Facebook-ul provoacă TOC

            Până în prezent, nicio altă reţea de socializare nu a reuşit să se facă atât de ramarcată în România, precum Facebook. Viaţa online deţine o umbră de tristeţe şi umple momentele de singurătate cu nişte conexiuni puţin prea departe de realul palpabil.

            România are facebook şi se prezintă la datorie neaşteptat de bine, chiar dacă cifrele îi prezintă pe 20% dintre romani în incapabilitatea de a scrie şi a citi. Dacă fenomenul de social media încă nu a acaparat întreaga populaţie, există suficient timp pentru ca fiecare roman să aibă o conexiune. În România lucrurile se extind mai greu, indiferent cât de comerciale ar fi. Nici nu vreau să-mi imaginez o societate de consum care-şi petrece majoritatea clipelor, în mod online. Vreau să mai găsesc un zugrav disponibil, un ţăran care mulge o vacă şi o mândră care să calce fânul.

            Facebook-ul te obligă în mod indirect să-ţi verifici activitatea afişată pe perete/wall. Fiecare utilizator face tot posibilul să creeze şi să împrăştie informaţie, chiar dacă în realitate bate vântul. De aici începe o influenţă de temut, o armă manipulatoare ce-şi construieşte utilizatorii după bunul plac. Nu eşti obligat să ai facebook, dar în cazul în care deţii un cont pe această reţea de socializare, eşti maleabil - urmezi turma chiar dacă acţiunile nu sunt tocmai pe placul tău sau chiar dacă timpul tău începe să devină tot mai limitat.

            Ce face Facebook-ul? Aglomerează informaţia şi creează dependenă, stimulând astfel TOC - Tulburarea obsesiv-compulsivă. E un nume pompos şi uşor de evitat, doar că obiceiurile repetitive, verificările inutile, precum şi gândurile focusate pe un singur subiect interzis, provoacă o tulburare de care suferă un individ din 50. E o cifră îngrijorătoare, mai ales că studiul are ceva vechime în spate şi nu a ţinut cont de reţelele de socializare şi de obsesiile pe care acestea le provoacă încă de la prima logare.

            Cum funcţionează TOC pentru Facebook? Schema e simplă! Dacă activitatea ta pe facebook este incoerentă, lipsită de acţiuni majore, dar ea continua să existe tot mai intens, chiar şi din oră în oră, TOC este şi în viaţa ta.Chiar dacă negăm, obsesia pe care o avem pentru facebook ne afectează viaţa şi deciziile. Vrem să ştim ce notificari avem, dacă există utilizatori care ne-au mai cerut prietenia, dacă cineva ne place poză de la profil, cine ne comentează starea, cine mai este într-o relaţie, cine creează conţinut şi cine se zbate pentru a ne scrie pe chat, chiar dacă noi nu înţelegem limba în care ni se adresează. Cu fiecare logare, obiceiurile devin parcă trase la indigo, o reclamă ieftină ce stimulează chiar şi depresiile.

            Cine citeşte aceste rânduri să ia la cunoştinţă cele scrise mai sus şi să se îndrepte spre o cale mai uşoară de exteriorizare, pentru a defavoriza facebook-ul. Plăcerea pentru această reţea a fost stimulată şi de către televiziuni care şi-au dorit să intre în contact cu fanii. Surpriză! Au reuşit această magnifică performanţă, iar acum orice produs are pagina de Facebook. O turmă greu de refuzat, dar nu singura.

            Am putea suferi de TOC dacă:

            1. Ne uităm la ecranul telefonului de multe ori pe zi, butonam, dar fără să avem vreo activitate reală, ci doar una instinctuală.

            2. Vizităm site-uri de internet doar din obişnuinţă, iar informaţia o lăsăm pentru alţi utilizatori.

            3. Ne gândim o mare parte din timp dacă am închis uşa casei, dacă aragazul este oprit, ba chiar ne gândim dacă nu cumva ne-a luat foc locuinţa.

            În funcţie de mediul în care ne petrecem timpul, avem onoarea de a căpăta anumite ticuri, ba chiar obsesii şi putem dezvolta TOC. TOC nu este depistabilă în prima fază, însă până la maturitate (vârsta de 40 de ani), tulburarea ajuge să fie evidentă şi pentru "gazdă".

            Putem să-i venim de hac tulburării obsesiv-compulsive prin terapie şi tratament medicamentos.

