| Microbul |

Uitam pentru moment de partea cu raceala instalata in corpul meu din cauza unui microb pentru ca de aceasta data nu este valabila desi exista in viata mea. In acest context vreau sa-i dau o altfel de forma.

Ce forma? Destul de rotunda pentru a avea libertatea de miscare fara oprire. Microbul ce-l am in sange nu se injecteaza cu seringa si nici nu se ia din aer. E indeajuns sa visezi sau sa iti doresti ceva cu adevarat. Partea care te deruteaza e ca nu stii exact ce forme poate lua si nici exact cum se manifesta.

Diagnosticul e undeva intre starea de plutire si cea de cadere intr-un gol infinit, dupa care te trezesti si spui ca ai visat. Placerea cea mare e ca nu vrei sa se gaseasca niciun leac pentru acest microb si nu ai nevoie decat sa-l faci sa se manifeste mai "grav" de atat desi nu uiti sa-i pui si niste bariere.

Limita? Una singura intre tine si un alt microb care nu cumva sa i-o ia inainte si apoi si tu sa o iei razna. Te sperii de obicei cand auzi de microb, dar acum vorbim doar despre o stare, despre ceva care te "ataca" si pentru moment iti e frica, apoi iti provoaca fluturi in stomac...nu bei red bull ca sa prinzi aripi si doar te simti bine.(aspectul fizic este presarat cu un zambet de neoprit)

Te trezesti... adormi... si faci actiuni ce te duc spre vise, iar microbul pe zi ce trece se raspandeste tot mai mult. Nu are caracterizare, nu are structura si exista acolo unde te astepti mai putin.

Tinta lui? Cei ce au ceva mai special sau care daruiesc fara sa astepte. Daca tu prinzi microbul ai grija sa-l dezvolti cum trebuie si sa nu-l eliberezi. Molipseste pe cineva....dar doar o persoana pentru a putea ca totul sa fie "batut in cuie" sau scris exact ca la carte.

Atentie mare ca totusi unii au ajutata la inventarea unui antidot ce are efecte nebanuite si duce la distrugerea viselor. Impotriva lor situati-va pe linia de plutire si nu bagati orice "existenta" in seama. Sustrageti din voi ci nu de la ceilalti. Iar mai tarziu ai sa adori microbul... e o fire simpatica si face ca doua persoana sa fie mult mai apropiate, sa-si impartaseasca si bune si rele ... e senzatia ca stii ce vrei si tu si persoana de langa tine.

Nu este un medicament...ci un microb, deci se recomanda a se consuma doar intre doua persoane ce simt ca vor mai mult. Efectele sunt asa cum v-ati dorit, iar cele secundare sunt spontane si ajuta la ceva nou intotdeauana.

Un microb ce se plimba prin aer in cautare de noi "specii"... iar tu esti urmatoarea.

Iar acum din OFF devine ON.

| Azi nu e maine |

Cum nici maine nu e azi... Pana la urma orice clipa conteaza pentru oricine. Pentru mine? Conteaza orice. Mai putin nimicul . Desi multi il traiesc si s-au obisnuit cu el, il folosesc in vorbire si in existenta de fiecare moment.

Ma numar printre randuri, ma incurc si o iau de la capat , dar nu reusesc sa mai gasesc acelasi sens si asta pentru ca totul e unic iar daca intr-un moment nu ai stiut sa apreciezi deja te poti considera pierdut. E de ajuns sa spui un simplu nu si iti iei adio de la niste sanse pentru o viata. Te revansezi mai tarziu si ti se mai ofera o sansa. Ce faci acum? Profiti de ea... si plus de asta nu o dai in bara, dar posibil sa te plictisesti mult prea repede si astfel sa nu mai fie aceiasi senzatie.

[si totusi vrei sa traiesti senzatia desi nu stii de ce]

Cand recuperezi din clipele petrecute uiti de cele ce sunt prezente, dai cu picioru' si speri ca totul sa merite. Reusesti oare? Macar merita? Dar pana nu risti nu castigi . Acum ai intrat in joc, uita-te bine in jurul tau pentru a nu te lovi, cel putin nu tipa pentru ca altfel o sa te auda.

Cum era chestia aia? Buna si... la revedere. E ca si cum iti faci treaba si tragi apa. Urmeaza un zgomot de apa nepotolita ... iar apoi te comporti ca si cum nimic nu s-a intamplat. Apa era rece... pacat ca nu ai incercat-o.

