Mi s-a furat talonul de reducere de la Profi! 10% reducere

Am nişte vecini tare băgăcioşi, curioşi şi informaţi în ceea ce priveşte flyerele ce sunt băgate în postă sau sunt agăţate de clanţa de la uşa. Am auzit cum se vorbeşte despre taloanele cu reduceri de 10 la sută la cumpărăturile efectuate în magazinele de proximitate Profi, însă nu am dat de nicio astfel de hârtie în posta mea sau undeva aproape de uşă.

Care să fie totuşi ideea? Să nu-şi respecte Profi clienţii? Nici pe departe! Reducerile sunt atât de consistente şi constante, încât nu există talon care să atârne prea mult timp de clanţa unei uşi. Adică? Adică talonul meu a fost furat, iar eu nu pot decât să mă simt jenat de această situaţie. Nu ştiu cine este individul/vecinul atât de pasionat de promoţii, însă l-aş ruga pe aceeasta cale, să sune la uşa mea şi să mergem împreună la cumpărături, în Profi.

Am înţeles că acest cupon de reducere este valabil în perioada 1-4 martie 2012, iar discountul nu poate depăşi valoarea de 30 de lei. O promoţie din care putem profita cu toţii, chiar şi vecinii ce abia aşteaptă strângerea de flyere de pe scară. Probabil se fac şi colecţii pe termen lung cu aceste reduceri, pentru că toată lumea să-şi aducă aminte de ele.

Aştept - poate vreun binevoitor (da, mai există aşa ceva), îmi va dărui spre folosinţă acel cupon.

Am de gând să PROFIt în continuare de reducerile acestui magazin şi vreau să fiu la curent cu toate noutăţile.

Clientul decide magazinul câştigător

E duminică şi omul de rând stă acasă şi se odihneşte sau cumpăra de la magazinul de proximitate Profi, cele necesare pentru o masă copioasă în familie. Săptămână asta Profi a fost asaltat de numeroşi clienţi ce au venit să profite de oferte şi de reduceri. Am văzut cum omul PROFItă şi da vorba mai departe, ca şi vecinul să vină şi să se aprovizioneze pe vreme de criză.



Am văzut cum preturile scad şi cum aglomeraţia (angajaţii fac eforturi evidente pentru cumpărături rapide) persistă ore bune! Dacă lucrurile vor decurge în aceeaşi manieră pe termen lung, Profi va ajunge lider, iar lanţul magazinelor de proximitate va deveni unica sursă de aprovizionare pentru clienţi.

Asculta Radio PROFI online

Mă prezint ca fiind un client pretențios! Când sunt la cumpărături merit toată atenția și am nevoie de servicii de calitate. Pe lângă avantajele pe care magazinele de proximitate Profi mi le oferă, mai există un bonus pe care-l îl iau în considerare și mă folosesc de el: MUZICA

Muzica din magazinele Profi e aleasă cu bun gust, iar spoturile/jingle-urile personalizate mă fac să înțeleg că e vorba de o întreagă rețea radio, împrăștiată în toată tara, care împărtășește aceeași muzică, în același timp. Am intrat pe site-ul Profi www.profi.ro și am găsit exact cireașă de pe tort, o informație de care mă pot folosi chiar și în acest moment. Am găsit Radio Profi! Un server online la care oricine are acces, iar muzica din magazine se poate asculta și acasă.

În timp ce-mi fac cumpărăturile, mi se pare absolut normal să am un ambient plăcut, iar muzica ce rulează în difuzoare să îmi dea o dispoziție de zile mari. Profi reușește!

Vocile din spoturi aparțin voice over-ului de la Radio21, dar in proiect se implică si un moderator de emisiuni ale aceluiași radio - Nicoleta Craciunesc.

Poți asculta și tu Radio Profi și astfel afli în timp real ce promoții sunt valabile!

Chiar în acest moment ascult Radio Profi Online :) !

Am trait s-o văd si p-asta! Profi si reclama

 În ciuda nenumăratelor critici pe care această reclamă le-a adus în prin promovare, scopul a fost/este unul bine ţintit, iar PR-ul şi-a făcut treaba temeinic. Nu e cel mai inspirat script pentru o reclamă, nici cel mai bun montaj, însă, se poartă ca replicile din reclame să devină un trend/vorba satului. Recomandată de către magazinul de proximitate Profi, reclama face furori cu o replică de senzaţie pe care nu o poţi uita aşa uşor: "Am trăit s-o văd şi p-asta!"


Acesta este reclama! Aveţi liber la comentarii!

Avantajele noilor magazine de proximitate Profi

Când spui avantaj din prima te gândești la anumite plusuri pe care un produs/brand, le stăpânește și le organizează pentru a atrage cât mai mulți clienți. Cu cât există mai multe avantaje, cu atât clientul, adică eu, este mai atras de idee și încearcă, chiar și din pură curiozitate să profite de serviciile oferite.

Avantajele noilor magazine de proximitate Profi, fac din mine un client dependent de calitate:

-magazinul se află în imediata vecinătate a locuinței

-card de fidelitate

-prețuri mici

-promoții

-produse fresh

O să aprofundez fiecare avantaj în parte pentru a mă face înțeles de toată lumea:

Magazinul se află în imediata vecinătate a locuinței - durează aproximativ un minut mersul pe jos până la magazinul de proximitate Profi. Sunt suficient de comod și nu îmi place să străbat orașul pentru produsele pe care mi le doresc. Cu ajutorul Profi, cumpărăturile mele sunt mai ușor de făcut și economisesc timp prețios pe care îl pot investi în alte direcții.

Cardul de fidelitate - Dețin un card de fidelitate pentru magazinul de proximitate Profi, iar asta mă face să înțeleg că sunt un client respectat. Cardul de fidelitate l-am procurat din magazinul Profi și după ce am completat datele mele, în mod corect, pe un flayer, a durat mai puțin de 48 de ore pentru ca fiecare cumpărătură să conteze în următoarele campanii.

Promoțiile - Eu, ca și client, am nevoie de produse la prețuri mici. Magazinul de proximitate Profi nu duce lipsă de promoții. Pe luna februarie am prins o reducere de până la 70% la mai mult de 100 de produse, astfel am făcut ceva economii, iar frigiderul a fost complet satisfăcut.

Produse fresh/proaspete - Este esențial acest avantaj! Am nevoie de produse ce se prezintă bine ca și imagine, gust și miros. Vreau prospețime și o am! Magazinul de proximitate Profi, m-a dat peste cap cu grill-ul. La orice ora pot să-mi cumpăr, cu maxim 16 lei, un pui abia scos din cuptor, deja condimentat, ambalat pe loc și servit cu întreaga familie în cel mai scurt timp.

Acestea sunt principalele motive pentru care eu aleg Profi. Din câte am înțeles nu toate magazinele de proximitate Profi sunt non stop, însă eu mă bucur de zona în care stau. În Ploiești, zona Malu Roșu, magazinul este non stop, iar personalul abia așteaptă să-și vândă marfa cu drag (asta fiind o calitate greu de găsit în magazinele din România).

UPDATE: Am mai scris despre Profi:   aici, aici, aici și aici!

Rolul lui 14 februarie în viaţa românului

 Încă mai visăm la America şi ne plac filmele subtitrate, că pe cele româneşti nu le înţelegem sau nu ştim să le apreciem. Nu avem nimic nou în ţara asta şi trăim pentru a consuma ceea ce exteriorul ne lasă se vedem. Da, suntem o ţară de consum, indiferent cât de productivi am vrea să fim.
 
 La români merg bine afacerile cu iubirea şi cu Valentine's Day-ul, încât aproape că mă simt obligat să mă opresc la o florărie pe 14 februarie şi să impresionez, doar pentru că aşa îmi dictează mass media, nu inima. Nu mai există partea în care lucrurile frumoase vin de la sine, ci doar ne chinuim şi aşteptăm să ne rezumăm la nişte date. Calendarul ne spune ce avem voie!
 
 Data de 14 februarie îşi face bine treaba şi nimic nu rămâne neexploatat. Se înţelege iubirea asta... ca pe o carne bună de consum, iar cine nu intră în tradiţie, pare a se feri să cotizeze către dragoste.
 
 Cei ce sunt singuri, au şansa de a-şi găsi marea dragoste şi chiar de a se căsători pentru 24 de ore. Tot felul de manifestări, stupide din punctul meu de vedere, care nu se aplică şi în alte momente. Asta e supărarea mea, că aşteptăm prea mult un moment, pentru a acţiona după cum simte inima, iar în cazul în care pe 14 februarie suntem dărâmaţi de vreo veste proastă sau dragostea nu se perindă pe la noi prin grădină, rămânem cu buza umflată şi sperăm la un viitor mai bun - cel mai posibil într-un alt Univers.
   Românul e sărac la buzunar. Ce-i mai trebuie României Valentine's Day? Nu putem dormi fără o sărbătoare catolică şi americană? Banii de la saltea şi de prin carduri se consumă şi ei pe bunuri de-o zi, iar adevăratele trebuinţe rămân nesatisfăcute. (întâi obligaţiile, apoi distracţiile)
 
 O cină romantică în doi, de Valentine's Day, e un prilej bun de bucurie şi iubire, dar asta nu înseamnă că doar pe 14 februarie iubirea e în "aer".
 
 Sper să nu ajung să tai curcanul de Ziua Independenţei şi să nu cânt imnul Americii, doar pentru că sună mai bine decât "adormirea noastră".
 
 Suntem ca nişte copii, facem ceea ce vedem la cei mai mari şi ne reeducăm în funcţie de ce ne dictează "mami şi tati".
  Sunt în dubii: Oare românul e mai activ din punct de vedere sexual/emoţional pe data de 14 februarie? Şi apoi ce se întâmplă? 24 februarie devine zi de abstinenţă? Post negru şi regrete eterne pentru dezvirginarea de proporţii?
   Am înţeles că se poartă dragostea la prima vedere şi uitarea cea de-a doua zi. Am evoluat în prostie şi ne grăbim să credem că funcţionăm la fel de repede ca mesajele instant de pe internet.
  Nu suntem pregătiţi pentru 14 februarie. O vom da în bară în fiecare an şi nu ne va păsa că doar aruncăm banii pentru momente incendiare şi forţate. Tradiţiile străvechi sunt pe cale să devină o istorie incredibilă pentru noua generaţie. Ne vom uita unii la alţii şi nu vom ştii dacă suntem americani sau români. Ne e ruşine cu noi?
  Ceea ce se reflectă în mediile online, dar şi offline, sunt doar creaţii imaginare - trăim o iluzie pentru care muncim în fiecare lună. Uităm să ne bucurăm  de ceea ce ne place şi sperăm ca plăcerea celuilalt să ajungă şi la inima noastră.
   Eu unul sunt concentrat pe a trăi clipe frumoase alături de cei ce-mi provoacă stări pozitive. Fug atunci când sunt valuri şi furtuni şi nu bag în seamă obiceiurile prosteşti ce vor să remarce o falsă iubire.
  Rolul lui 14 februarie în viaţa romanului se joacă pe marile scene şi se serveşte cu un vin ieftin la care s-a adăugat apă.
 
