Asigurare pe viată

Ne mândrim, dar nu ştim sigur cu ce anume. Găsim puncte în comun cu cei ce ne zâmbesc pe la spate şi strigăm cât ne ţin plămânii, ca nu cumva să uite cu toţii de existenţa noastră. Într-o cădere continuă, dominăm necunoscutul, iar dacă peste noapte, un expert se trezeşte să se declare Dumnezeu, lovim la ţintă şi nu permitem ca cineva să ne violeze ideile.

 

 Asigurarea pe viaţă e doar o poliţă bună de înrămat şi de arătat prietenilor ce abia îşi trag pateul pe pâine, un fel de clişeu prin care ceilalţi te privesc cu alţi ochi, iar duşmanii îţi aşteaptă decăderea în glorie. Moştenirea, în caz de incediu asupra trupului, e inestimabilă, doar sufletul ştie câtă patimă va duce în spinare şi câţi îngeri va convinge, că nu vine din iad. Lumea haosului e doar o invenţie a schizofrenicului ce-şi pierde vederea prin cărţile cu tentă religioasă, dar cu scop apocaliptic. Nimic nu e sigur. Intensitatea cu care primim anumite impulsuri ne poate ghida şi influenţa atunci când o alegere este pe punctul de a fi luată. A bate câmpii e o meserie cunoscută până şi de străini, marţienii fac împrejurul lumii, noi doar tragem cu ochiul la o sticlă plină de culoare. Naşterea unor drumuri, aduce de la sine şi o asfaltare a găurilor în care cei mai polizati pe creier se aventurează şi se pierd pentru vecie.

 

 Mi-aş asigura fericirea, dar nu stă locului şi nici nu ştie să se semneze pe contract. Aş bate măcar palma, dar e construită dintr-o materie necunoscută ştiinţei. Pot doar să mă asigur că în liniile mele transparente, răul nu va putea încăleca, ca pe un cal negru şi nu va fugi cu ce am mai de preţ. La schimb aş da aurul şi argintul şi aş păstra pietrele. Mi-aş construi un pat din flori de tei şi aş mirosi a ceea ce simt când sunt întruchipat, metamorfozat în fericire.

 Viaţa e dusă la extrem şi poate fi valorificată doar la limite. Suntem cu susul în jos, iar monetizarea ideilor ce se dezbracă în visele noastre, ne încurcă prea mult şirul firesc al înhămării la un trăi decent. Pieptul dezgolit roade curentul ce se zbate în kilovaţi, iar consumul e strâns legat de o tanti ce acceptă doar bacnote, la fiecare final de lună.

 

 Un câine lătra la intrarea mea pe uşa principală, congelatorul îmi găzduieşte gheaţa utilă migrenelor nocturne, iar duşul fierbinte mă izbeşte de o realitate pe care o trăiesc din copilărie. Am ajuns să îmi păzesc intimitatea de pereţi şi să-mi asigur scurgerea, de teamă să nu fiu absorbit cu totul de ispiratie. În schimbul neglijenţei mele, aş fi un singuratic sec şi fără vlagă, un grup de caractere ce ar marca sfârşitul zile şi nimicul ulterior, un somn profund de somnambul şi un frigider golit la comandă.

 

 Astăzi nu ştiu ce zi e, gradele Pământului se degradează, iar viaţa mea pare sigură - vrea mai mult de la ţărâna din care s-a născut. Mama îmi încurajează doar materialul, iar potenţa ce stă în ochii mei, luceşte ca o văpaie într-un întuneric din primul cartier mărginaş ce-ţi vine în minte. Trăiesc o poveste deloc stropită de fantezie, iar ciudaţii  ar spune că sunt plin de pastile cumpărate de la colţ - replica mea nu le este oferită - mă îmbrac în negru şi fac pe surdul. Sunt prezent la înmormântarea asigurătorilor mei. Ştiam că va veni şi momentul ăsta, însă, legea nu îmi permite să le iau ce ei au acumulat în atâtea vieţi. Vampirul din mine nu o să sugă nimic, asta pentru că filmul rulează doar la cinema, nu şi în fascinanta lume pentru care nu plătesc, ca să vizionez.

 

 Dacă vi se întâmplă ca cineva să vă fluture hârtii prin faţă, indiferent de valoarea lor sentimentală sau bănească, evitaţi orice contact. Nu vă ataşaţi de ceea ce mâna omului a vrut să imite. Dumnezeu lasă un întreg concert să se dezlănţuie dincolo de fereastra în care se prezintă anorexicele mele cuvinte.

 

 De ce anorexice? De teamă că nu au asigurare în faptele uterioare!   

Cerșesc o libertate bună de pus pe grătar

  M-am fript, nu de puține ori, în cantități industriale. Conform legilor ce mi le creez, altfel pentru fiecare clipă, explodez la orice mișcare ce se perinda în jurul meu, în mod misterios. Misterul mă înlănțuie, mă ridică și mă introduce pe un tărâm unde nu am acces la nimic, chiar și telefonul și-a pierdut curajul - nu mai are semnal.

 

  Ridic ușor dintr-o spânceană și dau de înțeles că mă interesează intimitatea mea. Nu vreau arest în lumea special creată pentru un singur cobai și nici big brother în variantă exclusivistă. Vreau aer tare, bun să ațipesc la mijloc de inspirație. Sunt dispus să-mi dedic universul în care funcționez cu ajutorul atâtor mecanisme discrete, cu ajutorul primei melodii ce-o aud la radio. Râd în palme și unii cred că bocesc cât pentru un ocean. 

 

 Fără supărare, dar mă simt prea conectat. Lumea pretinde că există lângă mine, chiar și în visele mele, dar în lipsă de informație cognitivă, amestecată cu tehnologia ultimei generații, sunt un singuratic ce-și face, cu greu, o ceașcă de cafea amară - zahărul brun e vinovat, nu îndulcește.

  E lesne de înțeles că mi s-a cam luat și nu întrec munții prin înălțimea eforturilor mele virtuale. Cerșesc pace în lume și forfotă ameţitoare în doi. Amestecând mai mult de două elemente, suntem ca extratereștrii, nimicim vidul și căutăm noi așezări. Lăsăm urme în explorarea noastră și doar amintirea a două trupuri c-un singur suflet mai poate face motivația să zburde alături de neuroni. Pustiu la tot pasul. Îngenunchez într-o piață aglomerată, îmi pun capul pe asfaltul rece și las zgomotul să mă ruginească. Atât de multe suflete și nici măcar unul pentru mine. Sunt un trist posedat de acțiunea unor culori. Ceea ce văd e mărețul Matrix rupt din mințile regizorilor dozați în fiecare noapte petrecută prin cluburile întunecoase. Sunt un șoricel rămas fără codiță, un înger blocat în propriile-mi aripi, o cafea ce se varsă o dată cu spargerea ceștii, un iluminat ce a murit la loc de suburbie. Iar joaca asta pe câmpii nu ne interesează, lucrurile mărunte sunt aruncate într-un coș de gunoi dotat cu pungă de plastic. Fundul gunoiului face cale liberă spre o biserică, iar cei ce cred că lumina e doar sus, au apus înaintea speranţei.

 

 Libertatea mea și-a cumpărat cătușe de la sex-shop, se distrează și incinerează ultimele versuri scrise înainte să împlinesc 14 ani. Tinerețea mea a început să prindă riduri și covorul înflorat ca la țiganii de elită, îmi fuge de sub picioare. Sunt eu, un iluzionist. Îmi fac sufletul să dispară și las libertatea să se confunde intr-o oglindă cu zeci de reflexii.

 

 Televizorul e cea mai bună oglindă în care ne regăsim. Idolatrizăm niște păpuși și avem sămânța de scandal. Fugim în excursii o dată în viață și prindem un tren personal plin de intenții. Libertatea nu oprește în stații, dar merge mai încet atunci când tineretul suportă cu greu conexiunile stradale încastrate într-o cameră internaută.

  Oftează și realizează! Conștientizează și spune după mine. Suntem, cu toții, niște prizonieri. Putem scăpa doar retrăgându-ne în munți. Laptele de capră nu va face figuri, iar gustul branzei va aduce un zâmbet pe chipul obișnuit cu fast food și taclale urmărite pe plasmă.

 

 Am pregătit grătarul, am suficiente lemne și cărbuni. Cerul e senin, semn că n-o să plouă, iar prietenii sunt în așteptare. Sper să nu fie imaginație. Va aștept pe toți în libertatea mea!

Pe înţelesul celor ce vor să plece

Crud si fără de sperantă. Nu există verdict împotriva unei mici răutăţi.... Dacă dispare, din simplă întâmplare sau din motive bociferate în limbi străine, e cazul unei schimbări de regulament. Dacă dorinţa-i gata împachetată si expediată spre doritor, sufletul n-are voie să cedeze - un adevărat calendar de distractie îl asteaptă!

Laudă celor celor ce uită de ei în speranta de a deschide noi orizonturi celor ce vor să apună înainte de vreme.

Cine stabileşte vremea când coasa intră în actiune!? Nimeni! Doar de te crezi Dumnezeu, îti poţi reda o putere. De reuşesti un negoţ, foloseşte pozitivul ca pe cea mai buna opţiune ce se află în testamentul unei noi generaţii.

Să continui prin a însira spovedania pe o coală albă. Am pătat până şi rodul muncii mele şi nimeni nu mi-a sărit în ajutor. Ceva fără de pacat e parte din minune. Pe Pămant zac minuni mişcatoare – doar evoluţia a pălit substanţa. Ne credem nişte singuratici, deşi ne minţim - pântec din pântec si rugă inchipuită pentru sângele vărsat doar în poveşti. Să plângi în neştire, iar picurii săraţi sa-ţi ingroape gândurile în mare.