Asa faci tu...iti dai cu parerea fara sa incerci... si asa facem multi dintre noi. Eu ma intreb cum e sa traiesti trei stari in timpi identici. Si le iau in ordinea mea... aici trecutul, aici prezentul, aaaa si sa nu te uit viitorule. Acum le amestecam, le innebunim si rezultam?... haosul de toate zilele. Iar sfarsitul ? Incepe cu inceputul si se termina cu gaura neagra care totusi e mai interesanta decat gaura unui covrig.

Dar ce stiu eu. E prezent. Il traiesc. Maine? Ceva la care ma astept dar de care nu sunt singur.

| Stare de ... |

Si completeaza tu cu absolut orice vrei. Poti face chiar o "suita" de la cele mai vulgare cuvinte pana ajungi la starea de nimic. De ce starea asta ? Pentru ca normal " am si eu motivele mele" pe care nu le dezvalui. Egoist ? Individualist ? Nu! Sunt doar nervos.

Celia ma ajuta... trag aer in piept si numar de la 10 pana ajung la zero. Obosesc si respir mai greu, imi dispar din nervi, dar constiinta tot imi e incarcata si asta pentru ca exista persoane care desi isi doresc ceva anume... renunta din simpla obisnuinta si cred ca asa e mai bine. Ce e bine in lumea asta ? Sa ai dar sa nu profiti...

Cafeau din ceasca s-a racit... aroma i s-a dus si asta pentru ca nu am savurat-o la timp, mai rau e cand faci la fel si cu viata. Ce-ti aduce zambetu' pe buze ? O doza dubla de fericire. Ce ai acum nu-ti mai ajunge. Nerabdarea te defineste si ai uitat de ce era important, vei doar noul si recunosc ca si mie imi place.

Despre cei cu vise mari respect. Imprumutati-mi din rabdarea voastra si lasati-ma sa visez in continuare. Nu-mi taiati craca de sub picioare . Sa ma lovesc de sus sa vad si josul si astfel sa invat din greselile mele. Nu e mai bine asa? De ce sa ma chinuie "sfaturile" fara rost cand simpla traire ma ajuta.

Dezamagire absurda si fara rost. Nu e vina nimanui si nu acuz nici soarta macar. Chemat in instanta am jurat sa ma reduc la tacere si astfel sa nu mai existe sanse de mai mult.

Acum tacere... urmeaza verdictul.

| Pe scurt |

Am pus titlul asta pentru ca nu am nicio intentie sa te retin foarte mult. Vreau sa iti rapesc o singura clipa. Tu esti singura persoana care decide cat tine aceasta clipa.

Intrebare: Cum poate afirma cineva ca te cunoaste cu adevarat cand tu nu simti lucrul asta, sau cand nici macar tu nu te cunosti cu adevarat. Ma simt asa cum sunt, dar afirm cu tarie ca nu stiu la ce sa ma astept de la mine. Nu vreau sa mai aud ca ma cunosti cu adevarat cand nici nu poti spune nimic despre trecutul meu. Si zilele trecute fosti, prezenti sau viitori prieteni imi spuneau ca sunt fals . De ce ? Pentru ca s-au vazut pe ei in oglinda. Le-am imprumutat reflexia si tot nu m-au convins ca au dreptate. Falsitate in exces, profitare si aroganta, asta doar ca sa se "incalzesca" mintea vinovatului.

Raspuns: Sunt vinovat atunci cand gresesc si imi asum riscul cand ma hotarasc sa merg mai departe. Nu sunt fals ci doar evit o intalnire drastica cu prostia. E exagerata de la un timp. Doctorul i-a prescris niste medicamente, dar nu consuma decat prostie, plus de asta e extrem de ieftina. Sa nu ti-o doresti.

