Când prostului i se dă puterea

            Când prostului i se dă puterea se ajunge la România de azi. Nu mă refer strict la puteri mari în stat sau la vreo formaţiune politică, nici la vreun individ ce mai are puţin şi-şi pierde corabia. Eu vreau să atac mica iscoadă de după a mea perdea ce se lasă purtată de vântul toxic al căldurii fără ploaie.

            Dacă acum ceva vreme, mâna unui individ stătea întinsă în faţa unui magazin, acum, acelaşi individ, te poate domina, deşi tu nu eşti în stare să realizezi cum a făcut asta. Ei bine, ai văzut că lipsa lui s-a simţit o vreme, ba chiar a fost curăţenie omenească şi bun simţ. În tot acest interval bine organizat, omuleţul plin de vise, a tras din greu, cu ambele mâini, pe la străini. A prins ce-au aruncat alţii, ba chiar a făcut România o ţară fără calitate, iar în cele din urmă, când soarele a decis că trebuie să apună o astfel de atitudine, prostul s-a întors pe meleagurile pline de criză şi şomeri. Acesta e doar un exemplu al prostului plin de aur şi îngropat în maşini şi motoare pe care le conduce, deşi nu ştie să scrie decât "BUNĂ FRUMOASO" pe vreo reţea de socializare.

            Nu tot prostul a gustat din ceea ce străinul a lăsat la vedere. Sunt nişte mici nemernici, rămaşi în România, care au funcţii bănoase şi care nu acţionează în niciun fel, chiar dacă fişa postului are obligaţii cu nemiluita. Prostul are puterea în mâinile sale şi nimeni nu poate face nimic. Nepotismele au o mare valoare în România, iar în funcţie de context te doare inima sau unde nu te plouă. Ambele cazuri provoacă sechele pe viaţă. Unii au potenţa, dar nu au puterea, alţii stăpânesc, dar nu ştiu să se ţină de promisiuni.

            Absolvenţii de facultate, profesioniştii în arte şi cei ce ar putea ridica ţara, pleacă pentru o veşnicie, în ţări străine. Prostului să-i fie ruşine pentru imaginea şi motivaţia formate în ultimii zece/douăzeci ani. De unde să mai culegem, dacă nimeni nu vrea să dea cu sapa? De ce să mai producem, când produsele noastre sunt direcţionate către export? De ce să mai luptăm, când ei au arme, iar noi suntem nişte coate goale? Unde sunt alternativele?

            Indiferent de votul pe care îl acordăm, sistemul este acelaşi. Taxele cresc pe zi ce trece, salariile scad, totul se leagă pentru o Românie destrămată.

            Vorba lui Creangă "Sunt prost, dar când mă uit în jur prind curaj", are nevoie de modificări serioase, în caz contrar, se va produce o confuzie între cei cu IQ şi cei cu speranţă. Am putea să ne numim prosti cu toţii, dar m-ar durea să jignesc vreun inteligent cu două clase, ce-şi poartă afacerea pe propriile picioare, chiar dacă totul se rezumă la un masaj erotic dus spre prostituţie. Zic aşa: Sunt atât de deştept încât nici ţara nu mă vrea!

            Feţele televizate şi cu puterea-n mâna, joacă un rol de aur: Rolul prostului care-a rămas aşa! Cultura nu se măsoare în puncte de audienţă şi nici kilogramele nu au un cuvânt de spus în semn de apărare. Ne-am obişnuit cu prostia şi nu rezistăm fără o ştire mondenă dusă spre extrem, fără un ziar care pe prima pagină tipăreşte noile dotări ale unei proaspete generaţii.

            Să fii prost, e un dar în România!

Radioul înseamnă doar muzică?

        Vă puteţi închipui un radio ce rulează muzică, jingle-uri şi publicitate, fără să existe un om în faţa unui microfon, pregătit pentru o nouă intervenţie?

            Din nefericire, imaginaţia este suficient de mare încât un astfel de proiect să se desfăşoare în multe spaţii licenţiate. Tot ceea ce este ieftin se propagă pe vreme de criză, cu riscul de a deteriora imaginea unui anumit fenomen ce presupune o cu totul şi cu totul altă activitate.

            Ce radio e ăla, fără voci care să-şi dea cu părerea? Radioul are menirea de a informa omul, de a modela un public şi de a sugera nişte intenţii în funcţie de ţintă. Am discutat cu experţii pe tema asta, dar nu am făcut altceva decât să formez două tabere: una vrea doar muzică, alta vrea om în emisie.

            Mă gândesc cum sună un matinal fără intervenţii în direct? Cine poate asculta un asemenea program care duce lipsă de activitate reală, omenească? De ce să ascult acel radio, când am muzică direct în telefonul meu pe care o pot rula în funcţie de starea mea?