Viaţa poate pătrunde în fiecare măruntaie de nisip, iar de frică, ti-aş sugera să-ţi traieşti momentul fără a întoarce capul către ispită. Cel puţin... nu în viaţa asta!

Seductia tehnologiei! Facem dragoste ca niste roboti

Ne ucidem cu bestialitate visele si ne rezumam la instinctul animalic. Nici mass media nu ne mai ofera prea multe alternative si fara sa ne dam seama de intregul proces pe care il urmam, ne transformam in roboti ghidati de catre o forta ce nu se afiseaza in pozele de pe site-urile de socializare.

Nu suntem mutanti din nastere, revolutia mutilarii isi urmeaza calea in decursul anilor, iar pana la maturitate, oglinda ne arata un plastic comercial, un photoshop ce mascheaza realitatea fara intarzieri. Facem promisiuni catre divinitate si promitem sa fie totul doar din curiozitate, dar drogul nostru, trupesc sau sufletesc, nu tine cont de pactul nostru anterior. Introducerea noastra in cilindrii vietii ne face nedisponibili pentru mirosul teilor gata infloriti.

Ne-am blocat alimentatia, ne-am surzit ca sa nu auzim ciripitul diminetii si vazul nostru este blurat in mod intentionat de informatie irelevanta. Ne tinem buretii aproape de trup si daca aparem nud, devenim pornografici. Nu reusim sa ne desprindem de sexul vazut in mod televizat, iar amaraciunea intervine cand e musai sa existe si o bucata de dragoste in fiecare moment al penetrarii. Luciditatea e in betie si retinem peisajul adus parca de la o inmormantare. Se face frig, iar patura nu reuseste sa transpire. E ceva ce vine din interior, dar care a fost produs de exterior.

Constientul nostru a fost patruns de o sageata, a curs sange, iar acum se dezvolta ceea ce eu numesc libertate. Gandurile au evadat si cauta surse palpabile de exprimare. Inca de la primul zbor iti dai seama cat de mari sunt lucrurile la inceput si cat de mici pot deveni datorita interventiei pe care o suporti o data cu fobia ta fata de responsabilitate. Ti-a fugit pamantul de sub picioare, dar te multumeste moartea si destinatia ta - tarana de pe fundul apei in care-ti petreci sfarsitul.

Pare imposibil, dar tehnologia ne omoara simplitatea, ne construieste sofisticatul si recurge la planuri diavolesti - reactionam la fel ca si sobolanii de laborator. Piata ne face de ras si noi recunoastem cat de incapabili am ajuns, rasfoim internetul si ne achizitionam un plug in, doar atat ne permite bugetul.

La ce ne foloseste un plug in cand noi detinem o structura omeneasca? La normalitatea sociala ce zace intr-o carcera a viitorului. Simt cum ne ducem la vale, desi gravitatia spune ca e varful!

Sunt ca o carte citita in graba

Asa ma simt de o bucata buna de vreme. Sunt doar o alta marioneta ce freaca strazile cu miere si lapte. Nu sunt cu nimic mai special decat ceilalti, iar daca nu stiu sa ofer primul impuls, sunt din categoria oamenilor ce vin si pleaca.

Cum se citeste o carte in graba? Pe sarite, cate doua randuri pentru zece pagini, titlurile si o fraza din prefata si asta doar din cauza unei coperti idioate ce nu ma lasa sa-mi desfasor imaginatia, o fatada ce-mi face de rusine povestea mea de succes, cateva guri rele ce spun inversul despre ochii mei. M-au doborat, sunt la pamant!

Ochelarii s-au invechit, iar lentilele sunt prea proaste pentru ochiul omenesc. Vedem doar ceea ce ne convine si sufletul nostru e vandut de carnavalul prezentat centimetru cu centimetru pe trupul nostru.

Privim in gol atunci cand ni se arata povara unui om chinuit inainte de prima tinerete, iar drama unui cuplu ce tocmai divorteaza, e un mod simplu de a spune: Vreau si eu! Ne-am cicatrizat ranile si invataturile, am inchis cutia Pandorei si lasam copilul din noi sa urle dupa o ciocolata de un leu aflata in cel mai mare supermarket.

Ne dorim, ca niste simplisti innascuti, lucruri complicate. Nu vrem sa facem fata din prima rasuflare, vrem truda, vrem aprecieri si imagine. O statuie sa zaca prin ploaie, vant, soare si ninsoare, sa spuna cat de mareti am fost noi si cat de inapoiati sunt cei ce privesc de jos.

Ma simt folosit! Realizez cu fiecare conexiune ce-o las in trecut ca nu sunt vizat pentru prea multe motive. Ne folosim intre noi si spalam de zor carpele umplute de noroiul provocat de la prea multe lacrimi. Radem si plangem, traim ca intr-o librarie!

Pentru final de reguli scrise - sunt ca o carte citita in graba. M-as bucura sa nu-mi uiti numele!

Perfectiunea asa cum am perceput-o eu

Sa umblu gol pusca intr-o natura vie. Sa dau de un Rai doar al meu si sa nu gasesc decat o pajiste imensa plina de frumusete. Sa sterg tablourile ilustrand crimele si sa se conceapa istoria doar din momentul prezent in care traiesc.

Cand perfectiunea a inceput munca pe parcela mea, am sperat sa plec in zbor si sa nu ma las atacat de vreun vultur nemilos si infometat. Visul mi s-a implinit pe jumatate, iar vinovata e doar furtuna ce m-a prins printre norii pufosi preschimbati in frustrari umezite.

Perfectiunea e o femeie frumoasa, dar lipsita de vulgaritate. O portocala decojita, un ceai aromat si fara zahar, un ceas mecanic... Perfectiunea exista, doar ca noi ne impotmolim in carnea frageda ce ne face cu ochiul in miez de noapte.

Percepem materialul ca pe cel mai real existent al lumii si nu scotocim suflete pentru a gasi calitate. Perfectiunea uita sa mai viziteze un robot matur si plin de vicii. Lumea e automata, totul functioneaza dupa reguli stricte, limitarea isi creeaza bariere solide si zbieram dupa libertate - insa nimeni nu ne-aude.

Perfectiunea nu stie de gluma, perfectiunea nu exista azi. Adam si Eva si-au stricat puritatea incercand sa caute ceea ce ispita a vandut din vorbe. Se intampla aceeasi manevra si in zilele noastre, doar ca s-au facut mici retusuri pentru cei cu ochelari de cal si plini de invatatura: legea atractie pluteste in manipulare.

Si ca sa te inund cu ceea ce simturile vor sa inghita pe nesaturate, iti daruiesc un pat moale cu apa, o iarba fina trasa pe nas, un alcool ce ameteste lavabilul din cutia ta, o lumina stearsa de buzunare goale si eternul vals prins pe orizontala pentru care inca mai platesti bani frumosi.

Perfectiunea asa cum am perceput-o eu, chiar daca risc sa fiu pus la zid pentru ca visez prea tare.

Tinerii petrec pana la moarte: tigari si etnobotanice (droguri usoare)

Ne plangem de poluarea pe care masinile o fac si dam vina pe mancarea nesanatoasa pentru aparitia anumitor boli din viata noastra. Strangem pumnii in fata celor ce ne gresesc voit si nu ii intelegem pe cei ce ne-au tratat cu flit în trecut. Nu lasam sa ne treaca pragul un dusman de moarte si vorbim despre cei necunoscuti ca si cum ar fi prietenii nostri.

La tineret se mai uita cineva? Ce sperante mai are un tanar proaspat iesit de pe bancile scolii si cum se mai poate el manifesta ca si fiinta productiva cand nimeni nu-l trage de maneca sa-i spuna ca nu e bine calea pe care a apucat-o?

Sunt pustani care nici nu au 18 ani de vietuire omeneasca si se prostesc luand tigarile ca pe o placere si o calmare instantanee. Probleme din varsta frageda? E chin si infern, iar un copil poate muri din cauza unui fum de tigara, amestecul unui context ilegal il stimuleaza sa încerce si etnobotanicele. Fericire rupta din iad. Sa privesti plonjarea unui tanar curajos, de la etajul zece, atunci cand mintea ii este afumata. Sa-l striveasca pamantul si nimeni sa nu mai poata interveni. Parinti acuzati de neglijenta si indiferenta, dar nimeni nu stie ca raul este facut de mainile proprii.

In caz ca sunteti adulti, stati cu ochii pe puritatea tanarului ce va duce generatia mai departe. Nu-l influentati si ajutati-l sa cunoasca lumea, nu gasca din fata blocului.

Etnobotanicele si tigarile nu au voie în viata nimanui. Dependentele strica mintea si trupul.

De retinut: Tindem sa fim ambalaje frumoase ce retinem viermi pe dinauntru.

| Gogule, probleme in Paradis? Despre cum ne ucidem, dar ramanem in viata |

Ne inspiram din povesti inexistente si pline de talc ca sa aflam cum sta treaba cu Paradisul si ca sa ne hotaram si noi intr-un final ce naiba e aia fericire. Cu cat scotocim si amestecam lucrurile mai mult intre ele, cu atat ne infundam mai adanc in nisipurile miscatoare ale unei vieti pline de amabilitate virusata de informatia sociala.

Paradisul e creatia omului, iar omul e creatia Universului. Atacul se iveste atunci cand cineva nu intelege singura regula: Toti suntem parte din Dumnezeu! Pacatul intervine atunci cand se strecoara cate un nebun fumat, consumator de etnobotanice inchipuite care se crede in pustiul Saharei si vrea sa fie stapan pe caldura datatoare de moarte.

Gogul din "povestea" noastra face ravagii, e un amorezat continuu si se suspenda automat atunci cand calca pe bec, rupe hartii si semneaza contracte cu alte silicoane ce nu-si au obsesiile puse la punct.