Concluzie: Prostia este infinita... Prostul din prostie traieste...macar nu moare de foame.

|Nu stiu |

Te atentionez din prima fraza si iti recomand sa nu citesti prea atent la ceea ce am scris eu. (e special doar pentru o "mica" categorie")

Dozez clipe ce nu au stare si vreau ca cine ma intelege sa-mi traiasca starea si sa fim pe aceiasi lungime de unda. Nu stiu de unde a inceput totul dar important e ca s-a intamplat si se intampla. Ce anume? Nu stiu. Important e ca se intampla si imi place ideea de a nu intelege totul de la cap la coada. Ma risc si raman la mijloc si nu judec dupa aparente, dar nici nu le las in libertate ci doar sunt multifunctional in a ma juca cu mine sa vad cat rezist. Rezistenta am cumparat-o inca de la nastere, si imi amintesc ca era destul de slaba, dar in timp a acumulat un ceva mai special ce ma ajuta atunci cand nu am habar pe ce lume traiesc.

Ma arunc de la mare inaltime si rog gravitatia sa se opreasca. Ma contrazic cu ea si ma lovesc de pamant. Realitate. Vad ca tot ce cred eu ca e bine devine rau sau isi arata adevarata fata, doar ca mie nu-mi pasa decat de cei ce se numesc oameni. Scarbit de prosti ii pun sa ma judece si le mai dau o sansa, dar ghici...sunt prea prosti sa inteleaga.

Scuza-ma ca te fac sa te simti prost ...tu cel care defapt asa si esti.... nu ma intereseaza ce esti... dar nu esti om. Eu nu am nimic...eu sunt mic. Nu stiu. Dar in mintea mea "bolnava" fac ca si prostu' sa-mi creeze soare fara sa-mi lase umbra. Ma bucur ca totusi ti-ai dat seama" ups eroare", dar e prea tarziu. Si pana cand tu te trezesti din prostie ii molipsesti si pe altii de ea.

Dormi in continuare.

| Lucruri care-mi plac |

Daca spun ca-mi place orice pe lumea asta ai sa ma crezi nebun sau un "gresitor in gramatica" si as renunta la a spune ca mai exista ceva rau in lumea asta. Mie imi place totul asa cum e. Si raul si binele isi au rostul. Doua bile, una alba si una negra. Si imi place sa pun binele in fata ca sa uit de restul. Un individualist atunci cand vine vorba de clipe ce-mi apartin. Si ai sa spui ca fiecare clipa imi apartine, iar eu ti-as raspunde ca exista clipe pe care mi le "irosesc" si le "compromit" cu cei din jurul meu. Si sincer nu-mi pare rau de asta. Vreau ca ce e al meu sa fie dezvaluit si celui de langa mine, asta in cazul in care are chef sa ma asculte.

Atunci cand sunt ascultat, ascult si eu la randul meu si ma dedic. Vreau ca acum sa ma asculti si pe mine atat cat poti. Sa fii atent la randurile mele si sa le tratezi dupa mintea ta, sa le judeci si sa-ti faci o parere despre lucrurile ce-mi plac.

Si n-am sa te obosesc mai mult de atat pentru ca oricum urmeaza o parte in care vreau sa traiesti alaturi de mine macar prin cuvinte. Ceva ce eu numesc frumos.

Incep. Si posibil sa poti visa cu ochii deschisi, daca nu reusesti doar tine minte si apoi viseaza.

Ce e frumos si lui Dumnezeu ii place. Problema e ca eu nu sunt Dumnezeu si practic nu e o problema ci e o realitate multumitoare.

E frumos sa crezi ca exista cineva care are grijja de tine indiferent de situatie si care e pe punctul sa-ti ofere tot mai mult chiar daca nu meriti. Te intrebi acum daca si tu ai putea face la fel si reusesti sa te inchipui pe tine oferind cuiva ( o persoana fara nume ci fictiva in calitatea ei) tot ceea ce ai tu si astfel s-ar forma un frumos. Sper ca si pentru tine.

Pentru mine e frumos sa pot adormi tarziu in noapte cand canicula nu persista...cand vara dispare pentru moment si sa ma pot intinde in pat, sau pe jos... pe oriunde. Ideea e ca vreau un cerceaf rece care sa ma racoreasca si o perna pufoasa . Dusul nu imi e de ajuns. Si totul se rezuma in somn la rece... si nu ma lasa rece... ci doar ma ajuta sa visez ceea ce-mi doresc. Orice. Si asta e primul pas spre frumos.

Dar nu uita aici e totul numai pentru un vis. Am "muncit" ca sa obtinem o mica parte. Dar ce ne facem cu realitatea? Gasim frumosul?

Imi raspund singur si cred ca si tu ai spune la fel. Il gasim atata timp cat stim sa apreciem lucrurile cu adevarat frumoase.