 
 
 P.S. În rest să curgă şampania! 

Fabrica de fericire

 Deşi îmi doresc o fabrică de fericire, în mintea mea nu reuşesc să realizez un contur al acestei minunăţii care ar schimba lumea. Avem fabrici nenumărate şi producţie cât pentru întreaga populaţie, dar nu avem încă  o fabrică de fericire. 
 
 Regret confuzia pe care mulţi o fac renunţând la valori şi construind imaginea unui produs pe baza emoţiilor şi a fericirii. Mă refer la acea băutură pe care cu toţii o cunoaştem, o consumăm, dar am vrea să renunţăm la ea. Undeva există o oarecare legătură. Sunt mulţi care încă nu au o percepţie clară despre ce înseamnă fericirea, iar dacă acest sentiment, dacă îl putem numi aşa, se nuanţează şi începe să existe într-un anumit individ - se poate crea o confuzie, o frică şi chiar o renunţare. Dar nu cred că vrea cineva să renunţe la fericire. Undeva, ar trebui să zacă o informaţie despre ce înseamnă fericirea şi cu ce se mănâncă ea. Prea multe cupluri se despart, chiar şi înainte de moarte, doar pentr a-şi împlini poftele carnale sau pentru a recunoaşte că singurătate e o alternativă mai blândă. Mă sperie societatea în care trăiesc şi sunt adeptul munţilor ce-mi lasă imaginaţia în toată libertatea ei.
 
 Fabrica de fericire ar trebui inventată de noi toţi, energie cu energie, o ecuaţie care trebuie să aibă un rezultat tot mai bun cu fiecare clipă trecută. Deşi există atâtea motive pentru care viaţa să-ţi pară o buda în care ne complacem cu toţii, undeva există şi o aerisire, un mic spaţiu pe care trebuie să-l mărim pentru a scăpa din blocajul numit obişnuinţă. Mintea are dreptul să combine lucrurile cum vrea, să ia elementele pozitive, să le exploateze şi să le împărtăşească cu cei ce ştiu să profite de oportunitate. 
 
 Cu toţii avem dreptul la fericire şi unde există posibilitate, există o piesă ce ajută la crearea fabricii.
 
 Cum putem începe realizarea acestei fabrici de fericire? Poate sună ca un extras al vreunui pocăit plin de manipulare şi putere religioasă, însă, dacă lucrurile sunt tratate ca atare, dăruirea necondiţionată ar fi suficientă pentru această fabrică de fericire.
 
 Stând cu mâinile în sân alegem să renunţăm la ceea ce ni s-a dăruit, la viaţă. Motivaţia e doar un steag pe care îl ridicăm pentru semenii noştri, ca ei să ştie că existăm şi că avem puterea să facem ceva.
 
 Fericirea ta are legătură cu fericirea mea? Sunt surprins de această întrebare primită din interiorul sufletului meu la care se lucrează la foc continuu pentru ca îngheţul exterior să nu aibă de câştigat. Fericirea este aceeaşi pentru întreg mapamondul, însă existenţa mai multor stadii ale aceleaşi manifestări, decid confuzia totală a celor ce vor să definească fericirea. Ea, fericirea, nu trebuie definită, ci trăită. Prin trăirea fericirii putem contribui la această fabrică, la care cu toţii am lucra cot la cot, şi am câştiga în mod egal.
 
 Eu sunt doar un alt frustrat care încearcă să-şi exercite drepturi de exprimare. Când scriu nu pierd timpul, ci mă simt conectat cu plăcerea mea. Mă simt fericit atunci când scriu - nu contează care sunt activităţile tale, contează ca tu să nu-l dereanjezi pe cel de lângă tine şi să te simţi bine cu tine.
 
 Stăm şi butonăm cu toţii despre ce anume vrea să însemne fericirea, însă comportamentul nostru în viaţă reală nu denotă ceva mai bun. Ceea ce suntem în spaţiul virtual suntem şi în viaţa de zi cu zi, cea care continuă să existe între pereţii ce ne adăpostesc/feresc de interacţiune.
 
 Va urma un "update" atunci când voi putea percepe ... mai mult.
 

Pozitivismul în faţa eşecului

 Mă pregătesc, încă din vârstă fragedă, pentru toate darurile scumpe, dar valoroase din punct de vedere spiritual. Îmi aştern în pagini neînsemnate un plan inteligent şi sper ca totul să decurgă exact ca pe ciorna ascunsă în buzunarul de la blug. Nicio hartă nu-mi poate ajuta destinul şi oricâte ţipete îndrumătoare aş auzi în spatele meu, nu aş întoarce capul să văd cine are drept asupra propriului meu destin. Poate că am urme de egoism şi îmi place să mă lovesc de probleme şi să le găsesc o rezolvare - însă am descoperit că nu mai avem timp pentru aşa ceva. mă simt limitat şi recunosc că sunt multe momente în care nu pot ţine pasul cu cei de aceeaşi calitate cu mine. Pic pe gânduri şi cineva îmi face haşuri asupra percepţiei. Liniştea se tulbură la prima mea acţiune şi sunt derutat, cer ajutor prietenilor, dar din vina mea, i-am lăsat în urmă, prea în urmă. Sufăr de o izolare completă şi oricâtă libertate mi s-ar da pe tavă, tot întâlnesc robotizarea şi răceala oamenilor.
 
 
  Libertate se referă la interacţiunea sufletului, dar printre fiare vechi nu poţi decât să cauţi un adăpost şi ziua de mâine.
 
 Când eşecul îmi face o vizită, îi specific faptul că nu e pe mâini bune, el nu înţelege şi insistă, ca în final să-şi dea seama cât de agresiv sunt în mentenanţa ce-mi provoacă lene şi sedentarism. Ar merge până la capăt cu mine, dar eşecul primeşte în mod repetat pozitivism la kilogram. E ca şi cum mă prefac că sunt orb, doar că să nu văd câte cifre trebuie să înapoiez băncii.
 
   Devin pozitiv atunci când am o motivaţie - când ştiu că rănile se pot vindeca. Mă simt ca într-un spital în care nu trebuie să dau spagă pentru a primi un tratament corect, oamenii se comportă frumos cu mine, dar nu primesc vizite...
 
  Dacă am prea mult pozitivism îndesat în spaţiu meu închiriat de viaţă, mă feresc în a-l arăta, de teamă să nu fiu catalogat drept copil. Şi ştiu, dacă eşti copil nu e o ruşine, doar că eşti exclus din programul de robotizare, iar toate şansele tale se nimicesc, pozitivismul arătând că nu poate face faţă.
 
 
  Un şut în fund eşecului şi o bună administrare a pozitivisumului. Un vals unde doar roboţii se calcă în picioare!  

La semafor

 Aşteptările din viaţa mea ajung să primească o stagnare, deşi, în ochii multora sunt o stea ce nu cade de pe cer, ci doar luminează mai greu. Semaforul la care aştept e montat special în drumul meu, e ca un popas fără alegere, un fel de obligaţie repetitivă ce se încadrează pe toate benzile unei singure autostrăzi - viaţă.
 
 Cunosc ceva culori, însă nu am talentul special pentru a întinde pe o pânză creaţia mea imaginară, semaforul doar mă pune în limitări, mă aduce în reverie şi îmi îngroapă copilăria în vechile suburbii. Printre porumbeii ce zburdă pe cerul eliberat de norii parcă plânşi, tot se mai amestecă o cioară. Mă întreb, oare cine a pus cioara asta în peisaj? Şi cine spune că cioara nu e bună?
 
 Încalec răul şi mă pun pe fapte uriaşe, sper să depăşesc în inteligenţă un copil ce merge în patru labe şi să-mi dau seamă că doar prin fugă am să reuşesc. Dominarea subită a gurilor rele mă îndeamnă la tăcere, iar unde vocea mea se vrea a fi impunătoare, îmi sparge cineva farfuriile în cap - am uitat să le spăl.
 
 La semafor am primit primul sărut, dar şi primul şut în fund. Pentru că nu am ştiut unde îmi ţin ascunsă adevărata faţă, au fost momente când a trebuit să aştept chiar şi pe verde. Mozaic alambicat şi trafic plin de beţivi ce-mi liniştesc apetitul pentru distracţia de moment. Rapiditate în cuvinte şi-o lustră ce nu se aprinde. Lumânări în loc de leduri şi semafoare ce nu se dăruiesc nici duşmanilor.
 
 Un semafor e ca o lecţie de viaţă, e ca şi cum tu ai fi privitorul, iar viitorul ţi l-ar fura următorul, cel care te-a păzit şi te-a atacat în mod intetionat. Vieţile se strică, iar destinul dă eroare, nu-i ies calculele, virgulele apar, iar metematica e doar în scris şi în ultimele pagini, cele ce conţin cuprinsul şi rezolvările.
 
 Verdele e pentru cei corecţi, roşul e plin de furie şi ghinion, iar galbenul aparţine ţării în care supravieţuiesc datorită unui miracol, o ironie subtilă pe care unii o aruncă asupra neamului. Aştept să primesc o amendă şi să învăţ semnele de circulaţie.
 
 
 
 Şi cu toate legile în vigoare, nu suport să-mi dicteze nimeni alegerile!
 
 

Abuz împotriva subconştientului

 Îmi închipui un copac bogat în frunze verzi, ordonate într-o armonie greu de descris. O cazemată ce se rezumă la linişte şi protecţie. Un vals fără muzică şi fără mişcări regulate ale trupului. Sunt ameţit şi sângele nu a primit în prealabil alcool. Nu îmi pot explica trecutul şi doar subconştientul mai dă rateuri, mizând pe reveria mea acceptată în aşteptarea cartofilor prăjiţi.
 
