Chat-ul pus pe blog imi da ceva batai de cap , dar vreau sa spun ca-mi face si placere. Imi tasteaza tot felul de oameni. Majoritatea, spre surprinderea mea o reprezinta o varsta trecuta de 25 de ani si tinde sa se duca spre 40.
Am exagerata placere sa dau peste laude ce mi se ofera cam in acelasi fel, dar imi plac si cei ce ma critica, uneori si o injuratura e amuzanta, astfel imi dau seama ca si dusmanii imi pazesc cuvintele. Totul pe aici e cu rost si recunosc ca monotonia m-ar face sa nu mai scriu.
De la un timp si traficul a inceput sa creasca, ceea ce ma bucura, dar vreau sa stiu si ce ochi ma privesc. Vreau semne de la toti.
Un semn mai haotic si plin de incredere l-am primit de la un anonim ce totusi avea un nume, dar ce practic nu exista, sau mint si nu mi-l amintesc.
Pe scurt m-a "acuzat" ca sunt prea copil, ca fabulez si incerc sa impresionez prin exagerat, ca sunt incoerent, ca scriu tampenii si ca sa ma las de scris.
Mi-a dat un sfat, sa am o nevasta, niste rate de platit si neaparat doi, poate chiar trei copii si abia apoi sa ma pot afirma. Adica pana atunci imi inchid gura, arunc tastatura si ma lipsesc de comunicare.
Multi critica fara sa inteleaga si cred ca toata lumea se invarte in jurul lor. Ma jur pe spatii libere si fara oprire ca invidia e in floare. Cineva e-un soare, iar eu sunt ploaia ce nu are voie sa cada cu "vorbe".
Copil imi place sa fiu, pacat ca fiecare clipa se duce prea repede, ma derulez si nu mai reusesc sa mai am zambetul copilaresc de altadata. Gandirea nu mai e aceiasi si am tentatia sa am obsesii tot mai deplasate. [totusi nu gandi prea departe]
Tu cel ce ma poti critica, lauda sau injura, vreau sa-ti spun ca-ti respect parerea. Dar cand nu cunosti o persoana si cand nu o poti intelege, nu o judeca. Intr-o zi judecata va avea o placere, sa te chinuie in taina.
Acum? Aberatii de unii neintelese. Tacere...