Ploi de vara ce te uda in adevaratul sens al cuvantului, un sarut prelungit la infinit si un zgomot ce seamana a muzica. Il auzi?

Un soare al diminetii ce iti strapunge privirea vrand sa te trezeasca si care stii ca-ti va fii mereu loial si nu te va uita. Te va trezi, dar tu vei vrea ?

Gustul amar al cojii de portocale ce ascunde un miros placut si gustul ce-l descoperi doar daca esti indeajuns de curios. Un lucru marunt , oare stii sa-l apreciezi ?

Cafeaua nu prea fierbinte , doar un pic dulce si cu o aroma ce o simti din patul incalzit de soare...si te duce la gandul ca o cafea mai buna ca ea n-o sa faca nimeni. Iti lipseste ?

Atunci cand faci un lucru fara sa depinzi de nimeni si stii sa nu ceri nimic, vei stii ca ai sa primesti inapoi un MULTUMESC.

Florile tale din ghiveci ce sunt tot mai frumoase si totusi nu le pui decat apa. Ciudat ca ele pun si suflet. Incearca si tu.

Iar acum gandeste-te la cine a stat langa tine o noapte intreaga si nu te-a lasat sa dormi pentru ca nici tu nu ai vrut, iar cand te-ai trezit ai regasit-o langa tine... inca dormea si avea un zambet pe buze. Era fericita. Tu ai grija sa fie mereu la fel.

Iar acum o noua clipa (sunase telefonu' si am raspuns) acum i-am inchis. A sunat pentru prima data pe ziua asta. Nu conteaza cine ci conteaza ca a sunat.

Sunt lucruri care-mi plac, dar pe care mereu vreau sa le regasesc altfel. Am senzatia ca ma plictisesc atunci cand vad ca nimic nu e nou. Exact cum ai face aceleasi lucruri la nesfarist. Si ma visez vazand frumosul mereu diferit si din ce in ce mai bine.

Imi place sa vad frumosul uneori ca pe mine. Narcisismul nu are stare ci mod de "utilizare". Cineva mi-a spus ca daca nu ma iubesc pe mine nu am sa fiu capabil sa iubesc nici pe persoana de langa mine. Deci "adopt" noile reguli. Suficient cat sa-mi placa.

Un microfon adorabil suspendat il regasesc la distanta mica de gura mea. Castile parca "legate" de urechi si eu. Si as striga din rasputeri in speranta ca tu sa ma auzi asa cum mie , dar si tie-ti place. E frumos sa stii ca poti vorbi si cineva sa te asculte cu drag. Mai frumos e sa ai libertate in ceea ce faci. Totusi si libertatea are limite.

Si ca sa stiu ca m-ai inteles, in "lumea mea" ca si in "lumea ta" sunt lucruri care-mi plac si fac exces de cuvinte cand nu pot sa-ti infaptuiesc o lume si-ti spune ca fara doar si poate frumosul il regasesti doar langa tine. Ramane sa-l apreciezi.

Si restu' sunt lucruri care-mi plac. Si tie ?


P.S Daca-ti place oglinda, mie-mi place frumosul ce-l reflecta.

| E inca vacanta |

Te plimbi in jurul lumii... la munte si la mare , profiti de sosele "netede" si te dai cu rolele sau stai cu prietenii la taclale si la gratare incercand sa profiti de timpul asta atat de placut. Imi pare ca timpul merge un pic mai repede atunci cand vreau sa stea si sa nu vina nimic din ce nu vreau. E o secunda mai "perversa" decat alta si imi incurca mintea, se joaca cu ea si ma trezesc ca nu am realizat cand a fugit totul de sub picioare, iar acum stau in aer. Nu pic, ci gravitez intre a dormi la propriu si a ma distra cu cei din jurul meu.

Refuz sa cred ca ce e placut trece repede si greul sta static fara mila si nu ma lasa sa ma gandesc la ce-mi place. Dar tie ce-ti place? Ce-mi place si mie ? Nu cred, dar oricum stiu ca ceva in comun... VACANTA si nu vreau sa se epuizeze atat de repede. De ce oare nu se prelungesc clipele placute. Ma oftic ca vara e frumoasa si ca nu tine tot anu'. Inca un pic si parca aud ca e septembrie... si ca incepe nebunia. Nu mai vreau nimic decat sa "lovesc" orice ticait de ceas si sa inghetze clipa...ciudat dar placut. Nu se va intampla ca nu suntem in basme si nici nu ne-am dori.