   Neuronii mei au primit vizită neaşteptată din partea unui străin, mă simt abuzat şi urgenţa nu m-ar ajuta decât cu nişte pastile. Senzaţia că trăiesc ca într-un Metrix se datorează imaginilor vizionate, îndelung timp, cu ajutorul pixelilor măsluiţi de lumina unui neon ce stă să moară. Lentile, ochelari şi zodia gemeni. Dualitate şi bonus primit în dar după fiecare finalizare. Nu există runde, ci doar săptămâni ce par tipărite în aceeaşi ordine. Triunghiul primeşte câte o coroană la fiecare glonţ ce-mi nimiceşte vreun vis de noapte. E vorba de rege şi regină, de putere şi stăpânire, de lupte prin cuvinte, de câştig prin romane.
 
 Fantezia subconştientului e să se dea timpul înapoi sau viitorul să domine clipa prezentă. Pumnii mei strânşi ascund elixirul şi vocile celor legaţi la ochi îmi întind o capcană. Sunt legat de ceilalţi, sunt suspendat de-un fir de aţă ce taie carne fără milă. Mişcarea eronată, aduce lipsă de viaţă, căderea în gol trezeşte şi morţii din somn. Leapşa dezvăluie ultima scorbură în care să-ţi păstrezi intimitatea. În întuneric nu ai voie să respiri, iar lumina se lasă aşteptată. Trec dintr-un vis în altul, cadrele se schimbă, însă acţiunea îşi continuă nenorocitul negativ, e o carte interminabilă, fără rost şi cu mult foc. Nu pot să mă ard, nu fac parte din poveste, sunt doar un privitor manipulat de picturile zeilor. Credinţa îmi este bruiată prin semnale acustice, de joasă intensitatea. Un zgomot scos din canale vrea sa domine naivitatea unui mers în patru labe. Subconştientul a devenit mai activ ca niciodată. Îşi face de cap!
 
  Rădăcinile copacului încep să putrezească, seceta usucă pulsul frunzelor, iar eu mă îndrept cu viteză către pământ. Nu mai am acoperire. Sunt distrus! Ochii mei rămân fixaţi către cer şi pentru o clipă mă împac cu Sindromul Down.
 
  Copilăria, o parte a subconştientului -  în ea zac cele mai multe răspunsuri! 

Inspiraţia optimiştilor în prezenţa morţii

Când moartea îţi bate la uşă, la geam, în perete şi îţi urlă în timpane, evenimentele încep să decurgă tot mai intens. Orice picătură de informaţie devine importantă, iar triunghiul în care destinul se învârte, arată spontan în explozie şi energie. Ceasul numără existenţa noastră clipă de clipă, o cascadă varsă în mod grăbit amintirile, iar blestemul e privit ca pe o medalie ruginită.

Filmul însetat de culori, rulează în alb negru, iar optimistul suge energie din întreaga întindere a luminii. Grădina, plină de ierburi otrăvite, primeşte un impuls, iar soarele hrăneşte mireasma florilor proaspăt înflorite. Când moartea îşi face loc în trupul unui optimist, o pastilă plină de fericire jură că nu va lăsa inima să îngheţe, iar mintea va juca poker la cacealma, fără pic de alcool în sângele infectat de tehnologie.

Cancerul nimiceşte ţeluri prin simpla prezenţă în micile mele rânduri. Acest cuvânt e televizat, vizat, ştampilat, introdus în gura oamenilor din toate categoriile sociale. Eşti martor la propria ta crimă şi nu vrei să laşi oglinda să-ţi arate trupul mâzgălit de milioanele de străini. Războiul a început imediat după diagnostic, iar vinovăţia nu lipseşte din peisaj. Ţi se sugerează alternative, citostatice şi un pumn de medicamente. Ceaiurile te pun într-un cadru naturist lăsând boala să cocheteze cu pământul. Nu există şanse reale, decât minuni şi doctori ce mint de zor pentru autosugestie. Noua generaţie şchiopătează, iar curajul începe de la pacient urmându-şi firul până la ultima rudă, cea de dincolo de ocean. S-a depăşit interesul, iar globul a primit un pumn de variante valabile!

Slavă Cerului că existenţa nu se termină în ţărână. Fără optimismul bolnavului, cei sănătoşi ar muri fără speranţă, acoperiţi de munca inutilă. Atunci când cad pereţii peste noi, iar sensul în lumea asta se sparge în bucăţi microscopice, atinge-ţi fruntea şi spune-ţi că nu ai febră. Nu fii nebun! Bucură-te că eşti încă aici!

Acum las să curgă şiroaie de rânduri vizibile doar în mintea mea şi îmi astup gura cu bandă, ca să nu şoptesc şi alte secrete, mai puţin domestice. În maniera aceasta, influenţa pozitivă se poate divulga doar prin natura faptelor ce au consecinţe şi peste zece ani! Calitatea cantităţii trăieşte într-o suburbie personificată de legile copilăriei. Totul a început cu suflet şi din dragoste. Unde doar se îngrămădesc lucrurile, iar gunoiul se regăseşte sub preş, acolo dormitează miros de doctor şi bolovani ce provoacă migrene. Termopanul se pregăteşte de evoluţie, iar vidul absoarbe singura şansă - ultima gură de aer.

Aşa se face că doar cei mai puternici reîntregesc inspiraţia şi luptă pentru cel mai mare câştig: viaţa. Legat la mâni şi la picioare, poţi observa, dar nu poţi acţiona. Suntem plini de muşchi ce se roagă să fie puşi în funcţiune. Nu merită să rămânem indiferenţi - hrana sufletească e un înţelept dar.

Neştiinţa parchează lângă naivitate şi cruditatea trupului lasa sufletul pe mâna celor ce reprezintă vocea poporului. Fii motivat de cei ce se bucură chiar şi de ultima lună de viaţă - poate pe noi nu ne apuca nici ziua de mâine.

Contează cum priveşti energiile!

Omenirea e o păpuşă gonflabilă

 Plastic reciclat şi zâmbet uitat într-o oglindă străină. Resetăm timpul în speranţa ca el să ne asculte, iar realitatea arată că ne pierdem viaţa fără să ne împlinim adevăratele vise. Călimara cu cernala a fost uitată într-un dulap îmbibat cu naftalină, iar pixurile şi-au întărit pasta înaintea termenului de garanţie. Virtualul se extinde, iar un bătrânel mă ajută să înţeleg de ce sunt pastruns de o libertate atât de crudă.
 
 
 Suntem miliarde de suflete prezente pe un singur pământ, iar originalul nu încetează să apăra. Suntem diferiţi şi importanţi cu toţii. Servim linişte cu porţia în lumea haosului. Nu zâmbim decât la comandă, iar sex shop-ul e o alternativă pentru fericire. Ne-a ajuns penetrarea până în gât, din păcate însă, tot căutăm eliberare de tensiune. Deţin un efect psihoactiv pe care şi tu ţi-l poţi asuma în prima intersecţie, în aglomeraţie -doar imaginaţia să nu-ţi stea locului, iar urechile să audă valurile oceanului demn de respect la superlativ.
 
 
 Păpuşa gonflabilă, e un accesoriu sexual, ce satisface anumite necesităţi fiziologice, îmbunătăţind viaţa, pentru scurt timp - cam cât durează o ploaie torenţială de vară. De la minunatul cauciuc în care s-a pompat aer respirat de-o gură plină de dorinţă şi până la extrema în care omenirea devine o păpuşă, nu e multă sudoare vărsată. Suntem nişte marionete. Ni se achită o sumă de bani şi executăm interese după cum ni se cântă. Teatrul e cea mai bună variantă pentru o autosugestie fără regrete. Nişte sfori ne atârnă trupul spre public, iar cui nu-i convine poziţia, poate renunţa la a trăi.
 
 
 Existenţa noastră e strâns legată de un pumn de carne ce pompează sânge în vene. Ne hrănim acţiunile, dar uităm de alimentarea sufletului. Robotizarea societăţii a lăsat în urmă o cantitate uriaşă de informaţie spirituală. Vila cu piscină, maşina de lux şi femeile în harem nu ne mai satisfac întreaga fiinţă. Cocoşaţi de durere, căutăm ceea ce am pierdut. Suntem nişte săraci. Cerşim ceea ce au primit primii oameni de pe pământ! Inteligenţa superioară ne amestecă Universul şi ne prinde în mrejele uşilor ce se închid şi se deschid. Ştiinţa e cea mai singură cale prin care omul se lasă manipulat. Prezentul e nul. Viitorul zace şi aşteaptă, iar trecutul e o muză ce dezvoltă pajiştea unui deja vu.
 
 
 Mi-aş dori să nimicesc acest artificiu, iar cunoaşterea mea să devină unică în spaţiul libertăţii. Stropi de alcool se îndreaptă spre păpuşa gonflabilă. Primul băţ de chibrit şi prima scânteie  fac deliciul luminiţei de la capătul tunelului.
 
 
 Revoluţia spirituala îşi spune cuvântul cu ajutorul cerului. Priveşte-l!

E o zi minunată în închisoarea minţii

 Când foloseşti cuvântul minunat, gândul pătrunde adânc până în limita posibilităţilor. Amintirile prind viaţă şi ceva se naşte la superlativ. Cerul albastru explorează amintirea şi inexistenţa rupe trăiri ale imaginaţiei. Toate conexiunile au loc în creier şi senzaţia că pământul e sub picioare, dispare la prima ploaie ce te îngroapă în noroi. Alegerile îţi aparţin, dar tu vrei să dai vina pe moneda ce joacă rolul decisiv în intrările şi ieşirile tale. Scena îţi aparţine, iar personajul a fost inventat la vârsta la care tu ai luat naştere.
 
 Nu e nimic mai presus de tine, însă când te gândeşti la "minunat", ai impresia că cineva te priveşte cu ochii mari de sus. Asupra întregii cuvântări supui minusculul şi reîntregesti nimicul. Tot ce e capabil în lumea de sus, pentru tine e un lux intrat la apă. Aşa se întâmplă când simţi că te-ai închis. Aşa mă simt şi eu când mintea nu mă lasă să-mi îndeplinesc misiunile.
 
 Duc un război cu cele necuvântate, dar gândite. Mă aflu într-o închisoare rece şi întunecoasă. Abia am loc să mă mişc şi deşi totul e strâmt, mă înghesui şi mai tare în tainicul zidit. Vreau să nu exist şi să mă nasc iar. Nu există nicio siguranţă că dincolo de gratii ar există o soluţie, dar noul îmi face pielea ca de găina şi vreau mai mult din această plăcere interioară.
 
 Rămân în stare de faliment, iar chipul îmi amorţeşte atunci când observ evoluţia prostituţiei verbale. A scoate cuvintele la înaintare, e o armă de mijloc - haosul produs în zilele noastre e născocit dintr-o eroare umană. Acum suport consecinţele, stau închis. Nu-mi pare rău de povestea în care m-am înscris, însă gura mea simte dorinţa unui ultim sărut cu câteva picături de ploaie. Nu mi se stinge pofta de univers şi clădesc rânduri pe care să mă caţăr şi să evadez. Aşa-i că sună a fantezie? Parcă nici pereţii groşi nu-i pot penetra. Dar dacă mă opresc din a crede în mine, se stinge şi ultima lumânare, înainte de vreme.
 