Gogul nostru nu este capabil sa-si perceapa functia pe care o are. El e ametit de putina tuica pe care-o serveste impreuna cu oile si ciobanii razleti. A nu se intelege cum ca Gogul are probleme in Paradis datorita dorintelor animalice pe care le are. Gogul nostru nu e zoofil!

Trecand peste betia de care da dovada de cel putin o viata, putem clarifica lucrurile. Nu exista un Paradis pe Pamant pe care omul sa-l descopere si sa-l pastreze. Omul este capabil de viol asupra roadelor, in spate ramane doar noroi plin de alergie.

Cum sa aflii de magie si sa spui de ea? Nu fii penibil, pastreaza secretul cat inca nu au venit nenorocitii sa investeasca in ce au vazut ochii tai.

Gogul avea si el o femeie si a vazut-o ca pe o printesa (nu ca la manelisti), a crezut in magia ei si a intrat intr-o relatie (updatata si pe facebook) numita Paradis. Dupa putina vreme "bomba sexy" de care s-a indragostit, s-a transformat intr-o evaluare zilnica, viata s-a blocat, iar mintea a creat o reverie dezastruoasa: a intrat in Iad, iar asupra suflarii s-au pus gratii. Stire de ultima ora: Gogul e la inchisoare!

Acolo, in umezeala pisicilor tandre a dat si de internet si a aflat cum sa-si intensifice viata amoroasa, cum sa-si sudeze dragostea pe care-o poarta pentru o ea si cum sa-si bata joc de tot :). Swing-ul a devenit noul subiect pe care l-a tot discutat si abordat din toate perspectivele. Si sa vezi atunci ce viata a prins Gogul de cand a auzit ce trasnai legale poate face fara ca nimeni sa-l judece. De-ar stii mamica lui... ce face el.

Vieti intregi au mai trecut, iar individul din povestea noastra tot nu s-a maturizat, ba chiar s-a redus la mai putine dorinte decat inainte: sex, mancare si somn (termeni obisnuiti pentru multi).

In locul Paradisului a venit o pata mare si neagra ce s-a instalat pe inima personajului nostru atat de real in ochii ce privesc la fiecare oprire cauzata de semaforul rosu.

Consistenta de care da dovada haotica traire poate ajuta la crearea unei depresii prelungite. O boala de suflet ce se duce la inima si o investitie catre un regret etern destinat nasterii. Se pune un imbecil in fata trenului si se -ajuta- : nu moare, ramane fara picioare.

Gogule, de unde ai plecat si unde ai ajuns? Credeai ca ai probleme si ca nu te regasesti cu picioarele pe pamant? Ei bine, acum la propriu, ai ramas in mari dubii. Sa-ti doresti asa cum esti sa ramai si sa iubesti, chiar daca nu primesti decat un rahat - nici macar un multumesc-.

| De ce sa ma schimb pentru altii? |

Schimbarile sunt bune atunci cand sunt facute treptat. Sunt momente cand se cere ceva brusc, radical si fara regrete. Cum sa rezist fara sa comentez? Nu ma pot intarata singurel pe lumea asta, stimulii sunt putini si nu las prea mult de la mine. Explorez schimbarile altora si ma amagesc visand la pozitivul servit pe tava. Nu sunt de acord cu turma si ma retrag cand prea multe guri ma ataca. Nu suntem perfecti, iar schimbarile vin ca urmare a frustrarilor noastre.

Sunt hotarat sa merg privind inainte si sa nu inchid ochii la provocarile vietii. Daca cineva ma calca pe cap, sunt inzestrat sa-i raspund timid pentru inceput. Daca lucrurile se inrautatesc, car bile negre cu mine. Violent sunt atunci cand cineva ma obliga sa ma schimb. Nu ma inghiti asa cum sunt - incearca sa ma eviti - si nici eu nu te accept cape un soricel sa misuni prin viata mea.

Eu vad schimbarea ca pe o impusliva obligatie sau asa a inceput sa fie perceputa de cand presa dicteaza lumii ce sa faca in timpul liber (sa si-l piarda). Daca te plictisesti de rahatul in care te afli si daca televizorul functioneaza atunci cand vorbesti despre cuplu, divorteaza, fa la fel cum se poarta pe anul 2011.

Dincolo am lasat lumina aprinsa, imi astept musafiri, iar eu m-am sechestrat de buna voie intr-o camera intunecoasa, astept propuneri incitante si dezinhibate - raman exact cum ma stiu, neschimbat - palite de reguli scrise in ecuatii imbatranite.

| Pe un perete scrie: "De ce va ganditi doar la voi?"|

Sunt atacat de peretii din jurul meu. Zburd insotit de pedometrul meu prin micul orasel in care traiesc si ma lovesc de tot felul de mesaje. Multe dintre ele sunt vulgare si nu contin mai mult de trei cuvinte, asta in cazul in care "artistul"a fost foarte inspirat si a creat un mesaj personalizat.

Am gasit tot felul de mesaje scrise, desenate si/sau pictate pe pereti, pe geamuri, pe orice suprafata ce nu vrea sa ramana alba. Va enumar cateva, ca sa va faceti o idee:

"Meat is murder" - ma "invata" sa recunosc ca sunt un criminal chiar daca mananc doar piept de pui gatit - cred ca acest mesaj nu vine de la un vegetarian, ci de la o suita de oameni pacatosi ce nu au ce face in timpul lor liber.

"xulita ia M*ie"- mesajele difera, le vedeti si voi, sunt cat se poate de idioate si vor sa arate cine e seful unui cartier si cine e gura tuturor. Sunt pesimist, nu cred ca se vor diminua pe viitor mesajele de genul acesta - asta e la "ei" e comunicare.

"De ce va ganditi doar la voi?"- asta e un mesaj scrijelit de curand cu vopsea neagra si conturat cu varful unui cutit, chiar in centrul tuturor lucrurilor. Oamenii trec fara sa-i dea atentie, dar eu, din curiozitate, l-am admirat si am plecat spre destinatie gandindu-ma profund la ce inseamna cu adevarat. M-am simtit mai prejos decat toti ceilalti, mi-am dat seama cat de egoist sunt, cat de mult tin la persoana mea, ce inseamna narcisismul dus la extrem si cat de greu e sa accepti realitatea.

Sunt un talhar al sufletului meu, ma gandesc prea putin la ceilalti si-mi fac timp suficient pentru mine cat sa nu duc lipsa de nimic. Sunt sigur ca e o reteta buna pentru fericire, insa individualismul nu doresc sa mai faca parte din viata mea. Sunt prea multe carari pline de oameni infometati, dornici de ruga, plini de idei si care nu au nici macar un pic de placere (iubire), iar eu stau ca un nerusinat si privesc oglinda chiar si atunci cand sting lumina. Sper sa ce? Sa vad chipuri triste carora le-am strans mana sau le-am sarutat obrajii, dar de care am uitat?

Nu garantez si nici nu girez cu increderea mea, tind doar sa imi fac timp si pentru cei ce ma cauta in mod direct. Nu o sa fug, promit!

Iar voi mesagerilor, cei ce raspanditi nelimitat, aveti n variante mult mai punctuale si care dau roade negresit. Incercati un faceebook, si el promite un wall (perete) gigant!

| Cine vrea sa moara azi, e limitat la viata |

Frigul e din lipsa caldurii, iar ura e din lipsa iubirii. Nu ar exista rau fara sa verse cineva fericirea intr-un canal de la periferia orasului. Cand omului cu ochii luciosi i se pune pata, strica orice zambet din jurul sau, vinde cuvinte si lasa visele prostilor in soare sa se arda. Priveste si vezi cine te pandeste!

Mi-ai bagat viata intr-o sacosa si m-ai trimis la piata fara un leu in buzunar. Cum sa cumpar eu pofte trupeste cu ceva ce nu se vede, dar se simte? Stiu doar ca de la carne se vrea tot carne. Sunt un tampit si cred ca te voi cumpara c-un zambet si o vorba buna. Astern criza mea isterica si rup ce-a mai ramas din ultima ta scrisoare: mi-ai promis si nu mi-ai dat papucii. Ma tii strans fara de viata si tu spui ca e lapte si miere.

Ce sens are moartea fara pic de viata? Ce sens are mancarea fara sare? Ce sens are cafeaua fara picul de lapte insotit de linguri de zahar? Cum sa trec pe la tine cand tu ai rupt podul?

Mi-au mai ramas niste aripi de rezerva! Le folosesc cu succes si cand obosesc, pic fara sa-mi ofere cineva ajutorul. Asa dansez eu prin aer si nimeni nu intelege frustrarile ce le imit jucandu-ma c-un dop de la o sticla goala de vin.

Pe cine a mai prins carnea in mreje? Ce rusine se mai joaca cu mintea ta? Unde iti lasi copilaria si de unde incepe bestia din tine sa se dezlantuie? Vreau ca macar sa m-anunti cand ai murit... sa incep si eu sa traiesc.

Viata e o limita, moartea vorbeste singura despre ea. O vedem la stirile de la ora cinci, o citim in presa locala si nationala, o privim chiar cu ochii nostri si o inhalam stiind ca e fructul interzis.

Spun sa se faca protest si sa ne amintim exact de ce-am venit pe lumea asta. Nu e corect sa pierdem vara luand silicoane dezordonate la control. Daca vreau sa ma scobesc intre dinti, sa stiu ce urmeaza dupa si sa fiu privit doar cand sunt la capacitate maxima.

Viata nu exista din cauza unor conexiuni de ordin nefiresc. Viata nu e un cuvant cu care sa te joci, iar moartea profita cand tu n-o barfesti. Viata si moartea ar trebui sa-si faca cont pe facebook si sa-ti dea comentarii la poze. Vom stii exact cand traim si cand murim, cand ne mintim pe interior si cand ne topim de atata energie pozitiva primita de la viata. Femeia cu mustata exista, dar barbatul care s-o iubeasca, nu!

