isi faca vreo televiziune, orice din categoria "ma poti cumpara cu bani" .

Acum tu esti sus si altii's jos. Trebuie sa-ti placa dupa atata manjeala sa te mai pupe si pe altii pe tine, te doare-n cur de ce zic eu, dar totusi te doare. O "fabrica" de pupaciosi ce se deplaseaza si se inmultesc pe zi ce trece.

Pupa ca eu nu pup. Si imi doresc ca intr-o zi sa te vad cu mana-ntinsa, cersind dragostea pe care nu ai avut-o.

Sa tii minte ca cei mai fericiti oameni sunt cei saraci, ei si-au dat seama ce inseamna sa pretuiesti altceva decat materialul.

Nu e niciodata prea tarziu sa te opresti din pupat, curul e groaznic, imaginea ta poate fi si alta...

Dar na, cum tu vrei doar "succesuri nu esece" pupa in continuare, totusi ai grija ca uneori fasolea-"i" face rau, are si efecte speciale, iar atunci te face sa zbori, dar fara parasuta, cazi si acolo ramai...

Nu fi doar o carpa ce sterge in urma "criminalului", nu pupa cand stii ca nu se merita, nu fute fara cap cand stii ca ranesti pentru fantezia ta, acopera cu spuma, se va intari si incearca al drum.

Si ca sa intelegi si mai usor.... nu pupa in cur pentru ca altfel intr-o zi ai s-ajugi mai rau ca hartia igienica. Acum stergeti zambetul ironic... daca nu...inseamna ca nu despre tine e vorba

[postul nu aduce o jicnire implicita cititorului, ci doar celor ce se simt cu musca pe caciula]

|Secrete| |A doua...| |Nu|

Mai ceva decat intr-o telenovela, ideea trebuie sa continue. Nu are stop si inca nu stiu cata "banda" mai are. Ne putem aminti ca suntem in generatie celor cu ganduri mari si realizari putine...destepti, dar nerecunoscuti si ne place sa cantam doar dupa CD.

In cea de-a doua parte, ca sa nu-i spun bucata sau "mini articol" vorbim despre acelasi lucru tratat din perspectiva celui ce mereu stie sa spuna NU.

Nu ma intrec in randuri multe pentru ca am auzit ca ochii iti pot obosi repede, am grija sa nu porti ochelari.

Banii ii pui sub saltea, secretul in inima ta, sau cel putin asta ar trebui sa fie starea de normal. De aici si pana la realitate e cale lunga, sau defapt e o groapa in care ne aruncam multi dintre noi, iar in graba pana jos ajungem fara nimic, fiecare nivel aude ceva, iar vestea e ca si spusa.

Eu daca scriu ceva aici, orice... nu se va mai numi secret, pentru ca lumea citeste, vorbeste si raspandeste. E ca un fel de barfa, un fel de secret spus.

Nu acum, dar curand am sa-ti spun mai multe despre un secret... Vreau totusi sa nu-i uiti pe cei ce-ti ofera o cutiuta in mintea lor, inchisa cu o cheia speciala, ce ofera garantie in ani, poate chiar o semiuitare pentru o mai mica tentatie. Sunt unii care stiu sa spuna nu. Au o exprimare ce e in val, dau din colt in colt si inveteaza orice, dar evita realitatea...

De ce ? Secret...

| Secrete | | Prima parte |

Nici nu stiu daca le tinem minte pe toate. Sunt bagate in intuneric, au o patura peste ele si vor sa nu le fie frig. Nu ar tremura pentru nimic in lume. Ar zambi cand intre ele ar avea o conexiune si astfel ar putea privi spre acea luminita ce nu are directie...

Acopera-ti ochii cu mainile, apoi foloseste-ti degetele....departeaza-le un pic si tine in continuare ochii inchisi. O sa poti percepe o mica lumina, dar nu ai sa poti combina culorile, doar ai sa stii unde e mai intens si unde se pierde orice speranta.

Poti face o paralela intre ceea ce simti "fortat" si ceea ce se intampla fara motiv. Secretele au si un punct sensibil, doar ca trebuie sa aflii cum poti deschide ochii, cum poti distinge culori transformate mai apoi in cuvinte. Ai de ales din mers si nu poti face altceva decat sa te modelezi la fel ca o creanga in bataia vantului. Daca fortezi prea mult ai ocazia de a rupe creanga. Si probabil crezi ca s-a dus totul, esti demoralizat si fara alte sanse. 

Ce ai omis tu e de moment. Ai rupt creanga, dar nu si copacul. Invata pana si de la frunza cum pica, sau cum se ridica si apoi fi gata sa deschizi trunchiul. Ai sa gasesti ceea ce putini viseaza.

 Cei ce ofera din prima probabil au paduri intregi, cei ce de la inceput arata ceva, doar o monstra, e un secret ce are forma, dar nu si interes. Depinde de ce esti capabil.

Si tachinarea e cea mai dulce. Momentul in care poti doar sa ghicesti, sau poti astepta cu lumina stinsa ca sa auzi o voce ce se destainuie. E o groaza atunci cand pierzi firul, dar leaga-te bine, stai cat mai aproape, lasa ca simplele cuvinte sa formeze imagini ce le poti derula pentru a intelege. E filmul vietii, in efecte de slide.... si imaginatia ce animeaza tot.

Persoana se destainuie, dar mereu are nesansa de a face totul gresit. E ca si cu iubirea, dai cui nu trebuie. Regreti si restul e pasiv la tine.

Mi-am adus aminte de pasivitate si activitate si m-am gandit si la sex, dar inainte am deschis o paranteza in care am specificat ca e mai rau sa crezi ca esti activ si pasivitatea sa cuprinda totul. E ca si cum  ai spune, eu stiu sa cant si vreau sa m-auziti cu totii. Incep sa cant, dar n-am o voce. E totul pasiv, iar activitatea e doar de respingere. Exista dar se consuma fara secrete.

Te-am adus pana aici si nici macar nu e introducerea, e doar platforma pe care am s-o gauresc in colturi si la mijloc, iar data "aviatoare" am sa creez ceea ce eu numesc cu adevarat secret.

Si toti avem ceva de ascuns eu vreau sa spun, macar o parte din nimicul meu.