 
  Plusez câteva lacrimi de impresie şi îngenunchez în faţa celor ce se cred zei - doar poligraful ştie câte minciuni am scos pe gură cu semnătură pe hârtie. Sunt un laş ce-şi merită locul, dar ştiu sigur că sunt unii care nu au nici atât. Oare ei ce-au făcut? Mintea mă declară absurd şi-mi oferă o carceră ca pentru cei anorexici. Pereţii se strâng, iar eu mă gândesc la o implozie serioasă. Nu pot sta cuminte la nesfârşit. Pereţii sunt îmbibaţi cu afrodisiac şi mă simt obligat să sap! Car în spate o povară a celor ce vor să-mi fie duşmani şi le trimit câte un gând bun, înainte de culcare. Încă tremur de frig, iar ei de frica mea. Nu le vreau moarte, ci încercare.
 
 
   E o zi minunată în închisoarea minţii, iar azi e eliberarea mea. Nimic nu ţine de cauţiune, bună purtare sau îngeri ce vor să mă ia. Mi-am ispăşit pedeapsa şi vreau să profit de libertate.
 
 
  Ameţeala mea te-a pătruns şi pe tine, ai încercat lichide şi fumuri, dar nu ai găsit porţi deschise. Uşa principală a fost izolată, iar acum te regăseşti în putoarea celor ce au închis visele mapamondului.
 
   Îţi vând un pont! Evadează!
 
 

Asigurare pe viată

Ne mândrim, dar nu ştim sigur cu ce anume. Găsim puncte în comun cu cei ce ne zâmbesc pe la spate şi strigăm cât ne ţin plămânii, ca nu cumva să uite cu toţii de existenţa noastră. Într-o cădere continuă, dominăm necunoscutul, iar dacă peste noapte, un expert se trezeşte să se declare Dumnezeu, lovim la ţintă şi nu permitem ca cineva să ne violeze ideile.

 

 Asigurarea pe viaţă e doar o poliţă bună de înrămat şi de arătat prietenilor ce abia îşi trag pateul pe pâine, un fel de clişeu prin care ceilalţi te privesc cu alţi ochi, iar duşmanii îţi aşteaptă decăderea în glorie. Moştenirea, în caz de incediu asupra trupului, e inestimabilă, doar sufletul ştie câtă patimă va duce în spinare şi câţi îngeri va convinge, că nu vine din iad. Lumea haosului e doar o invenţie a schizofrenicului ce-şi pierde vederea prin cărţile cu tentă religioasă, dar cu scop apocaliptic. Nimic nu e sigur. Intensitatea cu care primim anumite impulsuri ne poate ghida şi influenţa atunci când o alegere este pe punctul de a fi luată. A bate câmpii e o meserie cunoscută până şi de străini, marţienii fac împrejurul lumii, noi doar tragem cu ochiul la o sticlă plină de culoare. Naşterea unor drumuri, aduce de la sine şi o asfaltare a găurilor în care cei mai polizati pe creier se aventurează şi se pierd pentru vecie.

 

 Mi-aş asigura fericirea, dar nu stă locului şi nici nu ştie să se semneze pe contract. Aş bate măcar palma, dar e construită dintr-o materie necunoscută ştiinţei. Pot doar să mă asigur că în liniile mele transparente, răul nu va putea încăleca, ca pe un cal negru şi nu va fugi cu ce am mai de preţ. La schimb aş da aurul şi argintul şi aş păstra pietrele. Mi-aş construi un pat din flori de tei şi aş mirosi a ceea ce simt când sunt întruchipat, metamorfozat în fericire.

 Viaţa e dusă la extrem şi poate fi valorificată doar la limite. Suntem cu susul în jos, iar monetizarea ideilor ce se dezbracă în visele noastre, ne încurcă prea mult şirul firesc al înhămării la un trăi decent. Pieptul dezgolit roade curentul ce se zbate în kilovaţi, iar consumul e strâns legat de o tanti ce acceptă doar bacnote, la fiecare final de lună.

 

 Un câine lătra la intrarea mea pe uşa principală, congelatorul îmi găzduieşte gheaţa utilă migrenelor nocturne, iar duşul fierbinte mă izbeşte de o realitate pe care o trăiesc din copilărie. Am ajuns să îmi păzesc intimitatea de pereţi şi să-mi asigur scurgerea, de teamă să nu fiu absorbit cu totul de ispiratie. În schimbul neglijenţei mele, aş fi un singuratic sec şi fără vlagă, un grup de caractere ce ar marca sfârşitul zile şi nimicul ulterior, un somn profund de somnambul şi un frigider golit la comandă.

 

 Astăzi nu ştiu ce zi e, gradele Pământului se degradează, iar viaţa mea pare sigură - vrea mai mult de la ţărâna din care s-a născut. Mama îmi încurajează doar materialul, iar potenţa ce stă în ochii mei, luceşte ca o văpaie într-un întuneric din primul cartier mărginaş ce-ţi vine în minte. Trăiesc o poveste deloc stropită de fantezie, iar ciudaţii  ar spune că sunt plin de pastile cumpărate de la colţ - replica mea nu le este oferită - mă îmbrac în negru şi fac pe surdul. Sunt prezent la înmormântarea asigurătorilor mei. Ştiam că va veni şi momentul ăsta, însă, legea nu îmi permite să le iau ce ei au acumulat în atâtea vieţi. Vampirul din mine nu o să sugă nimic, asta pentru că filmul rulează doar la cinema, nu şi în fascinanta lume pentru care nu plătesc, ca să vizionez.

 

 Dacă vi se întâmplă ca cineva să vă fluture hârtii prin faţă, indiferent de valoarea lor sentimentală sau bănească, evitaţi orice contact. Nu vă ataşaţi de ceea ce mâna omului a vrut să imite. Dumnezeu lasă un întreg concert să se dezlănţuie dincolo de fereastra în care se prezintă anorexicele mele cuvinte.

 

 De ce anorexice? De teamă că nu au asigurare în faptele uterioare!   

Cerșesc o libertate bună de pus pe grătar

  M-am fript, nu de puține ori, în cantități industriale. Conform legilor ce mi le creez, altfel pentru fiecare clipă, explodez la orice mișcare ce se perinda în jurul meu, în mod misterios. Misterul mă înlănțuie, mă ridică și mă introduce pe un tărâm unde nu am acces la nimic, chiar și telefonul și-a pierdut curajul - nu mai are semnal.

 

  Ridic ușor dintr-o spânceană și dau de înțeles că mă interesează intimitatea mea. Nu vreau arest în lumea special creată pentru un singur cobai și nici big brother în variantă exclusivistă. Vreau aer tare, bun să ațipesc la mijloc de inspirație. Sunt dispus să-mi dedic universul în care funcționez cu ajutorul atâtor mecanisme discrete, cu ajutorul primei melodii ce-o aud la radio. Râd în palme și unii cred că bocesc cât pentru un ocean. 

 

 Fără supărare, dar mă simt prea conectat. Lumea pretinde că există lângă mine, chiar și în visele mele, dar în lipsă de informație cognitivă, amestecată cu tehnologia ultimei generații, sunt un singuratic ce-și face, cu greu, o ceașcă de cafea amară - zahărul brun e vinovat, nu îndulcește.

  E lesne de înțeles că mi s-a cam luat și nu întrec munții prin înălțimea eforturilor mele virtuale. Cerșesc pace în lume și forfotă ameţitoare în doi. Amestecând mai mult de două elemente, suntem ca extratereștrii, nimicim vidul și căutăm noi așezări. Lăsăm urme în explorarea noastră și doar amintirea a două trupuri c-un singur suflet mai poate face motivația să zburde alături de neuroni. Pustiu la tot pasul. Îngenunchez într-o piață aglomerată, îmi pun capul pe asfaltul rece și las zgomotul să mă ruginească. Atât de multe suflete și nici măcar unul pentru mine. Sunt un trist posedat de acțiunea unor culori. Ceea ce văd e mărețul Matrix rupt din mințile regizorilor dozați în fiecare noapte petrecută prin cluburile întunecoase. Sunt un șoricel rămas fără codiță, un înger blocat în propriile-mi aripi, o cafea ce se varsă o dată cu spargerea ceștii, un iluminat ce a murit la loc de suburbie. Iar joaca asta pe câmpii nu ne interesează, lucrurile mărunte sunt aruncate într-un coș de gunoi dotat cu pungă de plastic. Fundul gunoiului face cale liberă spre o biserică, iar cei ce cred că lumina e doar sus, au apus înaintea speranţei.

 

 Libertatea mea și-a cumpărat cătușe de la sex-shop, se distrează și incinerează ultimele versuri scrise înainte să împlinesc 14 ani. Tinerețea mea a început să prindă riduri și covorul înflorat ca la țiganii de elită, îmi fuge de sub picioare. Sunt eu, un iluzionist. Îmi fac sufletul să dispară și las libertatea să se confunde intr-o oglindă cu zeci de reflexii.

 

 Televizorul e cea mai bună oglindă în care ne regăsim. Idolatrizăm niște păpuși și avem sămânța de scandal. Fugim în excursii o dată în viață și prindem un tren personal plin de intenții. Libertatea nu oprește în stații, dar merge mai încet atunci când tineretul suportă cu greu conexiunile stradale încastrate într-o cameră internaută.

  Oftează și realizează! Conștientizează și spune după mine. Suntem, cu toții, niște prizonieri. Putem scăpa doar retrăgându-ne în munți. Laptele de capră nu va face figuri, iar gustul branzei va aduce un zâmbet pe chipul obișnuit cu fast food și taclale urmărite pe plasmă.

 

 Am pregătit grătarul, am suficiente lemne și cărbuni. Cerul e senin, semn că n-o să plouă, iar prietenii sunt în așteptare. Sper să nu fie imaginație. Va aștept pe toți în libertatea mea!

Pe înţelesul celor ce vor să plece

Crud si fără de sperantă. Nu există verdict împotriva unei mici răutăţi.... Dacă dispare, din simplă întâmplare sau din motive bociferate în limbi străine, e cazul unei schimbări de regulament. Dacă dorinţa-i gata împachetată si expediată spre doritor, sufletul n-are voie să cedeze - un adevărat calendar de distractie îl asteaptă!