E inca vacanta ... casc si stiu ca oboseala e vinovata... ma arde spatele de la atata bronz si nici aurul nu ar fi mai scump....poate cuprul ca am auzit ca se vinde scump...

Si vara asta toti isi trag un bronz cat mai "sexy" ca sa fie mai altfel....am incercat si eu si m-am ars....la propriu ...altfel sa nu-ti zboare mintea... ca nu te las eu.

Acum vreau sa stau in fata unui microfon si sa vorbesc la nesfarsit. Narcisistul din mine nu vrea altceva. Ignor restul si profit de libertate. Fa si tu la fel...

Spor la zambete si atmosfera...

| Mi-as fi dorit sa fiu primul |

Cine nu si-ar fi dorit!? Toti avem dorinte, toti suntem nebuni dupa a intelege acel tot in felul nostru si nu tinem cont de niste limite, asta pentru ca undeva in mintea noastra bolnava exista un cuvant ce ne bantuie... stii cum se numeste ? Scop! E singurul care supravietuieste si e chiar mai puternic decat speranta, e motivul pentru care mergem mai departe si nu ne pasa de restul, renuntam la lucruri care acum ceva timp ni se pareau importante, uitam de lume si de noi si ne pierdem intr-un gol ce vrem sa-l umplem si ramane un singur lucrul...succesul...asta daca norocul ne surade...

Daca ma cunosti catusi de putin poti sa spui foarte tare... in gura mare ,ca nimic nu e la fel la mine... sunt schimbator dar exact in ceea ce vreau sa fac. Acum imi doresc... si mi-as fi dorit sa fiu primul...

Se spune ca primul pune ampreta.. e mai rau decat tatuajul... e o "sechela" ce iti revine in minte atunci cand te simti lipsit de orice altceva, atunci cand te retragi sub perna ta si nu vrei sa-ti mai bata lumina in ochi, cand vrei sa te lase toti in pace si sa te gandesti doar la ce vrei tu... Mai rau e ca nimic in lumea asta nu e cum ne dorim.

Hoinaresc cu gandul si cu vorba si descopar ca tot ce e nou e putin mai complicat decat ar trebui sau decat ma asteptam eu. Situatia mea e "situata" la mare altitudine....am sa ametesc si am sa pic..."in jos" ca sa dau cu capu' de pamant....atunci am sa ma trezesc... cand o sa fie prea tarziu.

Ideea e ca ma oftic ca nu am fost eu primul, poate asa era totul diferit si eram introdus si eu in cadru pe care l-am regasit de curand in viata ta. Acum ma opresc... chiar tu mi-ai dat "stop"...

Daca te razgandesti sa-mi spui.... pentru ca eu vreau sa dai "play"!!!

| Doar ochii tai |

Daca ma intrebai acum vreo luna si ceva la ce ma uit prima data la o fata iti spuneam destul de sincer ca ori la chip....ori la fundul ei si mai apoi la cum gandeste.Un raspuns destul de simplist cu o tenta de timiditate fata de persoana care ma intreba.

Penibil fata de mine ca nici nu prea ma uitam la culoarea ochilor unei fete si nici nu prea ma interesa si asta pentru ca "pur si simplu" nu-mi atragea atentia.Egoismul din mine facea ca privirea sa-mi stea "suspendata" in parti mult mai retrase ce ma duceau cu gandul intr-un singur punct.

Fara sa-mi tai craca de sub picioare spun ca am pierdut destul de mult si am uitat sa fiu mai atent la lucrurile marunte care ar merita toata atentia.

Ochii tai...privirea ta si profunzimea pe care o ascunzi atunci cand schitezi un mic zambet. Ti-am zis doar ca nu toate sunt la fel si niciuna nu seamana cu cealalata, dar tu ai ceva mai mult. Nu gasesc in cuvinte acel ceva pe care sa-l scriu aici, dar ma bucura faptul ca tu stii la ce ma refer.

Ma crezi sau nu, dar nu m-as plictisi ... sa te privesc in timp ce tu te "joci" cu timpul si treci dintr-o stare in alta si faci totul din placere asa cum iti place tie. Si totul pentru ca ai tai ochi ascund un lucru... ascund bunatatea si inocenta pe care o ai si pe deasupra o daruire pentru cei ce nu au tot ce si-au dorit.