O sa-mi pun ochelari afumati la purtator si o sa fac pe simtitul. Nu o sa regret clipa in care mi-am dat moartea pe-o bucata buna de viata.

| Unde s-a dus mirosul pielii tale? |

Am sa cred ca cineva m-a sechestrat si m-a lasat fara pic de miros, ca mi-a astupat narile si mi-a indus sufletul in eroare. Cum sa mangai ceva ce inca nu-mi miroase a viata si a NOI, cum sa stiu despre viitor, cand nici macar prezentul nu se concepe?

Tradez cu fiecare pasire de-a mea si lupt ca sa fac simple diferente. Blugul nu sta la locul lui, iar inima e tampita. Iluzia nu s-a inventat in zadar, are scopuri deloc caritabile si se claseaza pe primul loc.

Sunt un magician si nimeni nu trebuie sa stie asta. Cum sa creada cineva ca ma refer la o piele de azi? E o piele ce-am atins-o intreaga viata, de care-mi e dor atunci cand mi se sugruma sansa de a mai respira. Dau de gol stele ce-mi sunt in preajma si luna nu se mai vede decat intr-un colt de linie curbata, linistesc salteaua si azi e rosu... stau la semafor.

Ma dor ochii de la atata plans in mine, canta muzica singura-n urechi, bat rimul usor cu piciorul drept, pozez ceea ce trebuie sa semene a amintire.

Pielea e un asfalt de pe o straduta uitata de ochii mei. Sa-i spunem "old street", iar cladirea albastra nu a devenit decat o poanta, o gluma buna. Sa refacem puzzle-ul si sa nu murim cand primavara invie. Nu-i asa ca ma furi atunci cand dormim?

Nimeni sa nu stie de fularul ce ti l-am tinut in brate pentru o mie de clipe... de acolo a-nceput mirosul pielii tale.

| La pescuit de oameni |

Pentru pescarii amatori, aceasta destainuire poate fi tentanta si creatoare de noi fantezii. Pentru profesionisti, o alta apa rece si fara pesti.

Ma perind prin acvariul vietii si supravietuiesc datorita unui artificiu - omul. Imi place interactiunea si imi vine sa urlu atunci cand e liniste in jurul meu. Daca taci, insemna ca esti timid si ca esti schilod in cuvinte. Nu doar ca sunt maniac, dar sunt si doritor de cat mai mult nou. Sunt multe de descoperit in lumea asta si ca sa fiu superior, voi incepe cu muntii. Ma voi parasuta pana intr-un lac si ma voi ineca la mal.

Povestea merge mai departe cu renasterea mea si cu ciclul pe care il reinventez. Imi doresc sa nu traiesc senzatia obisnuintei si a stresului. Nu vreau repetitie, ci doar mai mult si mai bun. Nu sunt sigur de obligatiile mele si tocmai de accea sunt nevoit sa incasesz suturi la greu.

Cersesc mila criminalilor si rup mainile celor ce-mi fura sufletul. Echitabil, nu?Doar criminalii fura suflete!

Du-te in balta ta si pescuieste-ti viitorul. Sa prinzi pestisorul de aur si sa-i cruti viata. Sa nu astepti nimic de la el si sa te rogi sa nu te prefaca Dumnezeu si pe tine intr-un innotator.

Lanseaza-te cat mai departe de momeala ispitei!

| Anul 2011 sa va mearga la suflet |

Mai sunt putine momente pana ce va intra si Romania in anul 2011. Ma simt plin de energie si pregatit sa sper la mai mult de la mine pe anul ce vine. Nu voi tine cont de criza si nici de gura lumii si voi actiona, ca si pana acum, dupa cum imi spune sufletul.

Anul ce tocmai il las in urma, ramane in istoria schimbarilor din viata mea! Am realizat ca timpul nu sta in loc si ca trebuie sa ma comport dupa cum imi cere turma. Am invatat sa-mi fac patul, sa nu-mi mai las ciorapii pe unde mi se nazareste mie, sa aerisesc camera dimineata, sa-mi spal farfuria in care am mancat, sa nu mai beau coca-cola decat ocazional, sa nu mai frec menta pe internet, sa rup relatiile cu cei ce nu vor decat sa se foloseasca de mine, sa spun nu... sa lucrez cu spor si pasiune, sa ma respect si sa iubesc! Raman multe nementionate, dar totusi as vrea sa specific viata de lux pe care-o duc de cand nu mai ma dadacesc ai mei si traiesc aproximativ pe cont propriu. Nimic la intamplare!

Ii multumesc iubitei, logodnicei, sotiei mele pe aceasta cale oficiala pentru faptul ca ma suporta cu toate idioteniile din viata mea si incearca sa ma inteleaga pe cat posibil. Iubirea ramane pe primele locuri!

2011 va fi darnic cu mine si imi va oferi sansa sa-mi gasesc un al doilea job si sa fac din emisiunea "mETRoNet in noapte" un "drog", asta daca nu am reusit inca!

Voua va multumesc pentru ca ma cititi, pentru ca ma criticati, pentru ca oricum s-ar intelege cuvintele mele, ma vizitati!

Sa dea norocul peste voi si sa va indragostiti de viata! La multi ani!

| Silicoanele castiga detasat in fata sufletului |

Pustoaica anului 2010 si-a inceput sexualitatea pe la 13-14 ani, dupa ce in prealabil a avut cateva experiente cu prietenele din cartier. Dupa doua trei beri si/sau o gura de tarie si-a facut curaj si a inhalat si o doza de legale, party pills sau spice si si-a artat rusinea, fofoloanca, virginica, in fata unui tataie cu doua masini si cu o burta ca dupa sarbatori. Plina de ameteala nu a inteles mai nimic din ceea ce a dorit marlanul si a crezut ca asa trebuie, ca la final el sa-si descarce frustrarile albicioase in gura ei... si sa-i lipeasca si vreo doua peste chipul naiv.

Multe ajung in situatia asta, politia ii spune viol, pedofilie sau prostie. Nu mai e nimeni vinovat, asta pentru ca domnisoara a fost de acord cu swing-ul sau cu sex-ul in grup. Parintii o cred fetita model, iar ea se duce fara chiloti acasa... ii lasa suvenir celui mai dotat financiar.

Cum timpul trece repede si fata schimba madularele... ajunge la o modalitate mai simpla de produs euro. Are conexiune la internet, un webcam si putine haine pe ea. Cu o inteligenta haina sta si cauta pe google o firma legala care s-o exploateze si sa profite de pe urma pornografiei. Isi gaseste un site ce recruteaza fete/femei focoase, sexi... atragatoate pentru prestari servicii sexuale fara atingeri. In consecinta, sfarcurile ei tari se vor prezenta in cadrul videochat-ului. Barbatii hormonizati si fara sotii... amante... vor da bani buni pe o prospatura ingenuncheata.

Asadar, povestea noastra continua cu penetrari,vibratoare, preludiu fara sex, preludiu salbatic si dusul fierbinte de dupa golirea cardului. Fata face biznis maret, ajunge sa se intretina singura si nu mai are nevoie nici de scarba aia de facultate. Se vede toata viata aratandu-si trupul golas.

Ii trece prin vis chiar si dorinta de a deveni "matroana", dar afla ca sunt altele care i-au luat-o inainte! Scapa de cosmarul in care tocmai s-a bagat si adopta un stil tot mai pervers. Cand frigul din suflet o doboara, se intalneste cu un print, se indragosteste ca o prosta si i se dau papucii. Vorbele mamei o prind din urma si afla cat de mitocan e masculul. Renunta din acel moment in a mai spera ca sufletele pot fi pereche si se rupe total de iluzie.

Ajunsa la 30 de ani isi achizitioneaza niste silicoane si se pune pe cucerit barbati pe viata. Strategie simpla, azi nunta, la anu' divortul. Doar un contract prenuptial i-ar mai putea strica planurile.

Nu a spus nimanui, dar se descarca in fata oglinzii, plange, se critica si se taie cu o lama. Spune ca intr-o zi o sa-si ia viata, ca nu merita sa faca umbra Pamantului degeaba.


Compune o scrisoare de adio si pleaca... Isi da sansa la a cunoaste efectul de dupa sexul salbatic.

| Sinaia este invadata de comercial si publicitate |

Unde exista prea multa comunicare se regasesc si anumite dezavantaje. De exemplu, cand se "descopera" o locatie de vis, internautul incepe sa raspandeasca experienta petrecuta, sa uploadeze poze si filmulete si sa scrie si pe facebook. Nu ne putem abtine de la promovare si in consecinta dezvoltam turismul! Oaza de liniste se transforma intr-un baieram ieftin, iar preturile la cazare se tripleaza ca asa e la moda.

Sinaia ramane un oras cu multa publicitate unde nu se merita sa poposesti de prea multe ori. E ca un satuc ce detine un munte bun de escaladat. Ursii sunt infometati, iar frigul te pune sa dai si mai mult bani pe haine si bauturi firbinti ( cafea, vin fiert, tuica fiarta).

Sinaia e un oras cu incasari uriase de pe urma turismului pe tot parcursul anului. Ma mir ca acum vreo 6 luni s-au deranjat si "ei" sa puna o toaleta decenta la intrarea in gara. Imi e rusine ca nu pot sa vad lucrurile frumoase din aceasta parte muntoasa, dar stiu ca e si vina celor ce te fura pe fata si-ti ofera conditii derizorii! Va recomand Hotel Anda, dar nu va garantez mancare delicioasa.

Cel mai bun meniu costa 13 lei ( meniul saracilor), dar fitele nu isi au locul aici. Daca esti prost, iti dau liber sa-ti arunci banii pe fereastra.

