Asta imi tot repeta un batranel de care imi e dor. Un batranel ce-mi apartinea ca si bunic. Inca ii mai vad fata zambitoare si pielea ridata de trecerea timpului. Parul alb si mai rar decat in tinerete. Nu foarte mic de statura si cu o cultura vasta, desi avea doar patru clase.Frumusetea lui i-a fost rapita de trei femei oficiale, iar de restul secretelor doar el stia. Avea doar sapte ani cand ai lui l-au "expediat" la munca si... desi pare un lucru iesit din comun, in zilele acelea era un ceva necesar. Fraged, dar muncit!
Cam optzeci de ani avea si era fericit. Se curgea vlaga lui pe zi ce trecea, dar nu lasa asta sa se vada in sufletul meu. L-am iubit pana dupa ce a incetat sa mai apara in visele mele si nici acum nu am incetat sa-mi mai aduc aminte vocea lui calda si replicile pe care le folosea pentru a-mi lua apararea in fata parintilor mei atunci cand faceam o boacana. Eram un disperat, recunosc... si nici acum nu sunt mai prejos.
Scriu si e miezul noptii. Suntem in era tehnologiei si incercam sa ne pastram tineretea in mod electronic. Am uitat sa mai strabatem dealuri si munti, sa mai respiram aer curat, sa mai bem o tuica fiarta si sa radem copios in miezul noptii la focul unei sobe incarcata cu lemne taiate de toporul ce noi l-am ascutit. Am trecut de traditie si ne-am napustit in necaz. Nu vrem sa ne dam de gol, dar nefericirea apare din moda prosteasca, din manipularea televizata si sexul facut doar ca sa fie.
Nu vom mai prinde multi batranetea adevarata si ne vom stinge la jumatatea bunicilor nostri. Poate de prea mult dor...