Sunt ochii tai si vezi prin ei aceiasi lume ca si mine, dar difera perspectiva...e una singura vazuta in mai multe feluri...diferita doar din punctul nostru de vedere, iar ochii tai ineaca tot lasand doar adevarata perspectiva sa se evidentieze.

Nu as putea sa te mint si sa-ti spun ca ai cei mai frumosi ochi din lume... e posibil ca nici macar sa nu existeasa ceva , dar dintre toti ai tai sunt singurii care ma mai provoaca sa ma amestec cu visele si sa nu traiesc in stres si fara pic de ceva nou.

Nu stiu daca ai observat, dar e de ajuns sa privesti o persoana ca sa-ti dai seama daca te minte... tu insa ametesti persoana....si daca ai vrea ai obtine ce vrei si totusi nu faci asta...pentru ca te vrei altfel...

Nu te laud... si nici macar nu astept un multumesc.Ai ochii verzi si sunt singurii in momentul asta pe care i-as crede cu adevarat... restul m-ar insela doar sa-si atinga scopul.

Si de data asta totul porneste de la ochii tai....de la privire si se ajunge la... ce vrei tu. Si acum te pot privi si imi dau seama ca ochii tai au o transparenta extrem de fina ce ma conduce direct la inima...si ma ajuta sa stiu ce simti... e chiar mai mult decat o soapta sau cuvinte scrise in zadar... e exact a ta viata pe "shleau" .

Si acum punct si de la capat...

...dimineata ai sa te trezesti si ai sa stii ca o noapte intreaga am vrut sa te privesc gandindu-ma ca ai sa-mi arunci si tu o privire....

| Undeva la mijloc |

Dau "play" si apoi "stop" si tot asa... si ma joc fara sa-mi pese. Derulez inainte si inapoi si vad totul diferit.Ascult melodia si o compar cu viata si imi e greu sa decid cand trebuie sa spun stop si cand sa merg mai departe.

Ma joc cu melodia, dar si cu viata si imi e teama sa nu le confund atat de rau si sa raman fara nimic.Probabil iti dai si tu seama ca nimeni in viata asta nu poate tot timpul sa fie fericit oricat ar incerca. Si cautam mereu ceva care sa ne readuca la viata si nu reusim decat pentru putin timp.Poate ca te introduc in pesimism, dar eu duc lipsa de imagini si spun totul doar prin cuvinte.

Sunt nedumerit cand vad o persoana ca zambeste si apoi cand se opreste deja isi ia atitudinea de om nefericit.Uneori si eu rad, fortat chiar si asta doar pentru a ascunde ceea ce nu pot spune orcui sau ceea ce nu ar intelege orcine.Acum caut un/o "strain/a" care sa ma priveasca , iar eu sa-i spun viata mea in trei cuvinte, dar vor tine atat de mult acele cuvinte incat timpul va uita de noi.

Nu stiu de ce , dar simt nevoia in anumite momente sa ma expun noilor provocari, dar am retinerea de raul din jurul meu pentru ca deja a devenit o problema majora. Nu prea mai am talentul de a alege cei mai bun si restul sa-l dau deoparte si asta pentru ca raul s-a legat de bine si sunt greu de separat.

Eu beau un pahar cu apa rece. Ma racoresc si zambesc fals si asta pentru ca si apa a fost destul de amara. Primesc putin si evident ca ofer la fel. Imi place sa facem pasii impreuna in orice situatie si urasc clipa cand am baut suc pentru prima data. Era prea dulce si ma baga in ceata.

Eu ma joc cu niste cuvinte si le amestec pana devine un lucru omogen din viata mea, dar am impresia, ca ma invart in cerc si marele pacat e ca nici macar nu e mare cercul. Dar macar observ totul mai repede... ajung mai repede la capat si vad totul in aceiasi ordine dar in timpi diferiti.

M-am inecat, m-a injurat cineva si nici nu vreau sa ma gandesc cine.As vrea sa sughit si sa ma gandesc ca m-a pomenit cineva de bine, m-a laudat cineva sau mi-au "murit laudatorii", iar cei ce nu m-au vrut prin preajma si-au ales calea cea mai dreapta spre a ma dezamagi.