Laudă celor celor ce uită de ei în speranta de a deschide noi orizonturi celor ce vor să apună înainte de vreme.

Cine stabileşte vremea când coasa intră în actiune!? Nimeni! Doar de te crezi Dumnezeu, îti poţi reda o putere. De reuşesti un negoţ, foloseşte pozitivul ca pe cea mai buna opţiune ce se află în testamentul unei noi generaţii.

Să continui prin a însira spovedania pe o coală albă. Am pătat până şi rodul muncii mele şi nimeni nu mi-a sărit în ajutor. Ceva fără de pacat e parte din minune. Pe Pămant zac minuni mişcatoare – doar evoluţia a pălit substanţa. Ne credem nişte singuratici, deşi ne minţim - pântec din pântec si rugă inchipuită pentru sângele vărsat doar în poveşti. Să plângi în neştire, iar picurii săraţi sa-ţi ingroape gândurile în mare.

Viaţa poate pătrunde în fiecare măruntaie de nisip, iar de frică, ti-aş sugera să-ţi traieşti momentul fără a întoarce capul către ispită. Cel puţin... nu în viaţa asta!

Seductia tehnologiei! Facem dragoste ca niste roboti

Ne ucidem cu bestialitate visele si ne rezumam la instinctul animalic. Nici mass media nu ne mai ofera prea multe alternative si fara sa ne dam seama de intregul proces pe care il urmam, ne transformam in roboti ghidati de catre o forta ce nu se afiseaza in pozele de pe site-urile de socializare.

Nu suntem mutanti din nastere, revolutia mutilarii isi urmeaza calea in decursul anilor, iar pana la maturitate, oglinda ne arata un plastic comercial, un photoshop ce mascheaza realitatea fara intarzieri. Facem promisiuni catre divinitate si promitem sa fie totul doar din curiozitate, dar drogul nostru, trupesc sau sufletesc, nu tine cont de pactul nostru anterior. Introducerea noastra in cilindrii vietii ne face nedisponibili pentru mirosul teilor gata infloriti.

Ne-am blocat alimentatia, ne-am surzit ca sa nu auzim ciripitul diminetii si vazul nostru este blurat in mod intentionat de informatie irelevanta. Ne tinem buretii aproape de trup si daca aparem nud, devenim pornografici. Nu reusim sa ne desprindem de sexul vazut in mod televizat, iar amaraciunea intervine cand e musai sa existe si o bucata de dragoste in fiecare moment al penetrarii. Luciditatea e in betie si retinem peisajul adus parca de la o inmormantare. Se face frig, iar patura nu reuseste sa transpire. E ceva ce vine din interior, dar care a fost produs de exterior.

Constientul nostru a fost patruns de o sageata, a curs sange, iar acum se dezvolta ceea ce eu numesc libertate. Gandurile au evadat si cauta surse palpabile de exprimare. Inca de la primul zbor iti dai seama cat de mari sunt lucrurile la inceput si cat de mici pot deveni datorita interventiei pe care o suporti o data cu fobia ta fata de responsabilitate. Ti-a fugit pamantul de sub picioare, dar te multumeste moartea si destinatia ta - tarana de pe fundul apei in care-ti petreci sfarsitul.

Pare imposibil, dar tehnologia ne omoara simplitatea, ne construieste sofisticatul si recurge la planuri diavolesti - reactionam la fel ca si sobolanii de laborator. Piata ne face de ras si noi recunoastem cat de incapabili am ajuns, rasfoim internetul si ne achizitionam un plug in, doar atat ne permite bugetul.

La ce ne foloseste un plug in cand noi detinem o structura omeneasca? La normalitatea sociala ce zace intr-o carcera a viitorului. Simt cum ne ducem la vale, desi gravitatia spune ca e varful!

Sunt ca o carte citita in graba

Asa ma simt de o bucata buna de vreme. Sunt doar o alta marioneta ce freaca strazile cu miere si lapte. Nu sunt cu nimic mai special decat ceilalti, iar daca nu stiu sa ofer primul impuls, sunt din categoria oamenilor ce vin si pleaca.

Cum se citeste o carte in graba? Pe sarite, cate doua randuri pentru zece pagini, titlurile si o fraza din prefata si asta doar din cauza unei coperti idioate ce nu ma lasa sa-mi desfasor imaginatia, o fatada ce-mi face de rusine povestea mea de succes, cateva guri rele ce spun inversul despre ochii mei. M-au doborat, sunt la pamant!

Ochelarii s-au invechit, iar lentilele sunt prea proaste pentru ochiul omenesc. Vedem doar ceea ce ne convine si sufletul nostru e vandut de carnavalul prezentat centimetru cu centimetru pe trupul nostru.

Privim in gol atunci cand ni se arata povara unui om chinuit inainte de prima tinerete, iar drama unui cuplu ce tocmai divorteaza, e un mod simplu de a spune: Vreau si eu! Ne-am cicatrizat ranile si invataturile, am inchis cutia Pandorei si lasam copilul din noi sa urle dupa o ciocolata de un leu aflata in cel mai mare supermarket.

Ne dorim, ca niste simplisti innascuti, lucruri complicate. Nu vrem sa facem fata din prima rasuflare, vrem truda, vrem aprecieri si imagine. O statuie sa zaca prin ploaie, vant, soare si ninsoare, sa spuna cat de mareti am fost noi si cat de inapoiati sunt cei ce privesc de jos.

Ma simt folosit! Realizez cu fiecare conexiune ce-o las in trecut ca nu sunt vizat pentru prea multe motive. Ne folosim intre noi si spalam de zor carpele umplute de noroiul provocat de la prea multe lacrimi. Radem si plangem, traim ca intr-o librarie!

Pentru final de reguli scrise - sunt ca o carte citita in graba. M-as bucura sa nu-mi uiti numele!

Perfectiunea asa cum am perceput-o eu

Sa umblu gol pusca intr-o natura vie. Sa dau de un Rai doar al meu si sa nu gasesc decat o pajiste imensa plina de frumusete. Sa sterg tablourile ilustrand crimele si sa se conceapa istoria doar din momentul prezent in care traiesc.

Cand perfectiunea a inceput munca pe parcela mea, am sperat sa plec in zbor si sa nu ma las atacat de vreun vultur nemilos si infometat. Visul mi s-a implinit pe jumatate, iar vinovata e doar furtuna ce m-a prins printre norii pufosi preschimbati in frustrari umezite.

Perfectiunea e o femeie frumoasa, dar lipsita de vulgaritate. O portocala decojita, un ceai aromat si fara zahar, un ceas mecanic... Perfectiunea exista, doar ca noi ne impotmolim in carnea frageda ce ne face cu ochiul in miez de noapte.

Percepem materialul ca pe cel mai real existent al lumii si nu scotocim suflete pentru a gasi calitate. Perfectiunea uita sa mai viziteze un robot matur si plin de vicii. Lumea e automata, totul functioneaza dupa reguli stricte, limitarea isi creeaza bariere solide si zbieram dupa libertate - insa nimeni nu ne-aude.

Perfectiunea nu stie de gluma, perfectiunea nu exista azi. Adam si Eva si-au stricat puritatea incercand sa caute ceea ce ispita a vandut din vorbe. Se intampla aceeasi manevra si in zilele noastre, doar ca s-au facut mici retusuri pentru cei cu ochelari de cal si plini de invatatura: legea atractie pluteste in manipulare.

Si ca sa te inund cu ceea ce simturile vor sa inghita pe nesaturate, iti daruiesc un pat moale cu apa, o iarba fina trasa pe nas, un alcool ce ameteste lavabilul din cutia ta, o lumina stearsa de buzunare goale si eternul vals prins pe orizontala pentru care inca mai platesti bani frumosi.

Perfectiunea asa cum am perceput-o eu, chiar daca risc sa fiu pus la zid pentru ca visez prea tare.

Tinerii petrec pana la moarte: tigari si etnobotanice (droguri usoare)

Ne plangem de poluarea pe care masinile o fac si dam vina pe mancarea nesanatoasa pentru aparitia anumitor boli din viata noastra. Strangem pumnii in fata celor ce ne gresesc voit si nu ii intelegem pe cei ce ne-au tratat cu flit în trecut. Nu lasam sa ne treaca pragul un dusman de moarte si vorbim despre cei necunoscuti ca si cum ar fi prietenii nostri.

La tineret se mai uita cineva? Ce sperante mai are un tanar proaspat iesit de pe bancile scolii si cum se mai poate el manifesta ca si fiinta productiva cand nimeni nu-l trage de maneca sa-i spuna ca nu e bine calea pe care a apucat-o?

Sunt pustani care nici nu au 18 ani de vietuire omeneasca si se prostesc luand tigarile ca pe o placere si o calmare instantanee. Probleme din varsta frageda? E chin si infern, iar un copil poate muri din cauza unui fum de tigara, amestecul unui context ilegal il stimuleaza sa încerce si etnobotanicele. Fericire rupta din iad. Sa privesti plonjarea unui tanar curajos, de la etajul zece, atunci cand mintea ii este afumata. Sa-l striveasca pamantul si nimeni sa nu mai poata interveni. Parinti acuzati de neglijenta si indiferenta, dar nimeni nu stie ca raul este facut de mainile proprii.

In caz ca sunteti adulti, stati cu ochii pe puritatea tanarului ce va duce generatia mai departe. Nu-l influentati si ajutati-l sa cunoasca lumea, nu gasca din fata blocului.

Etnobotanicele si tigarile nu au voie în viata nimanui. Dependentele strica mintea si trupul.

De retinut: Tindem sa fim ambalaje frumoase ce retinem viermi pe dinauntru.

| Gogule, probleme in Paradis? Despre cum ne ucidem, dar ramanem in viata |

Ne inspiram din povesti inexistente si pline de talc ca sa aflam cum sta treaba cu Paradisul si ca sa ne hotaram si noi intr-un final ce naiba e aia fericire. Cu cat scotocim si amestecam lucrurile mai mult intre ele, cu atat ne infundam mai adanc in nisipurile miscatoare ale unei vieti pline de amabilitate virusata de informatia sociala.

Paradisul e creatia omului, iar omul e creatia Universului. Atacul se iveste atunci cand cineva nu intelege singura regula: Toti suntem parte din Dumnezeu! Pacatul intervine atunci cand se strecoara cate un nebun fumat, consumator de etnobotanice inchipuite care se crede in pustiul Saharei si vrea sa fie stapan pe caldura datatoare de moarte.

Gogul din "povestea" noastra face ravagii, e un amorezat continuu si se suspenda automat atunci cand calca pe bec, rupe hartii si semneaza contracte cu alte silicoane ce nu-si au obsesiile puse la punct.

