M-am mutat pe JohnCristea.RO

Se afișează postările cu eticheta vibratie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vibratie. Afișați toate postările

duminică, 27 decembrie 2009

| Ce mai vibreaza prin viata mea |

Nu vreau sa ajungi pe blogul meu in mod intamplator, nu vreau sa cauti vibratoare si google-ul, regele virtual, sa-ti spuna ca aici e loc si pentru tine. Vreau sa nu te gandesti la nimic inainte de a da enter, sa fii capabil sa-ti umpli mintea cu ceea ce mi se narareste mie a fi si pentru tine.

Am stranutat. Sa-mi fie de bine. Urmeaza o cuvantare insotita de senzatia unui inceput prin simtire. Trebuie sa fii ipocrit ca sa nu intelegi ca ceea ce vibreaza vine in ideea de a te patrunde din toate punctele de vedere.

Ploua si cu greu miroase a sarbatoare, cu greu poti avea vlaga in tine, cu greu renunti la somnul ce vrea sa persiste intreaga zi. Imi misuna idei prin cap, dar nu pot practica nimic. Tot ce mi se parea atractiv, pentru momentul asta zace ca intr-un cavou in care se toarna morcila de-afara.

La noi nu vibreaza, la noi nu se simte, la noi norii nu vor putine grade, la noi totul e pe invers. O sa ne impotmolim in zapada abia din ianuarie, atunci cand farmecul va ingheta de-a binelea. Se va simti c-a mai trecut un an si nu ne-am lasat purtati de muzicalitatea naturii.

Sa faci plaja in baia ta persoana, sa te rasfeti cu ceva muzica, sa lasi luminile sa pice pe tine in timp ce te privesti in oglinda, sa te te pozezi de unu' singur, sa iei in brate bradul artificial, sa-ti miroasa a oras neingrijit, sa nu racesti, dar sa te lase rece.

Nu pentru mult timp se vor mai aprinde luminitele orasului, licuricii ce mai dau pic de farmec. Minunatul se va scurge pe gaurile de canal, va aparea o pata de soare si nu vei stii ce e caldura. Va dainui frigul si vei simti ca inima e singura cu tupeu, o "nesimtita" ce inca vibreaza.

Cand vine noapte eu nu ma sperii, ma cutremur cu totul, ma las atacat de rece si nu ma plang de calorifere aduse din infernul de gheata. Ma distrez si ma agit, transpir si multi nu ma'nghit, nu imi e foame.

Simt ceea ce vibreaza in directia mea si dau atentie doar spre reciproc. Ma pun in genunchi si ma pocaiesc o urma de vreme, nu tin post cand toti infuleca din placere, sunt doar tentat sa dau spaga zapezii. Va vrea din nou posesie!

Ideal ar fi sa pricepi: Vremea e o curva si nu ma simt atras de ea!

joi, 12 februarie 2009

| Trag aer, respir, traiesc |


Pentru ca intre patru, sau sase pereti imi e greu  sa ma exprim si nu vreau sa ma sufoc,  dar am sa fac aceste cuvinte sa fie necioplite pentru inceput si te-as ruga ca tu sa le dai ce forma doresti, esti in mintea mea un sculptor, poti crede ce vrei tu.

In momentul asta e intuneric si auzul meu e cladit din cuvinte cantate si vreau sa-inchid ochii, ore in sir, cat de multe se poate, sa rup din zambetul de altadata si sa ma bucur de ce am acum.

Ar trebui sa ploua la ora asta, vremea sa-si faca de cap, sa-ti amestec parul cu picaturi de ploaie, sa fiu eu si doar tu sa vezi asta, sa simti, nu doar in vis.

Ma consoleaza faptul ca imi pot crea orice stare vreau si reusesc sa ma urc si in cel mai inalt copac, sa ajung pe creanga cea mai subtire si sa ma apuc de un nor, sa ma droghez cu o doza de lumina si apoi sa o vad ca fiind chiar tu.

Da, as vrea si inca nu stiu cum. Prapadit e timpul acum, dar nemernicu' prinde  curaj cand imi place, cand ne place, nimic nu e cum vrem, dar ne putem face de cap, de vrem, amandoi.

Ma injunghie visul ce-l am uneori, cosmarul ca nici macar nu exist, ca bag mana prin mine si pot trece dincolo, ca ma opresc in fata unei oglinzi si vad altfel de reflexie, cea fara mine.

N-am sa las doua geamuri sa zaca sparte pe jos, am sa le ridic si sudate vor fi, lipite si cicatricele vor numi totul amintire.

Trag aer proaspat in mine... acum chiar ma droghez si ametesc, mi-as baga acel cip in mana si as crede ca ceva necurat se-ntampla. Stop si continuare. Respir si am nevoie de tine, tu si amandoi, respiram impreuna, unu' prin celalat, egoisti vom fi, uitat sa fie restul... neimportant.

Ce spui? Traiesc, sau e goana dupa un stupid vis? E vibratia ce-o provoaca tremurul, fiorul, placutul, ai uitat, sau iti mai aduci aminte... a fost... parca acu' o clipa.

Azi traiesc, numarand sperante-n tine si ma pun si pe mine. Pun  o noua caramida, e totul altfel decat la vecinu' si el nici are habar de ce se-ntampla.

Am scris postu' asta ascultand September, o piesa sub o alta forma decat cea comerciala, "Because I love you".