P.S. Imaginea ilustrează ipostaza unei adolescente obsedată de spălatul pe mâini.

| Pe un perete scrie: "De ce va ganditi doar la voi?"|

Sunt atacat de peretii din jurul meu. Zburd insotit de pedometrul meu prin micul orasel in care traiesc si ma lovesc de tot felul de mesaje. Multe dintre ele sunt vulgare si nu contin mai mult de trei cuvinte, asta in cazul in care "artistul"a fost foarte inspirat si a creat un mesaj personalizat.

Am gasit tot felul de mesaje scrise, desenate si/sau pictate pe pereti, pe geamuri, pe orice suprafata ce nu vrea sa ramana alba. Va enumar cateva, ca sa va faceti o idee:

"Meat is murder" - ma "invata" sa recunosc ca sunt un criminal chiar daca mananc doar piept de pui gatit - cred ca acest mesaj nu vine de la un vegetarian, ci de la o suita de oameni pacatosi ce nu au ce face in timpul lor liber.

"xulita ia M*ie"- mesajele difera, le vedeti si voi, sunt cat se poate de idioate si vor sa arate cine e seful unui cartier si cine e gura tuturor. Sunt pesimist, nu cred ca se vor diminua pe viitor mesajele de genul acesta - asta e la "ei" e comunicare.

"De ce va ganditi doar la voi?"- asta e un mesaj scrijelit de curand cu vopsea neagra si conturat cu varful unui cutit, chiar in centrul tuturor lucrurilor. Oamenii trec fara sa-i dea atentie, dar eu, din curiozitate, l-am admirat si am plecat spre destinatie gandindu-ma profund la ce inseamna cu adevarat. M-am simtit mai prejos decat toti ceilalti, mi-am dat seama cat de egoist sunt, cat de mult tin la persoana mea, ce inseamna narcisismul dus la extrem si cat de greu e sa accepti realitatea.

Sunt un talhar al sufletului meu, ma gandesc prea putin la ceilalti si-mi fac timp suficient pentru mine cat sa nu duc lipsa de nimic. Sunt sigur ca e o reteta buna pentru fericire, insa individualismul nu doresc sa mai faca parte din viata mea. Sunt prea multe carari pline de oameni infometati, dornici de ruga, plini de idei si care nu au nici macar un pic de placere (iubire), iar eu stau ca un nerusinat si privesc oglinda chiar si atunci cand sting lumina. Sper sa ce? Sa vad chipuri triste carora le-am strans mana sau le-am sarutat obrajii, dar de care am uitat?

Nu garantez si nici nu girez cu increderea mea, tind doar sa imi fac timp si pentru cei ce ma cauta in mod direct. Nu o sa fug, promit!

Iar voi mesagerilor, cei ce raspanditi nelimitat, aveti n variante mult mai punctuale si care dau roade negresit. Incercati un faceebook, si el promite un wall (perete) gigant!

| Foloseste-ti picioarele |

Inca de ieri, 4 august 2010, am demarat o campanie ce promoveaza miscarea. De azi ne miscam, de azi mergem pe jos, alergam si nu uitam sa dansam, Hai sa le luam pe rand:

Misca-te! Nu sta in loc, nu lasa timpul sa treaca, nu lasa lenea acuta sa te dizolve pana la ingrasarea ta fizica si psihica.

Uneori, rapiditatea te seaca de spontaneitatea. Mergi pe jos si ai sansa sa traiesti viata din plin. O plimbare zilnica te scapa de stres, calorii in exces si aglomeratia din mijloacele de transport in comun.

Alergand, vei simti energia copilului din tine. Sedentarismul e al nimanui!

Nu e nevoie sa fii un profesionist, si tu poti dansa in felul tau. E vorba de tine si de putina muzica.

Utilizeaza optiunea " Cauta", implementata facebook-ului, pentru a regasi campania " Foloseste-ti picioarele". Alatura-te acestui proiect non profit, adresat tuturor oamenilor de toate varstele.

Curand nu ne va mai fi rusine cu noi, ne vom acorda mai multa atentie trupului pe care il avem si vom stii sa luptam pentru un echilibru al vietii.

Totusi, daca te seaca aceasta campanie, inseamna ca nu esti departe de a-ti bate joc de sanatatea ta. Obezitatea vine in sprijinul tau din momentul in care incepi sa-ti neglijezi viata cu totul.

Sanatos inseamna putin din fiecare.

Doresti sa promovezi aceasta campanie? Lasa-mi un comentariu, aici, pe blog, pentru a putea stabili anumite detalii "tehnice".

Aceasta campanie nu sprijina niciun partid si nu plateste pe nimeni pentru un asa zis "ajutor". Faci pentru ca iti doresti! Nu te obliga nimeni.