Din lucrurile mele impart si cu tine, e adevarat ca nu prea mult pentru ca am inceput sa detin o mica cantitate de egoism si asta din cauza unora, dar si a mea. Impart doar cu cine merita si imi doresc...

CA SI TU SA MERITI !!!

| Ce vreau eu |

Am cam ezitat sa mai scriu pe blog in ultimu' timp pentru ca imi treceau prin minte numai lucruri ciudate si neinteresante si mi-am pierdut timpul fara sa mai gasesc ceva care sa-mi atraga atentia.Mai pe intelesul oricui m-am plictisit de moarte. Iar acum urmeaza partea cea mai frumoasa...

Dupa o mica "stagnare" uit de tot si de toate, ma dezghet si ma bronzez la soare fara sa-mi pese si fac ce vreau eu. Motivul? Unu' singur, asa vreau eu.Am facut ce au vrut altii, dar am nevoie si de timp pentru mine.

Devin un pic individualist si adopt atitudinea de libertate nepasatoare.Acum am sansa sa am mai multe decat mi-am dorit si observ ca atunci cand nu pun mult suflet obtin ce vreau mai repede, dar satisfactia este minora pentru mine. Doar cei din jurul meu au zambetul pe buze si asta pentru ca motivul lor e unu' sigur. Te saturi ca si mine sa inghiti in sec si vezi ca tu ai oferit dar daca vrei neaparat nu ti se intoarce favorul.In cazul meu ma oftic cand "lumea" uita cateva lucruri esentiale...

Imi place cand se intoarce roata, dar satisfactia deja dispare. E ca si sticluta cu parfum care daca o tii prea mult timp deschisa se evapora si ramane doar o "dara" de miros.

Nimic nu ramane si nimic nu e ceea ce pare si as vrea sa fie totul cum vreau eu.

Iarta-ma daca am avut un pesimism ce te-a adus si pe tine intr-o stare cam dura, dar simteam nevoia sa scriu.

| Raspunsul tau la intrebarea mea |

M-am gandit mai mult de o secunda la intrebarea pe care vreau sa ti-o ofer si la care astept un raspuns.Inca nu iti spun despre ce este vorba si mai insirui niste randuri pentru a nu spune ca ai citit prea putin.Nu e ceva ironic ci doar te pregatesc pentru a stii daca ai gandit raspunsul sau pur si simplu ai vrut sa scapi cat mai repede.


Ai 15...16....20...sau chiar peste 35 de ani, esti un visator un ciudat sau ai ajuns prea mare incat nu mai vezi si lucrurile din jur.Seara adormi cu gandul la iubirea vietii tale sau la cati bani vei face.Iti doresti sa ajungi cineva in lumea asta sau iti place umbra asta si nu te intelegi prea bine nici cu penumbra.Te invarti in termeni necunoscuti, printre chipuri ce nu le vezi decat o data in viata si ti se pare ca nimic nu e nou si ca ti s-a mai intamplat si altadata.(ai ametit)

In paragraful asta urmeaza intrebarea care ma macina si de care imi e teama.Vreau sa nu te ascunzi si sa nu ramana doar pentru tine.Scapa de egoism pentru o vreme si fii sincer.Ador sa stiu pareri adevarate.Ne dam mastile jos si suntem sinceri.Tu traiesti pentru ceva, ai un motiv iar eu vreau sa stiu care este acesta.

Da, ai inteles bine vreau sa stiu care e planul tau pentru mai tarziu si nu vreau sa te ascunzi.Trebuie sa stii ce vrei de la viata indiferent unde te afli.Daca imi vei raspunde voi aprecia lucrul asta, daca nu voi considera ca cel mai de pret lucru' e pentru multi o nulitate.

Poate ai ganduri meschine, perverse sau de binefacere.Nu iti vreau numele tau ci doar parerea ta.Nu-mi spune cine esti.Poti fii un anonim care nu se vrea altceva, imi doresc doar parerea ta.

Stiu ...acum ai sa dai cu vorbe-n mine ca eu nu mi-am zis parerea ...nu ti-am zis nimic, niciun raspuns la propria mea intrebare.Scopul meu? Corect ar fi sa te las pe tine sa ma descoperi sau sa nu-ti spun chiar nimic, dar imi place sa impart totul cu cel de langa mine si inclusiv cu tine.

