Am sa cred ca cineva m-a sechestrat si m-a lasat fara pic de miros, ca mi-a astupat narile si mi-a indus sufletul in eroare. Cum sa mangai ceva ce inca nu-mi miroase a viata si a NOI, cum sa stiu despre viitor, cand nici macar prezentul nu se concepe?Tradez cu fiecare pasire de-a mea si lupt ca sa fac simple diferente. Blugul nu sta la locul lui, iar inima e tampita. Iluzia nu s-a inventat in zadar, are scopuri deloc caritabile si se claseaza pe primul loc.
Sunt un magician si nimeni nu trebuie sa stie asta. Cum sa creada cineva ca ma refer la o piele de azi? E o piele ce-am atins-o intreaga viata, de care-mi e dor atunci cand mi se sugruma sansa de a mai respira. Dau de gol stele ce-mi sunt in preajma si luna nu se mai vede decat intr-un colt de linie curbata, linistesc salteaua si azi e rosu... stau la semafor.
Ma dor ochii de la atata plans in mine, canta muzica singura-n urechi, bat rimul usor cu piciorul drept, pozez ceea ce trebuie sa semene a amintire.
Pielea e un asfalt de pe o straduta uitata de ochii mei. Sa-i spunem "old street", iar cladirea albastra nu a devenit decat o poanta, o gluma buna. Sa refacem puzzle-ul si sa nu murim cand primavara invie. Nu-i asa ca ma furi atunci cand dormim?
Nimeni sa nu stie de fularul ce ti l-am tinut in brate pentru o mie de clipe... de acolo a-nceput mirosul pielii tale.
