| Doi vinovati, Ene si raceala |

Ahh, urasc lumina monitorului ce ma face sa vad in ceata, efectul e datorat plonjarii mele intr-un intuneric, bun pentru un somn profund.

Nu pot sa gandesc, dar totusi tastez. Nu se numesc aberatii, ci cuvinte gandite inainte. Nici diazepamul nu ma poate ajuta, cafeaua sau ness-ul mi-ar provoca o stare de drogare inconstienta si ceaiul ar avea efect doar de relaxare.

Un blank de cateva secunde ce-mi atrage atentia, dupa care un jingle si iar muzica, asta pe kiss fm. Asta pentru ca-mi place sa adorm pe muzica, asta daca reusesc. 

Frustrarea asta cu somnu' trebuie sa-mi treaca cat mai curand. Si raceala isi face de cap prin corpul meu si umbla libera, sunt incapatant, inca nu mi-am luat pastilele, posibil de maine.

Vreau sa ma fac bine si ma bucur cand vad un efect din partea anticorpilor mei. Sa stau cu o tigaie la colt, langa prag, sa pandesc orice miscare si efectul ulterior sa fie un zgomot, am distrus si ultimul virus.

Nu ma inec in prea multe lacrimi. Doar un ochi se distreaza cu mine, parca-as fi la teatru. Imi lacrimeaza si vrea sa zac. 

Stau in patura, apoi o parasesc, ma invelesc cu ceva rece, apoi vreau sa scap de tot, apoi strang recele intre picioare si tot nu gasesc un antitod pentru "defectul" meu.

Cineva cu mintea lucida mi-ar spune ca am probleme cu hormonii, eu ii spun ca hormonii au ceva cu mine, nu vor sa-mi vorbeasca, ci doar se manifesta.

Paca nici nu mai am chef sa dorm, dar nasu' e inca plin si cere batista, gasesc unele parfumate, cam feminine, dar nu-mi pasa. Ma descarc si tampenia se repeta la infinit. De unde curge atata "nebunie" si de ce nu se mai opreste ?

Daca pana dimineata am sa adorm promit ca am sa ma si trezesc, ca sa-mi fac o bunatate de ceai in care am sa arunc finut o parte din mijlocul unei proaspete lamai, o sa-mi placa. Apoi o sa iau un pliculet, doua, trei, din cele cu efect calmant al racelii. Am sa ma indop cu pastile si cu trucuri naturiste...

Si tanarul Ene nu mai lucreaza cu mine. De maine vorbesc  cu o domnisoara atragatoare si cu vocea placuta mie, sa ma ajute, sa adorm, iar muzica o sa faca restu'...

...ar trebui sa citesti inainte de culcare, sa dormi bine oricand, somn plin de vise placute, macar tu sa dormi bine...

| Cobor in sus |

Iar acest post este mai mult decat narcisist. Am sa-mi dau silinta in a folosi doar persoana intai si in a vorbi doar despre mine.

Vorbesc doar despre anumite momente din viata mea ce seamana izbitor cu o aglomeratie de oameni dezorientati ce nu se cunosc decat din priviri.

Voci ce-mi tipa in urechi si-mi zgarie auzul si asta doar pentru ca unii se cred prea destepti. Undeva e Dumnezeu si cineva vrea sa-l ajunga si sa-l detroneze. Vrea sa-L doboare si sa comande orice gand. El e mai special, ne lasa sa alegem noi cum vrem sa pasim.

Eu unu' cobor in sus si evit un pleonasm ce-mi place sa-l aud, iar apoi sa ma amuz. Imi place sa dau impresia ca lumea s-a sfarsit si ca am aruncat pana si ultima fila in foc, imi place sa se creada ca sunt scrum si sa pot cobori in sus.

Am ocazia de a plonja in sens invers si de a-i face pe dusmani sa inteleaga totul pe dos. Un joc de cuvinte evident orcarui ochi. Tu privesti, citesti, iti dai cu parerea, poate ma si critci, iar lucru' asta'mi place, imi da o satisfactie. Probabil iti pasa si prost as fi sa nu ma exprim.

Spuneam ca nu am sa vorbesc decat despre mine, dar nici macar nu am spus mare lucru. Poate ca mi-ar placea ca si tu sa faci ca mine, sa "inchiriezi" strategia mainilor ce nu se vad, dar pot atinge orice, a ochilor ce nu se vad, dar te pot tine minte, a gandului ce nu-l cunosti, dar pe care intr-o zi il vei regasi intr-un jurnal...

Cel mai negru punct e cel in care ai siguranta ca urci si-ti dai seama ca josul te trage, ai un magnet fixat pe spate la care nu poti ajunge, tu urci in jos....

Coincidenta face ca nimic sa nu fie intamplator, eu sa scriu, iar tu sa aplici. Asa e viata, invatam din lucrurile ce nu sunt grozave, dar se pot incerca. Daca ceva ne iese, continuam, ne e imposibil sa mai renuntam. Devenim dependenti si spunem ca ne place.

Am sa ma retrag deocamdata undeva, am sa cobor o scara, iar cand tu nu te uiti am sa urc, privindu-te cum tu inca astepti sa revin pe aceiasi cale... nimic nu e la fel.

Nu las nimic neterminat, doar ca accept altfel.

Acum muzica, a inceput ceva ce-mi place. O sa ma coboare-n starea de somnolenta, dimineata voi "urca" o noua idee acolo unde-i va fi locul.

Tu... poti merge liber si drept, poti pica, dar sa te si ridici. Ador sa-ti pot face cu mana, oriunde as fi.