Cu scarba imi fixez ochii catre manipularea ce are loc prin orice mijloc mass media. Nu suport sa nu ma simt important macar pentru mine, dar cum altii ne trateaza ca pe niste jucarii, ma rog sa am baterii fara scurgeri de energie.Tehnologia zilelor noastre seamana cu putoarea de care ar trebui sa ne ferim... Pielea iritata de saracia sincera a oamenilor necajiti e unsa pe moment cu cea mai fina crema. Credulitatea e sora mai mica a violentei sufletesti.
Vine din intunericul sumbru al adjectivelor inexistente un oarecare si isi permite sa spuna ce va fi. Timpul se misca la fel pentru toata lumea. Doar lucrurile nelumesti pot deslusi tainele trecutului, dar si ceea ce urmeaza a se intampla.
Originalul din noi se dizolva! Plecam urechea la ideile tampite ale unor "mareti" si astfel incepem sa credem ca viata noastra va functiona.
Ideea nu e o priza in care noi sa ne bagam degetele! Sa fugim de noi e semn de lasitate, lucrarea destinului este facuta cu voia noastra. Daca ne dorim cu adevarat, ni se permite o negociere si in urma acesteia o marire de fericire.
Doar copiii mai au cutia Pandorei nedeschisa, copacul trairii cu toate ramurile pline de frunze verzi si puritatea ce tinde sa se "vindece". De cand minciuna ne ataca si de cand muzica urla ca sa nu ne ia somnul, de atunci ne-am pierdut, ne-am ratacit si inotam in vid. Stirea ca noi suntem morti pe interior ar functiona ca un soc anafilactic. Zambim! Doar carne ne dorim. In caz ca se neaga acest adevar, inseamna ca am ajuns in faza in care ne mintim pe noi insine fara constientizare. Si un schizofrenic e mai liber!
Stiu exact cum sa va spun. Ne-am lovit la cap... dar nu ne doare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta, parte din blog