In centru am zarit un bradut artificial de calitate ce pe timp de noapte isi face treaba si da senzatia de sarbatori autentice ca in anii ce nu se vor mai intoarce, dar bannerele strica intreaga coloristica si sunt sigur ca intru intr-un mall fara acoperis!

In speranta ca va veti indura sa dati o fuga si pana la cota 2000, ar fi bine sa serviti o ciorba de fasole cu ciolan afumat pentru a va tine de cald.... un vin bun si va ia somnul.

Vino la munte cu gasca si faceti cheta pentru distractie! Salutare primarului, Vlad Gheorghe Oprea!

| Revin de unde am plecat |

Mi s-a spus ca trebuie sa-mi gasesc un tel in viata asta, sa promovez binele, sa urc cu grija fiecare treapta a vietii si sa ajung in varf. Sa ma leg de spiritualitate si sa transpir asteptand minunea ce aterizeaza ca un meteorit din cer.

In cazul meu, traiesc intr-un haos conditionat de controlul unor personaje invizibile. Simt cum cineva joaca sah cu mine, iar eu nu am dreptul la nicio mutare. Labiritul in care imi traiesc zilele intra in reverie atunci cand ajung acasa, cand observ ca exista un motiv comun, cand stiu ca nu sunt singur pe arca lui Noe. Realizez ca nu as face fata singuratatii... nu dupa ce am cunoscut sufletul pereche.

Si cu toate astea, la panda sta in intuneric o pisica neagra ce vrea sa zgarie, o ispita ce sopteste un altfel de univers si neaga realitatea in care ma aflu. E un paradox pe care nu-l experimentez de nebun. Sunt multi in acelasi rahat ca si mine. Tehnic vorbind, noi ca si suflete suntem niste produse asezate pe rafturile prafuite ale unui magazin de cartier. Nu vom aveam sansa unor reduceri, chiar daca vin sarbatorile.

O sa strabat tara in lung si lat, dar nu am sa uit drumul spre casa. O sa ma arunc in gol, dar am sa port parasuta! Voi bea fara limita, dar intotdeauna insotit. Ma voi rani, dar voi purta pansament dupa mine. Incalc reguli si vreau sa scap cu viata, iar pentru cat sunt de nemernic primesc si un premiu, rudele ma favorizeaza pana imi uita numele.

Sunt acelasi om, doar ca ieri a trecut, iar maine e un viitor deloc indeparat. Nu termin sticla de J&B, arunc in vasul de toaleta acidul cancerigen si ma joc prin fulgii de zapada. Renunt la a-mi mai roade unghiile si le dau luciul specific. Ma indrept spre usa ce deschide noi orizonturi, falsez si imit miscarea unui sarpe, ma reped sa mananc din ce mi se pune pe tava si constat ca doar mama gateste cel mai bine, doar ca uita sa renunte la calicenie.

Revenirea mea cu picioarele pe pamant e ca o binecuvantare pe care o primesc fara sa ofer ceva. Si daca imi cresc aripile la loc, voi avea grija sa am si fluturi in stomac. Nu vreau sa mi se faca scarba de pasiunile ce le practic, din simplul motiv ca exista un prost chel ce se crede smecher. Imi urmaresc urmele lasate de dorintele mele si las Pamantul sa se-nvarta pentru mine. In 24 de ore as avea ocazia sa violez intreaga rasuflare. Hmmm, dar ce ma cred eu... Dumnezeu?

Trei lumanarele aprinse, eu imbracat in cearceaf, telefoane ce nu mai suna si o penalizare data timpului. Cine fuge, pierde continutul si cheia!

| Profiti cat inca nu te-ai ofilit |

Fii un mandru trandafir, nu te ofili fara voie, nu te izbi de duhoarea poporului si nu lasa betia sa te macine in primul club de noapte! Bautura nu e pe gratis, prin ea te vinzi mai repede, zambetul tau nu e spontan, e doar o masca pusa prea pe ochi... d'aia nu mai vezi!

Acasa te asteapta caldura sufleteasca, pe drum dardai ca un caine fara stapan, unde e muzica nu e nimic si totusi nu esti singur. Loveste din lateral oglinda in care te privesti, sparge sperantele unei imbunatatiri fizice si priveste dincolo de pieptul ce urla de mandrie. Fii tu, mai ceva decat o floare! Stiu ca la anu' ai sa te ofilesti. Si ca sa scapi de tentatii, ia un taxi pana la prima strada laturalnica, acolo doar pisicile mai stiu cum sa te-ncalzeasca.

Aproape e iarna! Se fastacesc stropii si tind sa se faca nea! Oamenii vor ramane aceiasi, doar fata si-o vor schimba... ascunde... cu-un batic, fular, punga sau ochelari.

Trage de timpul asta pretios, fa-l sa se-ntinda precum o guma mestecata ore-n sir. Nu te obosi sa arati ce-ai mai bun, altii descopera raul ca fiind atu! Ce-i drept, cata vreme cineva iti va uda radacinile, tu vei urca spre cer, dar intr-o zi dusmanul te va surprinde, va face pe nasul si te va taia cu totul. Vei devini un trofeu, un brad de Craciun ucis pentru doua saptamani de mireasma.

Mai du-te la biserica, mai spune o rugaciune si nu ajunge la mila nimanui. Doar tu te poti ridica din groapa in care deja ti-ai adancit picioarele. Si cum frigul porneste de la calcaie, ai sa racesti!

Pentru eternitate... am sa cunosc un trandafir artificial!

| In loc de reclamatie via Posta Romana |

Daca tot se apropie sarbatorile, iar lumea devine mai darnica, m-am gandit sa ma scotocesc si eu prin buzunare si sa fac gesturi pline de magie si simbol. Pentru ca nu mi-am pregatit o tehnica cu cateva luni inainte, am intrat pe okazii.ro si am solicitat o cautare amanuntita a unor cadouri pe placul meu. Am apelat si la google pentru o satisfactie garantata si pana la urma am gasit ceva indraznet si deloc scump.

De pe okazii.ro, satisfactia a fost pe deplin, asta pentru ca am cautat ca transportul celor dorite sa fie efectuat prin FanCurier sau in urma unei intalniri cu expeditorul. Nu e nimic mai bun pe lumea asta decat sa ai exact ceea ce-ti doresti. Asta pana cand, m-am gandit sa utilizez Posta Romana, sa ma las pe mana lor si sa imi transporte un anumit colet cu greutate, pana la cel mai apropiat oficiu postal de locuita mea.

Am primit o instiintare pe care am ridicat-o din cutia postala, m-am prezentat la o coada infernala unde am stat circa 50 de minute si la final am achitat suma ceruta de catre o tanti draguta. Printr-o ploaie cu galeata m-am indreptat spre casa. Ajuns in canicula Radetului si... am deschis surpriza!

Jumatate din cantitatea coletului era deteriorata, deformata, ciobita, sparta si putin umezita, desi ambalarea a fost corespunzatoare si exista folie din plastic cu bule de aer pentru o buna protectie.

Expeditorul ( o ea), m-a asigurat ca nu exista vina din partea firmei ... S.R.L si ca ar fi indicat sa depun o reclamatie via Posta Romana! Am contactat Oficiul Postal cu pricina si mi s-a spus ca nu se "asigura" continutul coletului, ci doar exteriorul (cartonul). Un raspuns cat se poate de sugestiv si expedititv.

Pe cine sa dau vina? Pe cine sa reclam, injur, rup in cuvinte ca pentru Boc si Basescu?

Posta Romana are un tratament satisfacator pentru comunisti si pensionari, asta pana cand se va schimba cu adevarat sistemul, iar coletele nu vor mai fi tratate ca niste pietre.

Acum, am ramas fara cadouri de Sf. Nicolae! Ma duc sa culeg niste nuiele!

| Mos Craciun a saracit |

Mi s-a intiparit in minte inca de mic copil, existenta pozitivului si a lui Mos Craciun. Nici macar in prezent nu pot sa rup legatura magica dintre mine si cadoul surpriza venit de la batranel. Dintr-o nesimtire obisnuita, familia mi-a spus curand sa deschid ochii si sa renunt la a mai crede in magia sarbatorilor.

Mi-au ramas amintiri placute si mirosul de portocale, pur si divin. Azi, Mos Craciun e tinerel, are in ureche un cercel, vine si face striptis pustoaicelor cu bani, aduce vibratoare ca si cadou, excursii in tarile calde si eliminarea traditiei. Ne-am decapitat sufletul si ne umplem stomacul de calorii. Ne vaitam ca nu avem ce manca pe masa, dar cand vin sarbatorile facem tumbe, ne spargem capetele, ne imprumutam la banci, ne prostituam legal si bem cat ne tin picioarele.

Mos Craciun a saracit pe interior, vine fara zambete, aduce putine clipe de fericire, iar cei mici incep sa reproseze asta cerului. Din haosul asta nu se fac decat bani. Mos Craciun e doar un "biznis". Echilibrul nostru a fost dereglat de prea multa publicitate.

Cazarile au triplat preturile, iar sarbatorile vin in batjocura. Dai trei salarii pe o distractie si un la multi ani. Totusi, exista minciuna ce ne face sa speram la ceva mai bun, la o schimbare, la o daruire reciproca si la pacea mondiala.

Mos Craciun va fi inlocuit! Incerc pe aceasta cale, sa-i conving si pe altii sa duca rugamintea mea mai departe. Va implor, nu ucideti Craciunul, nu-l lasati sa zaca intr-o balta de sange!

Colindatorii nu mai au ce cauta pe la casele/blocurile oamenilor. Locuinta noastra e pazita de Bidepa, avem interfon, centrala termica in loc de soba cu horn pe care sa intre ...

Iar cand se va auzi colinda, ironia va grai: " Iar ati venit sa cersiti?"

