Altex-ul e plin de oferte ce te conving sa cumperi si sa faci rate. Porti un halat pe tine, e alb ca in reclama si totusi iti e frig.
Batman nu are forta si nici preotul nu te spovedeste aparandu-te de tremur, dardai si mainile iti sunt tot mai reci.
Iti alegi cu grija un loc unde sa sezi, coordonatele sunt dictate de instinct, nu faci mare lucru, iar epuizarea e mare, frigul doboara mai rau decat iarna. Uitam sa spun ca citesti in prezent.
Maine dispare locul, deci descopera totul in timp real. Suntem pe net si trebuie sa intelegem ca un neinsemnat delay poate exista, dar ce e prea vag deja e lipsit de continut. E gol si doar manjit pe margini, nu lingi ca e scarbos, incepi unu' nou.
Ca si cum nu ar exista indeajuns de multe vorbe, punem inca una in aplicare, probabil deja existenta. E frig si tremuri, nasul capata alta culoare, rosul nu mai e romantic, vantul iti intra in oase, curajul tau devine lene superioara, iar indecentul e vis si porcul zboara.
Inchizi ochii si te prefaci ca nu esti doar tu cu tine. Chiar e o iluzie, nu esti singur. Simti respiratia mult mai calda a persoanei de langa tine. E ideala, nici nu conteaza sa stii cine e, desi banuiesti ca ochii tai au retinut un chip inainte de a-i inchide. S-a schimbat atmosfera si ai intrat intr-o fantezie. E un procedeu ce nu te lasa greu, ce nu te poate face sa zbori si nici sa plutesti, totusi simti ca libertatea-ti curge prin vene. Stai un pic... ceva mai mult, e mai rece, mai calda...
...e ploaia ce vine si cade si totul depinde de ea. E la comanda si nici pizza nu vine atat de repede. Nu pot nega si recunosc ca fiecare picatura ma incalzeste, desi inca imi e frig. Nu sunt singur, in cazul meu sunt cu o ea, tu poti visa. Renunta la a citi motamo, patrunde pentru un moment in imaginile ce se deruleaza...
Nu e film si nici fictiune, nu sunt dungi si nici izolare, e locul de unde incepi sa tremuri, dar nu de frig, ci de emotie...
Habar nu ai cat te ajuta natura, si ti-ai dori sa ploua si cand esti sub plapuma, dar nu auzi, ai termopan. Si poti sa razi, sau sa schitezi o idee, am sa-nteleg ca sarutul e cel ce ne leaga, ploaia rece... si totusi urmeaza...
Putine cuvinte, un secret ce te doboara, e greu sa te opresti, crede si usor poti cerceta. Banca nu prea fina, e trantita-n natura si in jur nimic, e destul de-ntuneric, e noapte, totusi acum nu-i pustiu. Tremur prea rau si tu-mi soptesti ceva, aud, inteleg, dar mintea mea... cam zboara si duce totul departe, apoi ma asculti si-ti spun unde-am ajuns.
Ma bucur si aflu ca inca e frig, dar nu mai simt... esti centrala mea.
Idiot ar fi sa crezi altceva, dar eu si cu ea cunoastem limbajul. Minunat un cuvant ce n-ar exista de tu n-ai fi ...hmmm.... rimeaza cu centrala mea.
Te-am adus inapoi, si chiar ar trebui sa stii ca daca vrei sa intrebi, poti si in alt stil. Avem prea multe cuvinte si toti folosim doar doua, avem prea multe atingeri si ne unim pentru-nceput doar buzele... ne sincronizam si soptim usor, ai grija cum faci pasul, banuiesc, nici macar acum nu ti-e usor...banca
Mi-e frig si vreau sa ma-ntelegi altfel.... sa vrei sa-ti spun, chiar iti doresti? si...
Vrei sa fii centrala mea ?