Gogul nostru nu este capabil sa-si perceapa functia pe care o are. El e ametit de putina tuica pe care-o serveste impreuna cu oile si ciobanii razleti. A nu se intelege cum ca Gogul are probleme in Paradis datorita dorintelor animalice pe care le are. Gogul nostru nu e zoofil!

Trecand peste betia de care da dovada de cel putin o viata, putem clarifica lucrurile. Nu exista un Paradis pe Pamant pe care omul sa-l descopere si sa-l pastreze. Omul este capabil de viol asupra roadelor, in spate ramane doar noroi plin de alergie.

Cum sa aflii de magie si sa spui de ea? Nu fii penibil, pastreaza secretul cat inca nu au venit nenorocitii sa investeasca in ce au vazut ochii tai.

Gogul avea si el o femeie si a vazut-o ca pe o printesa (nu ca la manelisti), a crezut in magia ei si a intrat intr-o relatie (updatata si pe facebook) numita Paradis. Dupa putina vreme "bomba sexy" de care s-a indragostit, s-a transformat intr-o evaluare zilnica, viata s-a blocat, iar mintea a creat o reverie dezastruoasa: a intrat in Iad, iar asupra suflarii s-au pus gratii. Stire de ultima ora: Gogul e la inchisoare!

Acolo, in umezeala pisicilor tandre a dat si de internet si a aflat cum sa-si intensifice viata amoroasa, cum sa-si sudeze dragostea pe care-o poarta pentru o ea si cum sa-si bata joc de tot :). Swing-ul a devenit noul subiect pe care l-a tot discutat si abordat din toate perspectivele. Si sa vezi atunci ce viata a prins Gogul de cand a auzit ce trasnai legale poate face fara ca nimeni sa-l judece. De-ar stii mamica lui... ce face el.

Vieti intregi au mai trecut, iar individul din povestea noastra tot nu s-a maturizat, ba chiar s-a redus la mai putine dorinte decat inainte: sex, mancare si somn (termeni obisnuiti pentru multi).

In locul Paradisului a venit o pata mare si neagra ce s-a instalat pe inima personajului nostru atat de real in ochii ce privesc la fiecare oprire cauzata de semaforul rosu.

Consistenta de care da dovada haotica traire poate ajuta la crearea unei depresii prelungite. O boala de suflet ce se duce la inima si o investitie catre un regret etern destinat nasterii. Se pune un imbecil in fata trenului si se -ajuta- : nu moare, ramane fara picioare.

Gogule, de unde ai plecat si unde ai ajuns? Credeai ca ai probleme si ca nu te regasesti cu picioarele pe pamant? Ei bine, acum la propriu, ai ramas in mari dubii. Sa-ti doresti asa cum esti sa ramai si sa iubesti, chiar daca nu primesti decat un rahat - nici macar un multumesc-.

| De ce sa ma schimb pentru altii? |

Schimbarile sunt bune atunci cand sunt facute treptat. Sunt momente cand se cere ceva brusc, radical si fara regrete. Cum sa rezist fara sa comentez? Nu ma pot intarata singurel pe lumea asta, stimulii sunt putini si nu las prea mult de la mine. Explorez schimbarile altora si ma amagesc visand la pozitivul servit pe tava. Nu sunt de acord cu turma si ma retrag cand prea multe guri ma ataca. Nu suntem perfecti, iar schimbarile vin ca urmare a frustrarilor noastre.

Sunt hotarat sa merg privind inainte si sa nu inchid ochii la provocarile vietii. Daca cineva ma calca pe cap, sunt inzestrat sa-i raspund timid pentru inceput. Daca lucrurile se inrautatesc, car bile negre cu mine. Violent sunt atunci cand cineva ma obliga sa ma schimb. Nu ma inghiti asa cum sunt - incearca sa ma eviti - si nici eu nu te accept cape un soricel sa misuni prin viata mea.

Eu vad schimbarea ca pe o impusliva obligatie sau asa a inceput sa fie perceputa de cand presa dicteaza lumii ce sa faca in timpul liber (sa si-l piarda). Daca te plictisesti de rahatul in care te afli si daca televizorul functioneaza atunci cand vorbesti despre cuplu, divorteaza, fa la fel cum se poarta pe anul 2011.

Dincolo am lasat lumina aprinsa, imi astept musafiri, iar eu m-am sechestrat de buna voie intr-o camera intunecoasa, astept propuneri incitante si dezinhibate - raman exact cum ma stiu, neschimbat - palite de reguli scrise in ecuatii imbatranite.

| Pe un perete scrie: "De ce va ganditi doar la voi?"|

Sunt atacat de peretii din jurul meu. Zburd insotit de pedometrul meu prin micul orasel in care traiesc si ma lovesc de tot felul de mesaje. Multe dintre ele sunt vulgare si nu contin mai mult de trei cuvinte, asta in cazul in care "artistul"a fost foarte inspirat si a creat un mesaj personalizat.

Am gasit tot felul de mesaje scrise, desenate si/sau pictate pe pereti, pe geamuri, pe orice suprafata ce nu vrea sa ramana alba. Va enumar cateva, ca sa va faceti o idee:

"Meat is murder" - ma "invata" sa recunosc ca sunt un criminal chiar daca mananc doar piept de pui gatit - cred ca acest mesaj nu vine de la un vegetarian, ci de la o suita de oameni pacatosi ce nu au ce face in timpul lor liber.

"xulita ia M*ie"- mesajele difera, le vedeti si voi, sunt cat se poate de idioate si vor sa arate cine e seful unui cartier si cine e gura tuturor. Sunt pesimist, nu cred ca se vor diminua pe viitor mesajele de genul acesta - asta e la "ei" e comunicare.

"De ce va ganditi doar la voi?"- asta e un mesaj scrijelit de curand cu vopsea neagra si conturat cu varful unui cutit, chiar in centrul tuturor lucrurilor. Oamenii trec fara sa-i dea atentie, dar eu, din curiozitate, l-am admirat si am plecat spre destinatie gandindu-ma profund la ce inseamna cu adevarat. M-am simtit mai prejos decat toti ceilalti, mi-am dat seama cat de egoist sunt, cat de mult tin la persoana mea, ce inseamna narcisismul dus la extrem si cat de greu e sa accepti realitatea.

Sunt un talhar al sufletului meu, ma gandesc prea putin la ceilalti si-mi fac timp suficient pentru mine cat sa nu duc lipsa de nimic. Sunt sigur ca e o reteta buna pentru fericire, insa individualismul nu doresc sa mai faca parte din viata mea. Sunt prea multe carari pline de oameni infometati, dornici de ruga, plini de idei si care nu au nici macar un pic de placere (iubire), iar eu stau ca un nerusinat si privesc oglinda chiar si atunci cand sting lumina. Sper sa ce? Sa vad chipuri triste carora le-am strans mana sau le-am sarutat obrajii, dar de care am uitat?

Nu garantez si nici nu girez cu increderea mea, tind doar sa imi fac timp si pentru cei ce ma cauta in mod direct. Nu o sa fug, promit!

Iar voi mesagerilor, cei ce raspanditi nelimitat, aveti n variante mult mai punctuale si care dau roade negresit. Incercati un faceebook, si el promite un wall (perete) gigant!

| Cine vrea sa moara azi, e limitat la viata |

Frigul e din lipsa caldurii, iar ura e din lipsa iubirii. Nu ar exista rau fara sa verse cineva fericirea intr-un canal de la periferia orasului. Cand omului cu ochii luciosi i se pune pata, strica orice zambet din jurul sau, vinde cuvinte si lasa visele prostilor in soare sa se arda. Priveste si vezi cine te pandeste!

Mi-ai bagat viata intr-o sacosa si m-ai trimis la piata fara un leu in buzunar. Cum sa cumpar eu pofte trupeste cu ceva ce nu se vede, dar se simte? Stiu doar ca de la carne se vrea tot carne. Sunt un tampit si cred ca te voi cumpara c-un zambet si o vorba buna. Astern criza mea isterica si rup ce-a mai ramas din ultima ta scrisoare: mi-ai promis si nu mi-ai dat papucii. Ma tii strans fara de viata si tu spui ca e lapte si miere.

Ce sens are moartea fara pic de viata? Ce sens are mancarea fara sare? Ce sens are cafeaua fara picul de lapte insotit de linguri de zahar? Cum sa trec pe la tine cand tu ai rupt podul?

Mi-au mai ramas niste aripi de rezerva! Le folosesc cu succes si cand obosesc, pic fara sa-mi ofere cineva ajutorul. Asa dansez eu prin aer si nimeni nu intelege frustrarile ce le imit jucandu-ma c-un dop de la o sticla goala de vin.

Pe cine a mai prins carnea in mreje? Ce rusine se mai joaca cu mintea ta? Unde iti lasi copilaria si de unde incepe bestia din tine sa se dezlantuie? Vreau ca macar sa m-anunti cand ai murit... sa incep si eu sa traiesc.

Viata e o limita, moartea vorbeste singura despre ea. O vedem la stirile de la ora cinci, o citim in presa locala si nationala, o privim chiar cu ochii nostri si o inhalam stiind ca e fructul interzis.

Spun sa se faca protest si sa ne amintim exact de ce-am venit pe lumea asta. Nu e corect sa pierdem vara luand silicoane dezordonate la control. Daca vreau sa ma scobesc intre dinti, sa stiu ce urmeaza dupa si sa fiu privit doar cand sunt la capacitate maxima.

Viata nu exista din cauza unor conexiuni de ordin nefiresc. Viata nu e un cuvant cu care sa te joci, iar moartea profita cand tu n-o barfesti. Viata si moartea ar trebui sa-si faca cont pe facebook si sa-ti dea comentarii la poze. Vom stii exact cand traim si cand murim, cand ne mintim pe interior si cand ne topim de atata energie pozitiva primita de la viata. Femeia cu mustata exista, dar barbatul care s-o iubeasca, nu!

O sa-mi pun ochelari afumati la purtator si o sa fac pe simtitul. Nu o sa regret clipa in care mi-am dat moartea pe-o bucata buna de viata.

| Unde s-a dus mirosul pielii tale? |

Am sa cred ca cineva m-a sechestrat si m-a lasat fara pic de miros, ca mi-a astupat narile si mi-a indus sufletul in eroare. Cum sa mangai ceva ce inca nu-mi miroase a viata si a NOI, cum sa stiu despre viitor, cand nici macar prezentul nu se concepe?

