La români merg bine afacerile cu iubirea şi cu Valentine's Day-ul, încât aproape că mă simt obligat să mă opresc la o florărie pe 14 februarie şi să impresionez, doar pentru că aşa îmi dictează mass media, nu inima. Nu mai există partea în care lucrurile frumoase vin de la sine, ci doar ne chinuim şi aşteptăm să ne rezumăm la nişte date. Calendarul ne spune ce avem voie!
Data de 14 februarie îşi face bine treaba şi nimic nu rămâne neexploatat. Se înţelege iubirea asta... ca pe o carne bună de consum, iar cine nu intră în tradiţie, pare a se feri să cotizeze către dragoste.
Cei ce sunt singuri, au şansa de a-şi găsi marea dragoste şi chiar de a se căsători pentru 24 de ore. Tot felul de manifestări, stupide din punctul meu de vedere, care nu se aplică şi în alte momente. Asta e supărarea mea, că aşteptăm prea mult un moment, pentru a acţiona după cum simte inima, iar în cazul în care pe 14 februarie suntem dărâmaţi de vreo veste proastă sau dragostea nu se perindă pe la noi prin grădină, rămânem cu buza umflată şi sperăm la un viitor mai bun - cel mai posibil într-un alt Univers.
Românul e sărac la buzunar. Ce-i mai trebuie României Valentine's Day? Nu putem dormi fără o sărbătoare catolică şi americană? Banii de la saltea şi de prin carduri se consumă şi ei pe bunuri de-o zi, iar adevăratele trebuinţe rămân nesatisfăcute. (întâi obligaţiile, apoi distracţiile)
O cină romantică în doi, de Valentine's Day, e un prilej bun de bucurie şi iubire, dar asta nu înseamnă că doar pe 14 februarie iubirea e în "aer".
Sper să nu ajung să tai curcanul de Ziua Independenţei şi să nu cânt imnul Americii, doar pentru că sună mai bine decât "adormirea noastră".
Suntem ca nişte copii, facem ceea ce vedem la cei mai mari şi ne reeducăm în funcţie de ce ne dictează "mami şi tati".
Sunt în dubii: Oare românul e mai activ din punct de vedere sexual/emoţional pe data de 14 februarie? Şi apoi ce se întâmplă? 24 februarie devine zi de abstinenţă? Post negru şi regrete eterne pentru dezvirginarea de proporţii?
Am înţeles că se poartă dragostea la prima vedere şi uitarea cea de-a doua zi. Am evoluat în prostie şi ne grăbim să credem că funcţionăm la fel de repede ca mesajele instant de pe internet.
Nu suntem pregătiţi pentru 14 februarie. O vom da în bară în fiecare an şi nu ne va păsa că doar aruncăm banii pentru momente incendiare şi forţate. Tradiţiile străvechi sunt pe cale să devină o istorie incredibilă pentru noua generaţie. Ne vom uita unii la alţii şi nu vom ştii dacă suntem americani sau români. Ne e ruşine cu noi?
Ceea ce se reflectă în mediile online, dar şi offline, sunt doar creaţii imaginare - trăim o iluzie pentru care muncim în fiecare lună. Uităm să ne bucurăm de ceea ce ne place şi sperăm ca plăcerea celuilalt să ajungă şi la inima noastră.
Eu unul sunt concentrat pe a trăi clipe frumoase alături de cei ce-mi provoacă stări pozitive. Fug atunci când sunt valuri şi furtuni şi nu bag în seamă obiceiurile prosteşti ce vor să remarce o falsă iubire.
Rolul lui 14 februarie în viaţa romanului se joacă pe marile scene şi se serveşte cu un vin ieftin la care s-a adăugat apă.
P.S. În rest să curgă şampania!