Mos Craciun nu exista! Pacaleala de 25 decembrie ...

| Locul tau de munca nu se gaseste, nu in Romania! |

Stai sa bati din usa in usa, sa depui tot felul de CV-uri, sa imprumuti un costum jerpelit si sa faci impresie buna! Cu toate astea, usile se inchid mai repede decat cele de la metrou. Viata ne indica anunturi irelevante, matura ni se face prietena buna, iar toti vor sa stea in scaun si sa le pice banii cu caruta.

Nu va mai impachetati in haine scumpe si bauturi fine, nu lasati cateva nopti sa va fure avutia, deveniti eco si ganditi-va la ceva si mai bun. Nemernicii nostri sunt saraci pe interior, nu vor sa investeasca averi in mana de lucru. Se achizitioneaza tehnologie si se lasa omul cu gura cascata. Asta e strategie de saracie!

Iti cauti un loc de munca stabil si bine platit? Tine-te de treaba, termina o facutate si spune: La revedere, Romania! Nu vei avea regrete, mai ales daca familia ta se va putea hrani de pe urma muncii tale. Tu vei lucra din greu si te vei intoarce in tara cu saculetul plin. Partea proasta abia acum intervine. Ce vei face cu banii? Vei incepe constructia unei case sau vei sacrifica totul pe un rahat ce in Romania se impute si mai rau?

Iti spun eu, iti vei lua o masina tunata, iti vei gasi un/o amant/a, vei lucra cu ispita si te vei imparfuma cu singuratatea. Banul, pe roman il prosteste. Putini sunt cei ce se regasesc departe de pofta trupeasca si de distractiile tampesti ale zilelor noastre.In orice caz, cu diavolul in buzunar e greu sa zici nu. Ai nevoie de un antrenament temeinic. Pleci calugar si te intorci rebel virgin doar in urechi.

Instraineaza-te, fa-ti de cap cu cap si nu uita ca acasa te asteapta caldura sufleteasca. Ce porti tu acum in minte e doar plecarea si relaxarea. Ce e aici, e oriunde, nu vei da de mai bine, vei da doar de mai mult.

Acum, Romania revine la somnul cel de moarte. Mirosim a peste si ne confundam cu femeile. Ele si pe criza asta au succes. Sa dam cu totii din fundulet si sa ne bagam silicoanele la inaintare! Revolutia prostitutiei a inceput prin prostie, acum e pura manipulare.

Zambiti, va rog! Sa stie lumea ca aveti dentist!

| Parc Aventura Brasov, scapi de kilograme si ai parte de distractie |

Nu departe de urbanul inecat in poluare si plin de stres financiar se ascunde o padure plina de oameni ce se distreaza si zambesc lasand in urma toate grijile pe care viata le ofera. Nu cunosc secretul acestui loc, dar stiu ca are o poveste plina de detalii de ordin sufletes. Cineva s-a dedicat!

Parc Aventura Brasov este locul in care vrei sa vii atunci cand ai nevoie de distractie, atunci cand vrei sa faci miscare si sa iti activezi adrenalina. Parcul contine 100 de jocuri ce se impart pe 8 trasee, oferind grade de dificultate dintre cele mai variate. Nu exista exceptii nici macar pentru pici, totul este sa respecti regulile cu strictete si sa iti lasi emotiile deoparte.

Negru este culoare ce o detine cel mai dificil traseu. Simti ca traiesti si ca esti in pericol, echipamentul insotit de cele doua carabiniere si o rola pentru deplasarea pe tiroliane iti intaresc moralul.

Cele mai multe detalii despre escaladari prin copaci se pot gasi pe www.parc-aventura.ro!

Costul acestei distractii sanatoase costa pana in 40 de ron si ti se asigura tot suportul (tehnic si mental) timp de 3 ore. La final poti simti cum trupul tau se "metamorfozeaza" si ai ocazia sa iti saluti si vechii muschi pe care nu i-ai mai pus in miscare de o lunga perioada de timp.

Parcul este deschis in toate anotimpurile, iar programul de activitate incepe de la ora 10:00 AM si se finalizeaza la apusul soarelui.

Nu regret ca am descoperit acest tip de distractie. Mi-e teama sa nu-mi dezvolt o dependeta si sa ma upgradez la ceva extrem.

Curajosii traiesc extrem!

| Ma aflu intre DELETE si ENTER |

Sa plang cu lacrimi amare si sa le pot expune in scris. Sa-si dea seama orice prost de ce boala sufleteasca sufar si sa-mi sara un om iubitor in cale, daruindu-mi un pansament. Sa sterg ce nu a fost si sa revin la intrarea mea intr-o lume mai buna. (EU)

Unde e rahatul asta de lume buna? Unde e splendoarea ce pute a gunoi neridicat de saptamani? Unde sunt zilele insorite si oamenii ce zambesc fara sa fie platiti? Ce rost mai are sa dai ENTER cand nimeni nu primeste ceea ce incerci sa transmiti? Ce poti sa faci? Da un DELETE!

In virtual te poti juca si poti fii cine ti se nazareste, dar in realitate nu poti comite decat o singura greseala, apoi esti luat si tratat ca un incapabil ce vrea sa para ceea ce nu e. Mastile, precum si falsitatea de zi cu zi ne ajuta sa mai pupam in dos cateva puteri si sa ne mai castigam painea, curand mult mai usor decat in prezent. Suntem niste spagari ce nu ne oprim si ne mintim pana ajungem in varf. Cadem fara parasuta si Dumnezeu ne da DELETE.

Curajul nostru e tradat de avutie. Toti vor stii ca furtul nu e o mandrie. Si chiar si asa, tiganii continua sa aiba palate. Ieri mancai parizer, azi te dai pe salam sasesc. Nu mai gatesti si nu te mai imbraci de la second hand. Stai cu blana agatata de sunci si servesti curcan la cel mai renumit restaurant.

Da-ti DELETE! Renunta la a mai exista, nu te balbai si vei realiza ce-ai pierdut. Cui sa-i mai dai ENTER? Tie... la adevarata viata, la familia pe care ai lasat-o in urma, la TU cel de altadata. Si pot insira cat de "mafiot" ai fost, dar imaginea deja iti este patata.


Ma cauta un dusman, desigur, pe google. Ce fac? Ii dau IGNORE definitiv!

| Scriu pe blog ca sa nu ma ia somnul |

De cand am creat acest blog si pana in momentul de fata, multe lucruri s-au schimbat. Se lucreaza mult la comunicare, dar madularul continua sa se afle prin gurile noastre. Degeaba ne-am tras facebook si twitter, pentru ca idiotii si pitipoancele apar ca buretii dupa ploaie.

Nu am mai gasit intelectualul decat in gurile de canal, printre mosnegii ce au apus inaintea mortii lui Lazarescu si in saracia lucie a unor tarani ce stiu ca portocalele se mananca doar de Craciun.

Ma ia somnul, asta pentru ca nu mai gasesc originalitate in nimic. Totul este un deja vu continuu si da in telepatie cu sindrom de plagiat. Sa va zic una tare? Nu, ca apoi voi o spune-ti la colt de strada si spune-ti ca-i creatie proprie. Blog-ul asta e o culegere de idei si experiente personale, uneori abstractizari si musamalizari si de putine ori exista atacuri in legatura cu putoarea omeneasca.

Cum eu nu fac pipi pe primul gard, nici tu sa nu-ti lasi cainele de casa sa faca asta. Daca totusi insisti, eu voi da cu vorbitorul in scrierile mele si te voi face de ras. Asa fac bloggerii, asa se mentin ei in top, prin gura lumii, prin barfele si informatiile ce nu au intotdeauna cele mai bune surse. Ne nastem ca sa scriem cand murim, dar de teama premonitiilor noastre, ardem orice dovada a puterilor noastre. Pacat, am fi putut fi faimosi doar prin moarte. Acum, si ultima sansa ni s-a spulberat.

Eu nu scriu pe blog cand stau pe wc, pe motiv ca o sa explodeze inspiratie in mine si voi face ravagii. Imi doresc sa cititi altceva, iar pe aici sa treceti doar cand frigiderul internaut face striptis si Iulie Darie e la bara. Sunt constient ca nu ma enumar printre prosti, dar mandria ma poate dezintegra cu prima conexiune intrerupta. Un martalog va pazi portile tarii, iar eu voi renaste prin catapultare de stiri.

Vulgar sa fiu, voi sa digerati bine. Si sa nu va puna ala cu doua coarne sa faceti pacat din vina unui rahat de windows/ linux sau ce mai aveti. Cand se defecteaza, profitati de energia neconsumata. Trageti pe nas aer curat de munte si nu lasati tutunul pe pajistea dintilor vostri.

Ordinea in care eu scriu pe blog este partial inteleasa. Fragment cu fragment, ca sa va vina mai usor si ca sa nu va afecteze neuronii ce de mult au coborat intr-o vale plina de imagini manechinuite . Testosteron mucegait!

Tot ma ia somnul. Prea putina cafea?

| Poezia lui Adrian Paunescu si mass media |

Insusi moartea lui e o poezie. Se astepta plecarea lui. Se pregateau de exclusivitati si nimeni nu vroia decat mai mult trafic si publicitate vanduta pe bani frumosi.

Adrian Paunescu va trimite mesajul lui incepand de azi. Marii artisti se lupta pentru un spatiu de libertatea, iar presa rupe barfele si uneste un puzzle inexistent. Cruditatea cuvintelor e pusa la loc de cinste si nu isi va bate nimeni joc de ultima poezie a celui ce s-a stins.

Politicienii au aruncat formalitati si cuvinte de lauda celui ce candva zidea o imagine buna Romaniei. Suntem nimicuri aruncate pe Pamant de catre divinitate. Impreuna invingem si impreuna distrugem. Rimele vor dainui cu o alta valoarea, iar moartea va avea succesul ei.