Tradez cu fiecare pasire de-a mea si lupt ca sa fac simple diferente. Blugul nu sta la locul lui, iar inima e tampita. Iluzia nu s-a inventat in zadar, are scopuri deloc caritabile si se claseaza pe primul loc.

Sunt un magician si nimeni nu trebuie sa stie asta. Cum sa creada cineva ca ma refer la o piele de azi? E o piele ce-am atins-o intreaga viata, de care-mi e dor atunci cand mi se sugruma sansa de a mai respira. Dau de gol stele ce-mi sunt in preajma si luna nu se mai vede decat intr-un colt de linie curbata, linistesc salteaua si azi e rosu... stau la semafor.

Ma dor ochii de la atata plans in mine, canta muzica singura-n urechi, bat rimul usor cu piciorul drept, pozez ceea ce trebuie sa semene a amintire.

Pielea e un asfalt de pe o straduta uitata de ochii mei. Sa-i spunem "old street", iar cladirea albastra nu a devenit decat o poanta, o gluma buna. Sa refacem puzzle-ul si sa nu murim cand primavara invie. Nu-i asa ca ma furi atunci cand dormim?

Nimeni sa nu stie de fularul ce ti l-am tinut in brate pentru o mie de clipe... de acolo a-nceput mirosul pielii tale.

| La pescuit de oameni |

Pentru pescarii amatori, aceasta destainuire poate fi tentanta si creatoare de noi fantezii. Pentru profesionisti, o alta apa rece si fara pesti.

Ma perind prin acvariul vietii si supravietuiesc datorita unui artificiu - omul. Imi place interactiunea si imi vine sa urlu atunci cand e liniste in jurul meu. Daca taci, insemna ca esti timid si ca esti schilod in cuvinte. Nu doar ca sunt maniac, dar sunt si doritor de cat mai mult nou. Sunt multe de descoperit in lumea asta si ca sa fiu superior, voi incepe cu muntii. Ma voi parasuta pana intr-un lac si ma voi ineca la mal.

Povestea merge mai departe cu renasterea mea si cu ciclul pe care il reinventez. Imi doresc sa nu traiesc senzatia obisnuintei si a stresului. Nu vreau repetitie, ci doar mai mult si mai bun. Nu sunt sigur de obligatiile mele si tocmai de accea sunt nevoit sa incasesz suturi la greu.

Cersesc mila criminalilor si rup mainile celor ce-mi fura sufletul. Echitabil, nu?Doar criminalii fura suflete!

Du-te in balta ta si pescuieste-ti viitorul. Sa prinzi pestisorul de aur si sa-i cruti viata. Sa nu astepti nimic de la el si sa te rogi sa nu te prefaca Dumnezeu si pe tine intr-un innotator.

Lanseaza-te cat mai departe de momeala ispitei!

| Anul 2011 sa va mearga la suflet |

Mai sunt putine momente pana ce va intra si Romania in anul 2011. Ma simt plin de energie si pregatit sa sper la mai mult de la mine pe anul ce vine. Nu voi tine cont de criza si nici de gura lumii si voi actiona, ca si pana acum, dupa cum imi spune sufletul.

Anul ce tocmai il las in urma, ramane in istoria schimbarilor din viata mea! Am realizat ca timpul nu sta in loc si ca trebuie sa ma comport dupa cum imi cere turma. Am invatat sa-mi fac patul, sa nu-mi mai las ciorapii pe unde mi se nazareste mie, sa aerisesc camera dimineata, sa-mi spal farfuria in care am mancat, sa nu mai beau coca-cola decat ocazional, sa nu mai frec menta pe internet, sa rup relatiile cu cei ce nu vor decat sa se foloseasca de mine, sa spun nu... sa lucrez cu spor si pasiune, sa ma respect si sa iubesc! Raman multe nementionate, dar totusi as vrea sa specific viata de lux pe care-o duc de cand nu mai ma dadacesc ai mei si traiesc aproximativ pe cont propriu. Nimic la intamplare!

Ii multumesc iubitei, logodnicei, sotiei mele pe aceasta cale oficiala pentru faptul ca ma suporta cu toate idioteniile din viata mea si incearca sa ma inteleaga pe cat posibil. Iubirea ramane pe primele locuri!

2011 va fi darnic cu mine si imi va oferi sansa sa-mi gasesc un al doilea job si sa fac din emisiunea "mETRoNet in noapte" un "drog", asta daca nu am reusit inca!

Voua va multumesc pentru ca ma cititi, pentru ca ma criticati, pentru ca oricum s-ar intelege cuvintele mele, ma vizitati!

Sa dea norocul peste voi si sa va indragostiti de viata! La multi ani!

| Silicoanele castiga detasat in fata sufletului |

Pustoaica anului 2010 si-a inceput sexualitatea pe la 13-14 ani, dupa ce in prealabil a avut cateva experiente cu prietenele din cartier. Dupa doua trei beri si/sau o gura de tarie si-a facut curaj si a inhalat si o doza de legale, party pills sau spice si si-a artat rusinea, fofoloanca, virginica, in fata unui tataie cu doua masini si cu o burta ca dupa sarbatori. Plina de ameteala nu a inteles mai nimic din ceea ce a dorit marlanul si a crezut ca asa trebuie, ca la final el sa-si descarce frustrarile albicioase in gura ei... si sa-i lipeasca si vreo doua peste chipul naiv.

Multe ajung in situatia asta, politia ii spune viol, pedofilie sau prostie. Nu mai e nimeni vinovat, asta pentru ca domnisoara a fost de acord cu swing-ul sau cu sex-ul in grup. Parintii o cred fetita model, iar ea se duce fara chiloti acasa... ii lasa suvenir celui mai dotat financiar.

Cum timpul trece repede si fata schimba madularele... ajunge la o modalitate mai simpla de produs euro. Are conexiune la internet, un webcam si putine haine pe ea. Cu o inteligenta haina sta si cauta pe google o firma legala care s-o exploateze si sa profite de pe urma pornografiei. Isi gaseste un site ce recruteaza fete/femei focoase, sexi... atragatoate pentru prestari servicii sexuale fara atingeri. In consecinta, sfarcurile ei tari se vor prezenta in cadrul videochat-ului. Barbatii hormonizati si fara sotii... amante... vor da bani buni pe o prospatura ingenuncheata.

Asadar, povestea noastra continua cu penetrari,vibratoare, preludiu fara sex, preludiu salbatic si dusul fierbinte de dupa golirea cardului. Fata face biznis maret, ajunge sa se intretina singura si nu mai are nevoie nici de scarba aia de facultate. Se vede toata viata aratandu-si trupul golas.

Ii trece prin vis chiar si dorinta de a deveni "matroana", dar afla ca sunt altele care i-au luat-o inainte! Scapa de cosmarul in care tocmai s-a bagat si adopta un stil tot mai pervers. Cand frigul din suflet o doboara, se intalneste cu un print, se indragosteste ca o prosta si i se dau papucii. Vorbele mamei o prind din urma si afla cat de mitocan e masculul. Renunta din acel moment in a mai spera ca sufletele pot fi pereche si se rupe total de iluzie.

Ajunsa la 30 de ani isi achizitioneaza niste silicoane si se pune pe cucerit barbati pe viata. Strategie simpla, azi nunta, la anu' divortul. Doar un contract prenuptial i-ar mai putea strica planurile.

Nu a spus nimanui, dar se descarca in fata oglinzii, plange, se critica si se taie cu o lama. Spune ca intr-o zi o sa-si ia viata, ca nu merita sa faca umbra Pamantului degeaba.


Compune o scrisoare de adio si pleaca... Isi da sansa la a cunoaste efectul de dupa sexul salbatic.

| Sinaia este invadata de comercial si publicitate |

Unde exista prea multa comunicare se regasesc si anumite dezavantaje. De exemplu, cand se "descopera" o locatie de vis, internautul incepe sa raspandeasca experienta petrecuta, sa uploadeze poze si filmulete si sa scrie si pe facebook. Nu ne putem abtine de la promovare si in consecinta dezvoltam turismul! Oaza de liniste se transforma intr-un baieram ieftin, iar preturile la cazare se tripleaza ca asa e la moda.

Sinaia ramane un oras cu multa publicitate unde nu se merita sa poposesti de prea multe ori. E ca un satuc ce detine un munte bun de escaladat. Ursii sunt infometati, iar frigul te pune sa dai si mai mult bani pe haine si bauturi firbinti ( cafea, vin fiert, tuica fiarta).

Sinaia e un oras cu incasari uriase de pe urma turismului pe tot parcursul anului. Ma mir ca acum vreo 6 luni s-au deranjat si "ei" sa puna o toaleta decenta la intrarea in gara. Imi e rusine ca nu pot sa vad lucrurile frumoase din aceasta parte muntoasa, dar stiu ca e si vina celor ce te fura pe fata si-ti ofera conditii derizorii! Va recomand Hotel Anda, dar nu va garantez mancare delicioasa.

Cel mai bun meniu costa 13 lei ( meniul saracilor), dar fitele nu isi au locul aici. Daca esti prost, iti dau liber sa-ti arunci banii pe fereastra.

In centru am zarit un bradut artificial de calitate ce pe timp de noapte isi face treaba si da senzatia de sarbatori autentice ca in anii ce nu se vor mai intoarce, dar bannerele strica intreaga coloristica si sunt sigur ca intru intr-un mall fara acoperis!

In speranta ca va veti indura sa dati o fuga si pana la cota 2000, ar fi bine sa serviti o ciorba de fasole cu ciolan afumat pentru a va tine de cald.... un vin bun si va ia somnul.

Vino la munte cu gasca si faceti cheta pentru distractie! Salutare primarului, Vlad Gheorghe Oprea!

| Revin de unde am plecat |

Mi s-a spus ca trebuie sa-mi gasesc un tel in viata asta, sa promovez binele, sa urc cu grija fiecare treapta a vietii si sa ajung in varf. Sa ma leg de spiritualitate si sa transpir asteptand minunea ce aterizeaza ca un meteorit din cer.

In cazul meu, traiesc intr-un haos conditionat de controlul unor personaje invizibile. Simt cum cineva joaca sah cu mine, iar eu nu am dreptul la nicio mutare. Labiritul in care imi traiesc zilele intra in reverie atunci cand ajung acasa, cand observ ca exista un motiv comun, cand stiu ca nu sunt singur pe arca lui Noe. Realizez ca nu as face fata singuratatii... nu dupa ce am cunoscut sufletul pereche.