            Tabăra care prefera doar muzică pe un radio e ahtiată după câştiguri, cel puţin modice, în timp ce tabăra cealaltă respectă fenomenul de radio şi nu admite un asemenea compromis. Eu zic că peştele a început să se împută, evident de la cap, de când cu atâtea radiouri. Piaţa este aceeaşi, dar cei care vor "să mănânce" din ea s-au înmulţit ca turiştii vara pe litoral.

            În mintea mea de consumator, radioul are nevoie de o identitate, de o subiectivitate şi de un mesaj pe care ascultătorii trebuie să-l recepteze şi să-l înţeleagă în mod diferit. Slogane precum: "cea mai bună muzică", "radioul nr.1 în ...", "cel mai ascultat matinal" sau "asculţi doar hit-uri", mă face să înţeleg cât de mare e disperarea în a atrage un fenomen inexistent. Noţiunea de "muzică bună" a căpătat, din cauza radiourilor, o nuanţă comercială, iar ascultătorul este obligat să se identifice în muzica rulată, fără drept de alternativă, altfel se poate considera, el ca şi ascultător, un nimeni, prin simplu fapt că nu-i plac hit-urile.

            Referitor la oamenii de radio, care nu au pile şi nu profita de nepotisme, jos pălăria. Încă există voci ce grăiesc adevărul şi nu lasă  ascultătorul să doarmă! Intervenţiile telefonice lipsesc atunci când nu există un concurs, iar asta e afacerea cea mai tristă: mulţi ascultă un radio pentru premiul pus în joc, nu pentru calitatea programelor.

            Îmi amintesc, pe scurt, şi de piraţii din FM-ul bucureştean ce difuzează manele şi au ascultători în direct. Ca şi cultură sunt zero, ca şi muncă sunt zece cu felicitări. Dacă există dorinţă, creşte iarbă şi-n nisip!

            Nu o să cedez tentaţiilor şi fenomenului de "Jack FM". Voi numi o afacere ca fiind RADIO, doar dacă va avea emisiuni LIVE. Altfel? Winamp şi terminăm bâlciul!

            Pentru tine ce înseamnă radioul?

De ce am sunat la serviciul naţional de urgenţă 112?

Am observat în amănunt suficiente situaţii conflictuale, în decursul ultimilor ani şi am realizat că siguranţa pe stradă  are de suferit, în momente limită, atunci când îţi e lumea mai dragă şi când te simţi liber şi fără ameninţare.

Astăzi, s-a întâmplat un eveniment neplăcut în faţa ochilor mei. Un scenariu în care doi indivizi aveau un comportament deviant, bruscând o adolescentă şi vorbindu-i pe un ton agresiv. Lucrurile au devenit serioase din momentul în care a fost forţată să se îndrepte către o zonă nedorită de ea. Tot speram să fie un joc prostesc şi să se termine cât mai curând în hohote de râs. S-a demonstrat că gluma nu mai ţine, iar în staţia unde mă aflam, nimeni nu acţiona. Primul gând care mi-a venit în minte a fost să îi îndepărtez pe cei doi de fata respectivă. Mi-am evaluat potenţialul şi am renunţat - nu uitaţi că astfel de persoane sunt imprevizibile şi pot avea asupra lor un cuţit sau, de ce nu, o armă pe care au achiziţionat-o de pe internet (la negru). Pentru câteva clipe am analizat la rece şi am luat telefonul, formând numărul de urgenţă 112. Ăsta a fost singurul meu lucru bun pe care l-am făcut, în ciuda celor care priveau neputincioşi (printre cei aflaţi în staţie se aflau şi oameni cu un potenţial de BIDEPA).

Apelul mi-a fost băgat în seamă. La capătul firului se afla o domnişoară care mi-a luat rapid datele de contact şi m-a pus să descriu în amănunt ceea ce văd ochii mei. După ce s-a lămurit că nu e o farsă de doi bani, iar treaba se încinge, m-a direcţionat către Poliţia Ploieşti. Am detaliat, încă o dată, imaginea crudă pe care tinerii o colorau în mod violent. În tot acest timp, nimeni nu a luat nicio măsură - mă refer la cei care se aflau în jurul meu, pietoni fără nicio vină. O linişte totală şi spectacol pe gratis regăseam asupra acestei perspective. Am lăsat poliţia să-şi facă treaba şi am cronometrat intervenţia. Poliţia a sosit în mai puţin de două minute. Surprinzător, nu? Să ţinem cont că nu e vorba de campania electorală, ci de viaţa unei tinere maltratată atât psihic, cât şi fizic.