Sa plangi la capataiul celui ce si-a pregatit ultimii pasi e semn de durere. El ne vrea zambetul pe buze, vrea sa jucam o carte si sa castigam viata. La urma vom realiza cat de nepregatiti am fost. Lipseste cartea adevaratelor valori. Respectul nostru e umil si intristat de catrene.

Presa se fericeste, oamenii se ingrozesc si toti ii asteptau plecarea.

Ultima poezie a lui Adrian Paunescu:

De la un cardiac, cordial

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.

Purtati-vă de grijă, fraţii mei,
Păziti-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minimă dreptate.

| Batjocura din mass media |

Fie ca e vorba de radio, de televiziune sau de ziare si reviste, din ce in ce mai frecvent percepem o miscare pornografica si totusi legala. Nu exista inca nicio lege care sa interzica prostiei exprimarea, in consecinta, publicul primeste ceea ce a cerut.

Fata de la miezul noptii e pe deliciul celor mai obsedati si necuplati oameni. O astfel de emisiune nu face altceva decat sa hraneasca prostii si sa-i puna sa dea dedicatii formale si taxate cu aproape 4 euro/sms.

Acces direct promoveaza blondele vopsite si nu lasa mortii sa doarma! O astfel de emisiune are tot felul de replici, iar radacina se adanceste in inima Otv-ului.

Madalin Ionescu devinde subiectiv la Kanal D si face un ghiveci pentru cei saraci si infometatie de informatie de proasta calitate.

Oreste nu mai are prestari manelistice cu Mircea Badea de-o viata, spiritualitatea l-a patruns si-si manipuleaza oile. Trist!

Sunt si romani care se plictisesc in casa si care nu'si permit decat un televizor. In acest caz se pot servi: Fata lui Tata, Casatoreste-te cu mine, Ochiul din umbra si alte rahaturi imputite de audienta mediocra.

Capatos nu poate face fata obositilor culturalizati. PR-ul de la Antena 1 ii dicteaza un bufet suedez, asa ca in cadrul emisiunii moderate de catre acest pacatos veti observa si scapari pline de inteligenta rara, dar fericirea e pentru a atrage prostia ulterioara.

CanCan si Click sunt doua prostituate ce stau la kilometru si fac cu mana tiristilor hormonizati si nedescarcati. Blow job-ul revine in senzatie 3D si ziarele se vand fara probleme.

Doar de PlayBoy nu imi e rusine, asta pentru ca unii redactori stiu sa arunce texte utile celor ce se numesc masculi si vor sa priveasca inflorituri sau deflorari in masa.

Daca tot avem putere, hai sa facem haz de necaz, sa rupem audienta si sa rada fiecare in parte de icsuletu' care n-are nici 4 clase, dar canta manele pana in dimineata. Ratat sa fii, sanse la bani sa ai! Poti castiga cat 10 bugetari la un loc intr-o singura noapte.

Cat despre FM, nu mai vorbesc. Ca sa faci matinalul la Radio 21, in zilele astea, tre' sa fii: vedeta, cool, trendy, dinamic si sa te numesti Paul Ipate, Ioana Blaj sau in cel mai rau caz Bogdan Ciudoiu. Ce e asa special la cei trei indivizi? Moacele lor ce-au aparut in prea multe reclame de la Vodafone. Au pupat unde trebuie! Felicitari!

Kiss-ul e doar o retea cu muzica buna si cu un matinal stabil. Iar Radio Zu e nebunie cu cap si fara dobitoci.

Cam atat. Spor la prosteala, MUST MEDIA!

| A murit Adrian Paunescu, azi, 03.11.2010 |

In stare critica, deocamdata! Dupa... va suna asa:

"Adevaratele valori mor si noi ramanem intr-o pace seaca. Nu cred ca se nasc geniile de pe o zi pe alta. Iar cat ni se da pe Pamant o creatie, nu stim s-o apreciem. O videm dupa moarte si avem acces direct la televizor cu cine si ce a facut.

Inima nu-i mai bate, imaginea lui va ramane in urma si va fi ingropata de cateva stiri de ultima ora aparute in ziarele pline de pipite goale. Rusinea unora ce isi scot banii pe banda rulanta si ce zac in mijlocul succesului, bucurandu-se ca s-a mai stins o stea.

Cine o sa-i inlocuieasca vocea lui? Paunescu nu a fost doar o imagine, nu a trait ca o himera si nici nu s-a laudat. A trait in modestie hranindu-se cu versuri. Poezia se renaste si se apreciaza, vocile calde vor citi noul vechi si magia va disparea cand un tampit va isca un prim scandal.

Presa te poate face pedofil, gay, infidel, hot. Orice! Din tarana nu te mai ridica nimeni!

Regrete eterne celor ce pleaca dintre noi. O lume mai buna va exista, dincolo de aparenta si de "viata".

A plecat sa ia o gura de aer..."

| Schema manipularii practicata in Romania |

Atentie la neatentie cu intentie!

| Pamantul imi fuge de sub picioare. Realitate si exclusivitate. |

Cu scarba imi fixez ochii catre manipularea ce are loc prin orice mijloc mass media. Nu suport sa nu ma simt important macar pentru mine, dar cum altii ne trateaza ca pe niste jucarii, ma rog sa am baterii fara scurgeri de energie.

Tehnologia zilelor noastre seamana cu putoarea de care ar trebui sa ne ferim... Pielea iritata de saracia sincera a oamenilor necajiti e unsa pe moment cu cea mai fina crema. Credulitatea e sora mai mica a violentei sufletesti.

Vine din intunericul sumbru al adjectivelor inexistente un oarecare si isi permite sa spuna ce va fi. Timpul se misca la fel pentru toata lumea. Doar lucrurile nelumesti pot deslusi tainele trecutului, dar si ceea ce urmeaza a se intampla.

Originalul din noi se dizolva! Plecam urechea la ideile tampite ale unor "mareti" si astfel incepem sa credem ca viata noastra va functiona.

Ideea nu e o priza in care noi sa ne bagam degetele! Sa fugim de noi e semn de lasitate, lucrarea destinului este facuta cu voia noastra. Daca ne dorim cu adevarat, ni se permite o negociere si in urma acesteia o marire de fericire.

Doar copiii mai au cutia Pandorei nedeschisa, copacul trairii cu toate ramurile pline de frunze verzi si puritatea ce tinde sa se "vindece". De cand minciuna ne ataca si de cand muzica urla ca sa nu ne ia somnul, de atunci ne-am pierdut, ne-am ratacit si inotam in vid. Stirea ca noi suntem morti pe interior ar functiona ca un soc anafilactic. Zambim! Doar carne ne dorim. In caz ca se neaga acest adevar, inseamna ca am ajuns in faza in care ne mintim pe noi insine fara constientizare. Si un schizofrenic e mai liber!

Stiu exact cum sa va spun. Ne-am lovit la cap... dar nu ne doare!

| Tuica fiarta invinge raceala |

O metoda testata pe pielea mea, este "tratamentul" cu tuica fiarta. Nu abuzati de aceasta placere pentru ca are si o parte mai putin placuta ce creeaza dependenta.

200 de ml de tuica este o cantitate suficienta ce se poate pune la fiert intr-un ibric. Se adauga doua linguri de zahar si cateva boabe de piper pentru un gust aparte. Se lasa continutul sa fiarba pentru 5 minute, timp in care majoritatea alcoolului este eliminat prin evaporare. Asta nu inseamna ca puteti consuma fara limita!

Se bea in doi sau intr-o gasca cat mai sociabila si se serveste inainte de miezul noptii pentru a va putea odihni fara nicio problema. Uitati de ceaiul de tei si serviti o tuica fiarta.Un mod destul de economic prin care scapati de raceala si serviti viata incalziti de substanta bio si fara conservanti. Nu dati banii pe cafea sau pe ceaiuri ce au doar miros si gust nu. 2 l de tuica costa pana in 50 de lei si va ajuta la crearea unei bariere impotriva virusilor ce intra in contact cu voi pe timp de frig.

In caz ca ideea mea nu va surade, va puteti abate de la regula si puteti gusta din pastilele inmagazinate in farmacii la preturi piperate si cu efecte intarziate. Nu lasati ca boala sa va doboare, preveniti imbolnavirea si pastrati-va sanatosi si fara probleme. Taranii se bucura de toate remediile naturiste si duc o viata linistita, atingand varsta de 90 de ani. Sanatatea e vitala, important e sa nu ne batem joc de ea si sa o pretuim!

Pana cand se da drumul la caldura prin caloriferele ploiestene, eu ma rog la Dumnezeu sa nu raman fara tuica si fara caldura trupeasca in doi. Pentru femei un sfat e bun: lasati moda deoparte sau imbinati utilul cu placutul. Durerile de coloana sau racelile la ovare va pot cauza semne interioare pe viata. La un moment dat va puteti dori un copil, acesta nu va veni decat daca ati avut grija si v-ati protejat!

Mancati sanatos si consistent. Nu neglijati miscarea. Faceti dragoste in mod regulat. Consumati lichide calde ( nu fierbinti). Un pic de grasime nu strica niciodata. Utilizati fularul si faceti bai cu sare o data la 3 zile.

Da, bine! Spor la baut cu cap si cu masura! Pe mine nu ma paste o raceala! Tu ce pronostic iti dai?

| Copilul tau are o dadaca? |

Cand muncesti din greu pentru a-ti intretine familia, uiti de adevarata esenta si te adancesti in ritualul obisnuit al vietii. Nu iti mai permiti petreceri private cu minunatiile pe care Dumnezeu ti le-a daruit si iti angajezi o bona, o dadaca, o femeie care sa aiba grija de copii tai.

