| Bucuresti, bufet suedez |

Cam tarzie trezirea mea, nici nu ma pot justifica, iar inventiile mele sunt reduse, imaginatia nu-mi graieste si nu cred ca as putea sa exprim si sa dezvalui mai mult din starea mea.

Bucuresti, mica noastra tinta, dorinta multor nebuni si credinta ca acolo se va gasi un viitor mai bun, un viitor ce rasuna de ceva vreme si care te poate lansa spre tinta ta. Aparentele spun ca niciodata nu ai sa stagnezi, ci evolutia ta va fi treptata, dar buna.

Mie-mi place Bucurestiul, e bufetul meu suedez. Locul in care se aduna toata ingredientele si de unde pot alege fara prea multe calori.

Mancarurile sunt diversificate, unele ascund surprize, altele dauneaza in mod constant. Cea mai noua achizitie provoaca efect laxativ si se expune in realitate printr-o lupta continua cu imposibilul.

Totusi recunosc, acolo poti gasi un pic de ratacire, te poti ameti si nimeni sa nu te cunoasca. Poti avea 5 amante si chiar si o nunta fastuoasa cu o a 6-a. E simpatica lumea, dar trista la prima vedere. 

Bufetul suedez e intins pana la regasirea ta. Imediat cum scapi e nevoie sa te indrepti spre casa, mintea ta spune ca directia e alta, te contrazici si nu mai vrei. Ai mancat deja prea mult, nu vrei sa-ti ingrasi mintea, te retragi sa dormi.

Dar te-ai indragostit, si aici vorbesc despre mine. E poluat intreg bufetul, dar e populat de ochisori ce-mi plac. Sursele lor sunt nelimitate, iar cand privirea ta e solicitata in masa, ai sansa sa alegi ceea ce-ti place. Vei avea parte de tachinare fara limite, mintea ta va fi martora la "executie".

Iar bufetul suedez il poti compara cu un bordel intr-un hotel de lux, ai voie doar cu una si toate-ti plac. "La naiba", unde e speciala?

Ma duc, ma retrag, revin atunci cand imi iese in cale.

| De ce ar trebui sa iubim Romania |

Doua mari multimi cu pareri ce se duc in extremitati complet diferite. Deci un fel de "love" si "hate". Si nu ne jucam de-a mama si de-a tata. Ci combinam oamenii cu prostia.

Romania e o tara ca oricare alta. E un pamant ce are o istorie si peste care multi calca in fiecare clipa. Nu putem spune ca toti suntem fericiti aici, dar nici nu putem da vina pe Romania.

Nu sunt un patriot desavarsit si inca nu inteleg de ce m-am apucat sa scriu despre tarisoara asta. Ma atrage foarte mult asa cum e ea, dar mor cand vad ca ne desconsideram din simplu fapt ca nu am fost noi primii in ceva anume.

Urasc partea de jos a Romaniei, e plina de fite si capitala isi spune cuvantul. Daca ne indreptam usor spre nord, descoperim un Cluj dorit de toti, sau un Sibiu ce are un farmec aparte.

Daca vrem fete frumoasa le putem privi prin Bacau, sau prin toata Moldova. Tara asta e plina de bisericute ce sunt clasificate dupa nivelul de cultura si aspetul fizic.

Deci Romania e speciala, iar Bucurestiul e o adunatura de furnici ce sunt in continua cautare, nu se stie ce vor gasi, dar isi incearca norocul.

Orasul de care trebuie sa ma indragostesc e Timisoara, e la capat de harta si are tot ce-i trebuie. E doar preferinta mea si cat de curand am sa-i fac o vizita. Sau ar trebui sa fac o combinatie intre Sibiu si Timisoara.

Oamenii din Timisoara si atmosfera din Sibiu. Parca deja am un motiv pentru care pot iubi Romania.

Dar dintree toate sa nu uitam ca tara asta ofera multe si putem aminti "cornuletul cu lapte", salariile jalnice si munca cu angajati neexperimentati, criza financiara, hotia, minciuna, lipsa spiritului de echipa, ura, principiile mult prea comuniste, si ahhhh, sunt multe...

Deci avem motive s-o iubim cu patima si ne putem lua de oricine ca asa suntem noi romanii, desi nu stim cine si ce face cu adevarat...

Eu iubesc Romania pentru ca dincolo de rautatea oamenilor vad si bunavoinita lor, dincolo de strazi "dezacordate" zaresc peisajele ce ma pot baga in reverie, ascult incultii si stiu ca exista si minti geniale, la final sunt satisfacut din simplu' fapt ca inca exist.

Curand scapam de comunism si imbratisam, spre eu cu drag, noua generatie.

Curand va flutura o idee de schimbare si apoi toti vom pune ceva la bataie ca sa fim mai buni. E greu de crezut, dar putem incepe totul prin a gandi mai pozitiv...

Si toti ne-am plictisit de atatea fraze banale ce le intalnim la tot pasul, dar chiar putem iubi, doar daca nu suntem noi prea romani si vrem sa ramanem prosti din multe puncte de vedere....

Poate astia schimbati la culoare si ce se dau romani nu or sa mai cerseasca prin alte tari doar ca sa se dea mari aici in Romania. Poate nu or sa mai fure ca mai apoi sa ranjeasca cu dintii gauriti pe-alocuri.

Poate ca daca noi cautam o schimbare trebuie sa incepem cu noi, dar sa nu-i uitam pe cei ce ne tin de urat. Prosti suntem cand aruncam gunoaiele departe de cosurile rarite privirii nostre, dobitoci suntem cand injuram ca taranii si ne facem de ras, handicapati cand cerem ajutorul de care nu avem nevoie, imbecili cand ne luam la bataie femeia, sau retarzi cand omoram cu sange rece.

Evident ca daca ni se face scarba vomitam. Lamaia e departe si asta e rusinea noastra....

Ar trebui s-o iubim, incepem de-aici, sper sa terminam cu schimbarea, in bine...