M-am mutat pe JohnCristea.RO

Se afișează postările cu eticheta viaţa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta viaţa. Afișați toate postările

miercuri, 19 octombrie 2011

Inspiraţia optimiştilor în prezenţa morţii

Când moartea îţi bate la uşă, la geam, în perete şi îţi urlă în timpane, evenimentele încep să decurgă tot mai intens. Orice picătură de informaţie devine importantă, iar triunghiul în care destinul se învârte, arată spontan în explozie şi energie. Ceasul numără existenţa noastră clipă de clipă, o cascadă varsă în mod grăbit amintirile, iar blestemul e privit ca pe o medalie ruginită.

Filmul însetat de culori, rulează în alb negru, iar optimistul suge energie din întreaga întindere a luminii. Grădina, plină de ierburi otrăvite, primeşte un impuls, iar soarele hrăneşte mireasma florilor proaspăt înflorite. Când moartea îşi face loc în trupul unui optimist, o pastilă plină de fericire jură că nu va lăsa inima să îngheţe, iar mintea va juca poker la cacealma, fără pic de alcool în sângele infectat de tehnologie.

Cancerul nimiceşte ţeluri prin simpla prezenţă în micile mele rânduri. Acest cuvânt e televizat, vizat, ştampilat, introdus în gura oamenilor din toate categoriile sociale. Eşti martor la propria ta crimă şi nu vrei să laşi oglinda să-ţi arate trupul mâzgălit de milioanele de străini. Războiul a început imediat după diagnostic, iar vinovăţia nu lipseşte din peisaj. Ţi se sugerează alternative, citostatice şi un pumn de medicamente. Ceaiurile te pun într-un cadru naturist lăsând boala să cocheteze cu pământul. Nu există şanse reale, decât minuni şi doctori ce mint de zor pentru autosugestie. Noua generaţie şchiopătează, iar curajul începe de la pacient urmându-şi firul până la ultima rudă, cea de dincolo de ocean. S-a depăşit interesul, iar globul a primit un pumn de variante valabile!

Slavă Cerului că existenţa nu se termină în ţărână. Fără optimismul bolnavului, cei sănătoşi ar muri fără speranţă, acoperiţi de munca inutilă. Atunci când cad pereţii peste noi, iar sensul în lumea asta se sparge în bucăţi microscopice, atinge-ţi fruntea şi spune-ţi că nu ai febră. Nu fii nebun! Bucură-te că eşti încă aici!

Acum las să curgă şiroaie de rânduri vizibile doar în mintea mea şi îmi astup gura cu bandă, ca să nu şoptesc şi alte secrete, mai puţin domestice. În maniera aceasta, influenţa pozitivă se poate divulga doar prin natura faptelor ce au consecinţe şi peste zece ani! Calitatea cantităţii trăieşte într-o suburbie personificată de legile copilăriei. Totul a început cu suflet şi din dragoste. Unde doar se îngrămădesc lucrurile, iar gunoiul se regăseşte sub preş, acolo dormitează miros de doctor şi bolovani ce provoacă migrene. Termopanul se pregăteşte de evoluţie, iar vidul absoarbe singura şansă - ultima gură de aer.

Aşa se face că doar cei mai puternici reîntregesc inspiraţia şi luptă pentru cel mai mare câştig: viaţa. Legat la mâni şi la picioare, poţi observa, dar nu poţi acţiona. Suntem plini de muşchi ce se roagă să fie puşi în funcţiune. Nu merită să rămânem indiferenţi - hrana sufletească e un înţelept dar.

Neştiinţa parchează lângă naivitate şi cruditatea trupului lasa sufletul pe mâna celor ce reprezintă vocea poporului. Fii motivat de cei ce se bucură chiar şi de ultima lună de viaţă - poate pe noi nu ne apuca nici ziua de mâine.

Contează cum priveşti energiile!