Si cu toate astea, la panda sta in intuneric o pisica neagra ce vrea sa zgarie, o ispita ce sopteste un altfel de univers si neaga realitatea in care ma aflu. E un paradox pe care nu-l experimentez de nebun. Sunt multi in acelasi rahat ca si mine. Tehnic vorbind, noi ca si suflete suntem niste produse asezate pe rafturile prafuite ale unui magazin de cartier. Nu vom aveam sansa unor reduceri, chiar daca vin sarbatorile.

O sa strabat tara in lung si lat, dar nu am sa uit drumul spre casa. O sa ma arunc in gol, dar am sa port parasuta! Voi bea fara limita, dar intotdeauna insotit. Ma voi rani, dar voi purta pansament dupa mine. Incalc reguli si vreau sa scap cu viata, iar pentru cat sunt de nemernic primesc si un premiu, rudele ma favorizeaza pana imi uita numele.

Sunt acelasi om, doar ca ieri a trecut, iar maine e un viitor deloc indeparat. Nu termin sticla de J&B, arunc in vasul de toaleta acidul cancerigen si ma joc prin fulgii de zapada. Renunt la a-mi mai roade unghiile si le dau luciul specific. Ma indrept spre usa ce deschide noi orizonturi, falsez si imit miscarea unui sarpe, ma reped sa mananc din ce mi se pune pe tava si constat ca doar mama gateste cel mai bine, doar ca uita sa renunte la calicenie.

Revenirea mea cu picioarele pe pamant e ca o binecuvantare pe care o primesc fara sa ofer ceva. Si daca imi cresc aripile la loc, voi avea grija sa am si fluturi in stomac. Nu vreau sa mi se faca scarba de pasiunile ce le practic, din simplul motiv ca exista un prost chel ce se crede smecher. Imi urmaresc urmele lasate de dorintele mele si las Pamantul sa se-nvarta pentru mine. In 24 de ore as avea ocazia sa violez intreaga rasuflare. Hmmm, dar ce ma cred eu... Dumnezeu?

Trei lumanarele aprinse, eu imbracat in cearceaf, telefoane ce nu mai suna si o penalizare data timpului. Cine fuge, pierde continutul si cheia!

| Profiti cat inca nu te-ai ofilit |

Fii un mandru trandafir, nu te ofili fara voie, nu te izbi de duhoarea poporului si nu lasa betia sa te macine in primul club de noapte! Bautura nu e pe gratis, prin ea te vinzi mai repede, zambetul tau nu e spontan, e doar o masca pusa prea pe ochi... d'aia nu mai vezi!

Acasa te asteapta caldura sufleteasca, pe drum dardai ca un caine fara stapan, unde e muzica nu e nimic si totusi nu esti singur. Loveste din lateral oglinda in care te privesti, sparge sperantele unei imbunatatiri fizice si priveste dincolo de pieptul ce urla de mandrie. Fii tu, mai ceva decat o floare! Stiu ca la anu' ai sa te ofilesti. Si ca sa scapi de tentatii, ia un taxi pana la prima strada laturalnica, acolo doar pisicile mai stiu cum sa te-ncalzeasca.

Aproape e iarna! Se fastacesc stropii si tind sa se faca nea! Oamenii vor ramane aceiasi, doar fata si-o vor schimba... ascunde... cu-un batic, fular, punga sau ochelari.

Trage de timpul asta pretios, fa-l sa se-ntinda precum o guma mestecata ore-n sir. Nu te obosi sa arati ce-ai mai bun, altii descopera raul ca fiind atu! Ce-i drept, cata vreme cineva iti va uda radacinile, tu vei urca spre cer, dar intr-o zi dusmanul te va surprinde, va face pe nasul si te va taia cu totul. Vei devini un trofeu, un brad de Craciun ucis pentru doua saptamani de mireasma.

Mai du-te la biserica, mai spune o rugaciune si nu ajunge la mila nimanui. Doar tu te poti ridica din groapa in care deja ti-ai adancit picioarele. Si cum frigul porneste de la calcaie, ai sa racesti!

Pentru eternitate... am sa cunosc un trandafir artificial!

| In loc de reclamatie via Posta Romana |

Daca tot se apropie sarbatorile, iar lumea devine mai darnica, m-am gandit sa ma scotocesc si eu prin buzunare si sa fac gesturi pline de magie si simbol. Pentru ca nu mi-am pregatit o tehnica cu cateva luni inainte, am intrat pe okazii.ro si am solicitat o cautare amanuntita a unor cadouri pe placul meu. Am apelat si la google pentru o satisfactie garantata si pana la urma am gasit ceva indraznet si deloc scump.

De pe okazii.ro, satisfactia a fost pe deplin, asta pentru ca am cautat ca transportul celor dorite sa fie efectuat prin FanCurier sau in urma unei intalniri cu expeditorul. Nu e nimic mai bun pe lumea asta decat sa ai exact ceea ce-ti doresti. Asta pana cand, m-am gandit sa utilizez Posta Romana, sa ma las pe mana lor si sa imi transporte un anumit colet cu greutate, pana la cel mai apropiat oficiu postal de locuita mea.

Am primit o instiintare pe care am ridicat-o din cutia postala, m-am prezentat la o coada infernala unde am stat circa 50 de minute si la final am achitat suma ceruta de catre o tanti draguta. Printr-o ploaie cu galeata m-am indreptat spre casa. Ajuns in canicula Radetului si... am deschis surpriza!

Jumatate din cantitatea coletului era deteriorata, deformata, ciobita, sparta si putin umezita, desi ambalarea a fost corespunzatoare si exista folie din plastic cu bule de aer pentru o buna protectie.

Expeditorul ( o ea), m-a asigurat ca nu exista vina din partea firmei ... S.R.L si ca ar fi indicat sa depun o reclamatie via Posta Romana! Am contactat Oficiul Postal cu pricina si mi s-a spus ca nu se "asigura" continutul coletului, ci doar exteriorul (cartonul). Un raspuns cat se poate de sugestiv si expedititv.

Pe cine sa dau vina? Pe cine sa reclam, injur, rup in cuvinte ca pentru Boc si Basescu?

Posta Romana are un tratament satisfacator pentru comunisti si pensionari, asta pana cand se va schimba cu adevarat sistemul, iar coletele nu vor mai fi tratate ca niste pietre.

Acum, am ramas fara cadouri de Sf. Nicolae! Ma duc sa culeg niste nuiele!

| Mos Craciun a saracit |

Mi s-a intiparit in minte inca de mic copil, existenta pozitivului si a lui Mos Craciun. Nici macar in prezent nu pot sa rup legatura magica dintre mine si cadoul surpriza venit de la batranel. Dintr-o nesimtire obisnuita, familia mi-a spus curand sa deschid ochii si sa renunt la a mai crede in magia sarbatorilor.

Mi-au ramas amintiri placute si mirosul de portocale, pur si divin. Azi, Mos Craciun e tinerel, are in ureche un cercel, vine si face striptis pustoaicelor cu bani, aduce vibratoare ca si cadou, excursii in tarile calde si eliminarea traditiei. Ne-am decapitat sufletul si ne umplem stomacul de calorii. Ne vaitam ca nu avem ce manca pe masa, dar cand vin sarbatorile facem tumbe, ne spargem capetele, ne imprumutam la banci, ne prostituam legal si bem cat ne tin picioarele.

Mos Craciun a saracit pe interior, vine fara zambete, aduce putine clipe de fericire, iar cei mici incep sa reproseze asta cerului. Din haosul asta nu se fac decat bani. Mos Craciun e doar un "biznis". Echilibrul nostru a fost dereglat de prea multa publicitate.

Cazarile au triplat preturile, iar sarbatorile vin in batjocura. Dai trei salarii pe o distractie si un la multi ani. Totusi, exista minciuna ce ne face sa speram la ceva mai bun, la o schimbare, la o daruire reciproca si la pacea mondiala.

Mos Craciun va fi inlocuit! Incerc pe aceasta cale, sa-i conving si pe altii sa duca rugamintea mea mai departe. Va implor, nu ucideti Craciunul, nu-l lasati sa zaca intr-o balta de sange!

Colindatorii nu mai au ce cauta pe la casele/blocurile oamenilor. Locuinta noastra e pazita de Bidepa, avem interfon, centrala termica in loc de soba cu horn pe care sa intre ...

Iar cand se va auzi colinda, ironia va grai: " Iar ati venit sa cersiti?"

Mos Craciun nu exista! Pacaleala de 25 decembrie ...

| Locul tau de munca nu se gaseste, nu in Romania! |

Stai sa bati din usa in usa, sa depui tot felul de CV-uri, sa imprumuti un costum jerpelit si sa faci impresie buna! Cu toate astea, usile se inchid mai repede decat cele de la metrou. Viata ne indica anunturi irelevante, matura ni se face prietena buna, iar toti vor sa stea in scaun si sa le pice banii cu caruta.

Nu va mai impachetati in haine scumpe si bauturi fine, nu lasati cateva nopti sa va fure avutia, deveniti eco si ganditi-va la ceva si mai bun. Nemernicii nostri sunt saraci pe interior, nu vor sa investeasca averi in mana de lucru. Se achizitioneaza tehnologie si se lasa omul cu gura cascata. Asta e strategie de saracie!

Iti cauti un loc de munca stabil si bine platit? Tine-te de treaba, termina o facutate si spune: La revedere, Romania! Nu vei avea regrete, mai ales daca familia ta se va putea hrani de pe urma muncii tale. Tu vei lucra din greu si te vei intoarce in tara cu saculetul plin. Partea proasta abia acum intervine. Ce vei face cu banii? Vei incepe constructia unei case sau vei sacrifica totul pe un rahat ce in Romania se impute si mai rau?

Iti spun eu, iti vei lua o masina tunata, iti vei gasi un/o amant/a, vei lucra cu ispita si te vei imparfuma cu singuratatea. Banul, pe roman il prosteste. Putini sunt cei ce se regasesc departe de pofta trupeasca si de distractiile tampesti ale zilelor noastre.In orice caz, cu diavolul in buzunar e greu sa zici nu. Ai nevoie de un antrenament temeinic. Pleci calugar si te intorci rebel virgin doar in urechi.

Instraineaza-te, fa-ti de cap cu cap si nu uita ca acasa te asteapta caldura sufleteasca. Ce porti tu acum in minte e doar plecarea si relaxarea. Ce e aici, e oriunde, nu vei da de mai bine, vei da doar de mai mult.

Acum, Romania revine la somnul cel de moarte. Mirosim a peste si ne confundam cu femeile. Ele si pe criza asta au succes. Sa dam cu totii din fundulet si sa ne bagam silicoanele la inaintare! Revolutia prostitutiei a inceput prin prostie, acum e pura manipulare.

Zambiti, va rog! Sa stie lumea ca aveti dentist!