Astfel de cadre le puteţi surprinde în jungla românească, la orice oră din zi - noaptea, mintea prostului se odihneşte. Misterul nu există, e trăit pe pielea tuturor. Ţi se poate da în cap, iar ceilalţi fac poze, scriu pe facebook sau se amuză pe seama incidentului. Luaţi atitudine şi măcar un apel la 112 efectuaţi. Nu costă niciun ban şi e necesar pentru un astfel de eveniment.

P.S. Înainte să plec spre destinaţia mea, un tip parcă venit de la sală, adică plin de muşchi, m-a întrebat: Aţi sunat dumneavoastră la poliţie?

Rolul lui 14 februarie în viaţa românului

 Încă mai visăm la America şi ne plac filmele subtitrate, că pe cele româneşti nu le înţelegem sau nu ştim să le apreciem. Nu avem nimic nou în ţara asta şi trăim pentru a consuma ceea ce exteriorul ne lasă se vedem. Da, suntem o ţară de consum, indiferent cât de productivi am vrea să fim.
 
 La români merg bine afacerile cu iubirea şi cu Valentine's Day-ul, încât aproape că mă simt obligat să mă opresc la o florărie pe 14 februarie şi să impresionez, doar pentru că aşa îmi dictează mass media, nu inima. Nu mai există partea în care lucrurile frumoase vin de la sine, ci doar ne chinuim şi aşteptăm să ne rezumăm la nişte date. Calendarul ne spune ce avem voie!
 
 Data de 14 februarie îşi face bine treaba şi nimic nu rămâne neexploatat. Se înţelege iubirea asta... ca pe o carne bună de consum, iar cine nu intră în tradiţie, pare a se feri să cotizeze către dragoste.
 
 Cei ce sunt singuri, au şansa de a-şi găsi marea dragoste şi chiar de a se căsători pentru 24 de ore. Tot felul de manifestări, stupide din punctul meu de vedere, care nu se aplică şi în alte momente. Asta e supărarea mea, că aşteptăm prea mult un moment, pentru a acţiona după cum simte inima, iar în cazul în care pe 14 februarie suntem dărâmaţi de vreo veste proastă sau dragostea nu se perindă pe la noi prin grădină, rămânem cu buza umflată şi sperăm la un viitor mai bun - cel mai posibil într-un alt Univers.
   Românul e sărac la buzunar. Ce-i mai trebuie României Valentine's Day? Nu putem dormi fără o sărbătoare catolică şi americană? Banii de la saltea şi de prin carduri se consumă şi ei pe bunuri de-o zi, iar adevăratele trebuinţe rămân nesatisfăcute. (întâi obligaţiile, apoi distracţiile)
 
 O cină romantică în doi, de Valentine's Day, e un prilej bun de bucurie şi iubire, dar asta nu înseamnă că doar pe 14 februarie iubirea e în "aer".
 
 Sper să nu ajung să tai curcanul de Ziua Independenţei şi să nu cânt imnul Americii, doar pentru că sună mai bine decât "adormirea noastră".
 
 Suntem ca nişte copii, facem ceea ce vedem la cei mai mari şi ne reeducăm în funcţie de ce ne dictează "mami şi tati".
  Sunt în dubii: Oare românul e mai activ din punct de vedere sexual/emoţional pe data de 14 februarie? Şi apoi ce se întâmplă? 24 februarie devine zi de abstinenţă? Post negru şi regrete eterne pentru dezvirginarea de proporţii?
   Am înţeles că se poartă dragostea la prima vedere şi uitarea cea de-a doua zi. Am evoluat în prostie şi ne grăbim să credem că funcţionăm la fel de repede ca mesajele instant de pe internet.
  Nu suntem pregătiţi pentru 14 februarie. O vom da în bară în fiecare an şi nu ne va păsa că doar aruncăm banii pentru momente incendiare şi forţate. Tradiţiile străvechi sunt pe cale să devină o istorie incredibilă pentru noua generaţie. Ne vom uita unii la alţii şi nu vom ştii dacă suntem americani sau români. Ne e ruşine cu noi?
  Ceea ce se reflectă în mediile online, dar şi offline, sunt doar creaţii imaginare - trăim o iluzie pentru care muncim în fiecare lună. Uităm să ne bucurăm  de ceea ce ne place şi sperăm ca plăcerea celuilalt să ajungă şi la inima noastră.
   Eu unul sunt concentrat pe a trăi clipe frumoase alături de cei ce-mi provoacă stări pozitive. Fug atunci când sunt valuri şi furtuni şi nu bag în seamă obiceiurile prosteşti ce vor să remarce o falsă iubire.
  Rolul lui 14 februarie în viaţa romanului se joacă pe marile scene şi se serveşte cu un vin ieftin la care s-a adăugat apă.
 
 
 
 P.S. În rest să curgă şampania!