De la dreapta la stanga, de la stanga la dreapta, de sus in jos si invers, din orice pozitie vad in ceata. Sunt plasat intr-o dimensiune fara pereti, dar care totusi imi baga pe sub nas idiotul destin ce nici nu ar trebui sa existe.
Nici nu am chef sa casc pentru ca nu vreau sa dorm. Refuz si-mi dau seama ca asta nu e lumea pe care mi-o doresc. Trebuie sa-i fac niste ajustari si pana acum am dat cateva "gherle". La propriu vorbind e ora matinala, iar scrisul mi-e incet, atacat din orice unghi incerc sa nu mai tremur. Frig nu e, dar prostia deja se-mpute. Imi dau seama ca nu mai am mult si trebuie sa plec, sa pasesc pe pamant strain. Mandria mea e ca necunoscutul imi e mai valoros.
Si mai nou banii fac legea si asta e un fel de drept ce contravine normalitatii, dar care a devenit un fenomen majoritar. Tampitii.
Am baut la fel ca-n reclama un 3 in 1, dar inca ma simt intre doua lumi. Normal, vreau sa dorm, dar legea ma obliga. Nu a trecut mult timp de cand iti spuneam ca te fortez sa fii fericit. Daca am fost intrebat de ce, am raspuns in mod pesimist si mi s-a parut ca pentru inceput toti au ceva din tristul ce nu le apartine. Inca dorm.
Doua lentile ma vor ajuta sa reglez imaginea, iar mintea sa normalizeze restul. E mai complicat decat la sunet, nu-l modelezi tu, ci te lasi impins de ce vezi in jurul tau.
Sting becurile, sting lumina, si-mi dau seama ca zic acelasi lucru in doua cuvinte, dar poate le folosesc cu alt rost. Inca ceva timp si soarele, daca apare o sa faca ceva furori. Trebuie sa recunosc ca totusi nu cu acelasi efect ca si vara.
E inca iarna, frustrari am destule, e inceput si mai am ceva. Pe data viitoare.