Gingasia celor mici se pierde in ochii strainilor, "angajata" isi face de cap si calvarul intervine inca de la ruperea conexiunii familiale. E un blestem sa stai la camin, sa ai pe cineva necunoscut care sa aiba grija de tine si sa iti vezi parintii atunci cand pot sa-si aduca aminte si ei, cam de patru ori intr-o luna.

Un deceniu va mai trece, iar micul print se va trezi la "vesnicie", va transforma munca adultilor intr-o ambuscada plina de reprosuri. Va spune ceea ce simte si iti va spune pe nume. Nu stie de mama sau de tata. Tehnologia ne irita trairea, iar dezvoltarea are loc in alte etape si cu efecte secundare nedorite. Nu e usor sa pleci in "strainataturi" ca sa le asiguri prichindeilor confortul necesar, dar cand tu te intorci ei sunt prea mari... Au baut doar lapte praf.

Tu fii o mama cu suflet si nu lasa o inimioara sa doarma departe de tine. Iubeste, daruieste si primeste intr-un univers echilibrat. Evolutia depinde de caldura interioara.

| Testamentul Romaniei |

Pamant divin, imputiciunea in care zac trupurile noastre, antireclama televizata, gurile pline de gunoi...

Daca Romania ar trebui sa aiba un inventar, un Testament cu ceea ce lasa urmatoarelor generatii ar insira o cutie a Pandorei, dar si o bogatie nesfarsita. Noi avem motorul, dar ne lipsesc ambalajul si combustibilul. Dormim in orase poluate si muntele se plictiseste singurel asteptand noi vizitatori care sa se si stabileasca si sa fructifice ceea ce gasesc.

Ne pricepem in a distruge, in a rupe din frumusete! Fondul de ten te face mai frumos, dar apa iti arata uratenia ce se regaseste dincolo de gunoiul de sub pres. Nu ne putem ascunde la nesfarsit, suntem nepriceputi in a agata turistii straini de Romania, vin cativa chinezi si se minuneaza, dar stirea pozitiva ajunge cu greu pe internet. Strainii spun ca suntem tigani, ca ne omoram intre noi, ca nu stim decat sa vorbim despre saracie si ca suntem lenesi cand vine vorba de munca.

Ne scuipam chipurile pentru greselile altora si nu stim sa ne asumam riscul de a castiga. Lasa.., ma, ca merge-asa... au facut altii, nu are rost sa ne mai miscam si noi grasimea pentru cativa ani de existenta. Murim toti in 2012? Neahhh, murim normal ca si pana acum si mizeria ne va lovi ca picatura chinezeasca.

Criza la altii dureaza doi ani, apoi totul merge ca pe roate. La noi criza a devenit o moda dupa care altii profita si incaseaza ultimii banuti ramasi prin saltelele romanilor. Traiasca bancile si imprumuturile facute pe cinci ani!

Vom lasa tarana amestecata cu sange, aur inca nedescoperit, forme de relief unice in lume si istoria unor oameni ce au trait pentru a ne pastra in forma in care ne regasim in zilele noastre.

Haosul este in prezent. Legea nescrisa spune ca se va face liniste cand rautatea va depasi iubirea. Ne inselam din nestiinta si nu avem voie sa credem in vid. Inca n-a uitat de noi!

Romania, tara pe care cei infometati o parasesc.

| Ai plecat Trabant, te-ai intors Ferrari |

Putini au norocul de a face bani frumosi fara a se prostitua, fara a fura din buzunarele oamenilor necajiti si fara a juca la bursa. Lumea nu se invarte pentru tine! Nimic nu e la cheremul cardului asezat in portofelul tau...

Nu te mai lasi privita, nu mai ai acelasi numar de telefon, nu dai acept la prietenie pe facebook si nici nu te dai in vant in a ma cauta in ideea de a vedea ce mai face prostul de mine.

Fitele tale sunt stanjenitoare, orgasmul lui Iri te-ar satisface si i-ai taia bon la finalul scurtei partide. Desi esti tanara, nu te mai vad urcand in caleasca fericirii, nu mai poti da buzna in visele de noapte ale barbatilor si nici limba romana n-o mai legi bine. Tiganeste stii? Daca nu, invata...

Imi este rusine de evolutia unor cunoscute persoane din viata mea. Parul meu lung ma ascunde de singuratatea din tine. Fii pe faza, nu mi-as dori sa te loveasca ceva si sa nu-ti sara nici macar o "cioara" in ajutor. Lasa-te de baut cafea si da-te pe alcool. Fii ametita exact ca si viata ta. Prietenii stiu de ce nu-ti mai sunt prieteni, iar cu dusmanii inca mai ti legatura, asta ca semn de naivitate din partea ta. Sa iti amintesc de felul tau de a fi? De carnetul de conducere pe care nici nu-l luasei? De modul tau in care-mi pilotai timiditatea si ma faceai sa am curaj?

Te-ai ruginit de la baza, nu mai existi decat pe podium si in poze. Suferi si te salveaza cate o poezie scrisa de Eminescu. Ti l-ai facut iubit pe Bacovia si nici n-ai aflat cat plumb atarna pe cantarul egoismului tau. Te-ai vandut bine! Un negru te-a licitat pana la o suma frumusica, dar cum tu erai puturoasa te-ai speriat de cratita si ai jonglat din pat in pat. Ce-ti mai fac picioarele? Mai stiu sa ajunga acasa? M-ai stiu ce e aia mama si tata?

Ce sa-ti sugerez? Cu ce sa te mai mituiesc? Sa te stimulez si sa-ti spun ca nu esti singura careia ii creste cota si care se da la "teve" cu abdomen plat si cu sani naturali? M-am manjit destul si m-am milogit cand nu era loc decat de intors spatele. Te trimit prin curier rapid la un cersetor, el iti va spune cum sa faci bani dupa tinerete.

Totusi, sa conduci cu grija!

| Aveam doar sapte ani, dar ma simteam batran |

Asta imi tot repeta un batranel de care imi e dor. Un batranel ce-mi apartinea ca si bunic. Inca ii mai vad fata zambitoare si pielea ridata de trecerea timpului. Parul alb si mai rar decat in tinerete. Nu foarte mic de statura si cu o cultura vasta, desi avea doar patru clase.

Frumusetea lui i-a fost rapita de trei femei oficiale, iar de restul secretelor doar el stia. Avea doar sapte ani cand ai lui l-au "expediat" la munca si... desi pare un lucru iesit din comun, in zilele acelea era un ceva necesar. Fraged, dar muncit!

Cam optzeci de ani avea si era fericit. Se curgea vlaga lui pe zi ce trecea, dar nu lasa asta sa se vada in sufletul meu. L-am iubit pana dupa ce a incetat sa mai apara in visele mele si nici acum nu am incetat sa-mi mai aduc aminte vocea lui calda si replicile pe care le folosea pentru a-mi lua apararea in fata parintilor mei atunci cand faceam o boacana. Eram un disperat, recunosc... si nici acum nu sunt mai prejos.

Scriu si e miezul noptii. Suntem in era tehnologiei si incercam sa ne pastram tineretea in mod electronic. Am uitat sa mai strabatem dealuri si munti, sa mai respiram aer curat, sa mai bem o tuica fiarta si sa radem copios in miezul noptii la focul unei sobe incarcata cu lemne taiate de toporul ce noi l-am ascutit. Am trecut de traditie si ne-am napustit in necaz. Nu vrem sa ne dam de gol, dar nefericirea apare din moda prosteasca, din manipularea televizata si sexul facut doar ca sa fie.

Nu vom mai prinde multi batranetea adevarata si ne vom stinge la jumatatea bunicilor nostri. Poate de prea mult dor...

| Singurii ochi care l-au rapit |

Barurile sunt impanzite de alcool. Cluburile se ratacesc in ameteli dorite si nimeni nu zambeste cu sufletul. Toata frustrarea se varsa intr-un sex rapid dupa primele doua bauturi mai scumpe de zece lei. Nu e suficienta ziua, e necesara noaptea si nelinistea. Un hotel de cateva amarate de stele si o baie in care nu intri cu romantism. Maruntisuri aruncate si o ejaculare precoce.

Dimineata nu stii cum sa fugi de adevar, servesti micul dejun la o shaormerie si iti suni in disperare sotia ce te-a asteptat pana la apusul lunii. Nu ai niciun scenariu in minte, nu stii ce nume purta trupul de mai devreme si ai vrea sa dai timpul inapoi. Ai purtat macar un prezervativ? Te-ai infectat sau nici macar n-ai intrat?

E pustie memoria, bate vantul si nu suporti o raceala. Curand o sa-ti incasezi o bataie verbala, vei spune ca nu esti vinovat si te vei arunca in patul conjugal. Vei deschide televizorul si vei fuma ultima tigara inainte de a trage un pui de somn. Ce curva s-a nascut in sufletul tau? De ce ai uitat ce vrei? De ce ai jurat si ai vrut inel pe deget? Rugaciunea e simpla, vrei sa te trezesti din acest cosmar, partea proasta e ca palpabilul te cam izbeste de realitatea. Iti curge "capul" si te rastorni in alta betie. Mahmureala ta subita e copiata de fiecare vecin cu care te-ai intalnit in drumul tau spre casa. Esti barfit si facut de rusine. Nu-ti pasa decat de ratele de la banca si de bataia ocazionala pe care i-o aplici in mod pervers "iubirii". Nu te inmultesti, te pierzi in suferinta si minti ca un prost. Nu-ti merge bine. Tuseste pana te-o lua salvarea. Nu ti-a pasat de ce e in jurul tau. Cu toata sinceritatea iti spun, te poti astepta la nimic...

Ploaia i-a spalat creierul, l-a lasat singur in mijlocul drumului, gol si proaspat barbierit. Ea il privea de sus. Desi ii era dor, i-a "daruit" o noua viata. Un nimic nesfarsit.