M-am mutat pe JohnCristea.RO

Se afișează postările cu eticheta vara e prea cald. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vara e prea cald. Afișați toate postările

luni, 2 februarie 2009

| Cum ti-o trage viata |


Viata va fi in acest articol persoana ideala. Cea care te atrage si te seduce. Cea ce te poate juca pe degete si te poate ascunde atunci cand nu are chef de tine. Fa-te cat poti de mic, vreau sa incapi intr-un punct, in maxim un cuvant, si inca nu-ti e sete.

Dar am sa-ti fac pofta si ceea ce ti-am spus mai devreme se va uni cu viata. Pronunta totul in linie si formeaza setea de viata. Eu sunt indragostit de ea si stiu ca uneori si ea ma priveste.

Atunci cand dorm incepe sa-i para rau ca uneori m-a necajit, ca m-a vazut plangand si nu i-a pasat, ca m-a lasat pe o banca singurel, ca nu a stiu sa stea cu mine in ploaie si sa-mi dea primul ei sarut.

Viata asta e o femeie generala ce se joaca cu noi, se plimba pe unde vrea, unii spun ca e o curva, iar altii devin dependenti de abstinenta.

Un cineva de sus priveste asfaltul si se impreuneaza cu el, spre a fugi de viata care candva ii putea darui orice. El venea zambind spre casa, era transpirat si vroia doar sa-i vada chipul ei. Bucuria lui era imensa datorita unui copil ce se juca la doi pasi de el, inocenta il determina sa se schimbe si se grabea sa-i multumeasca vietii.

Ajuns in incaperea rupta ca din povesti, a vazut totul intunecat, isi manca unghiile de invidie, iar sunetul pianului ii zgaria timpanele, viata facuse tot, iar el statea in prag. A lasat privirea-n jos si si-a dat seama ca speranta l-a tradat, iar viata i-a tras-o, mereu si niciodata cu gandu' la el.

Obisnuim sa cerem iubire si viata ne da pentru moment, dar suntem niste omuleti pe o placa de joc. Un nemernic destin are zarurile si le arunca dupa cum vrea. Mi se-ncordeaza venele, as vrea sa tip, dar el curand ma va arunca, sunt jucaria lui.

Iar viata e asa de frumoasa incat si destinu' se mai da la ea, atunci cand are ocazia. Sunt inca in faza de cunoastere. S-ar penetra, dar ei vor iubire din priviri.

As putea sa imi misc picioarele altfel decat vrea destinul, iar viata ar fi ocupata cu el. Ei doi intalnesc inchipuitul pat, si ar zace ca marea-n ocean, s-ar zbate si nu ar mai avea sens pentru mine.

Recunosc, i-as privi si as plange o clipa. As uita ca viata mi-a tras-o si eu nu am reusit sa fac acelasi lucru cu ea. A profitat de mine si acum spera sa profit si eu de ea. Imi priveste fruntea si mi-o saruta, e cel mai tragic moment, ma pedepseste prea placut si imi ofera totul.

E arta seductiei, e felul in care ea imi poate arata ca mi-o mai poate trage si juramantul meu e singura motivatie. Ma balbai si vreau sa ezit.

Ma inteapa un pic buzele, sunt uscate si e parte din jocul simplu, zarurile stau nemiscate si imi vad de mine.

Maine din viata si destin se va naste o alta cale, o speranta spre a putea face ceva si cu mainile mele, sa pot scrie ceea ce simt si sa iubesc ceea ce stiu ca pentru mine bate.

Traiesc si mi-ar mai trage-o, e seducatoare, dar e drogul perfect pentru insucces, si secundele crapa si se reinventeaza, comuni cu totii, dar diferiti prin detalii.

Si multumesc ca stiu cum e, dar urasc ca nu-ti pot spune tot si tie. 

Si d'aia traim, ca sa impreunam viata si destinul, doua necunoscute fara nimic in comun, doar tu ce vrei propriu tau vis.

Acum? Ma duc sa mi-o trag fara stirea nimanui, e totul prea colorat, si vreau doar ce-i important. 

Sper sa ma-ntelegi.