Te pun pe primu' loc si iti spun ca scopul meu il urmeaza pe al tau.Ador sa traiesc printre oameni ce stiu sa zambeasca, sa uite de materialism si de egoism, sa dea "delete" la prostie si sa apese "enter" la adevarata viata.Scopul meu e sa te cunosc pe tine si sa te ascult...


Acum astept un raspuns de la tine...

| Caut prieteni adevarati|

Postez pe blog mesajul asta pentru ca simt ca altfel nu se mai poate.Forte curand am sa dau si vreun mesaj prin Raid la o sectiune numita diverse si poate cineva va vedea mesajul.DEci caut prieteni adevarati.

Nu am pretentii...nu vreau decat incredere si comunicare.Nu vreau sa fiu vorbit pe la spate ci vreau sa fiu ascultat, iar eu la randul meu sa fac acelasi lucru.M-am saturat de falsitati si mi se face scarba de cei ce nu apreciaza nici macar o farama din mine.Presupun ca tu esti in stare sa te incadrezi in aceasta selectie.Eu vreau sa te aleg, dar vreau sa-mi fii prieten ci nu dusman.

Daca as fii singurul care cauta ceva adevarat parca m-as bucura mai mult.Dar nu prea e nimeni in lumea asta cu prietenii langa el decat cu anumite scopuri.De ce naiba toti profita de tine si apoi te dau naibii?De ce nu le pasa si te lasa sa crezi ce vrei tu doar pentru ca s-a ivit ceva mai bun.

Prietenul tau ce mai bun va sta mereu in umbra....se va feri sa recunoasca ceva, iti va sari in ajutor atunci cand vei avea nevoie si nu iti va cere nimic in schimb.Poate vei uita sa-i spui si multumesc si nu-l vei observa deloc.Dar el nu se va supara, se va multumi ca tu esti fericit.

Caut...si caut...si iar caut...Eu obosesc destul de repede si nu stiu ce sa aleg, iar atunci cand ma grabesc iau numai decizii stupide.Devin irascibil cand imi tremura privirea doar pentru ca am inceput sa plang si suflu impotriva vantului doar ca sa nu-mi stearga lacrimile.

Care e scopul meu...?Caut prieteni adevarati. mai multi la numar, dar care sa-mi fie alaturi mereu si sa nu ma lase la greu.Vreau ceea ce putin au sau chair nimeni.Eu ofer asa ca poti oferi si tu, pentru ca altfel o sa traim asa de nebuni doar ne atingem scopul si nu ne pasa de cei din jur.

Mereu port discutii cu persoane pe care nu le cunsoc de mai mult de o clipa si raman placut impresionat cand gasesc increderein straini.Mi-as "etala" toate experientele mele doar pentru ca asa simt eu.Iar strainul nu ma trada.....el singurul meu prieten ...poate va deveni unu' adevarat.

Doar ca nu vreau sa mai plec nicaieri de nebun...sa astept degeaba....sa adorm fara sa fie cineva langa mine....sa tin in mine si nimeni sa nu ma asculte, sa plec capu' la vorbe si sa ma invidieze cineva doar pentru ca am eu mai mult sau mai putin.Urasc prostia atunci cand dau de ea....ea ma uraste ca inc anu m-a prostit....dar acum vreau prieteni adevarati....

Ce zici...? Te oferi? Ce stii sa faci ?ti-am zis nu vreau mare lucru....vreau doar ce e mai important...stii deja si tu....eu sunt eu....iar tu...esti persoana de care am nevoie

| Despre cei neintelesi |

Nu am putut alege alt titlu pentru ca aveam nesansa sa ma refer doar la o mica categorie a celor ce sunt respinsi de o majoritate ce se fereste de ceva nou, nebunesc si uneori chiar dureros.

Oameni neintelesi, ce au o cale mai complicata, in zig-zag si se impiedica la fiecare vorba si pun suflet si intr-un fir de iarba.E dureros sa vezi cum altii cad si tu ramai, si e o tampenie ca tu sa mergi mai departe nepasator crezand ca ei nu mai au nicio sansa.Sansa lor esti doar tu, si ai grija sa ii tratezi cu spatele si vrei ca totul sa fie al tau.

Eu ca mine si tu ca altii...dar uita-te la cei care nu se pot misca decat cu picioarele nu si cu mintea...uita-te la cei ce iti promit si cand e vorba de fapte habar nu au...uita-te in jurul tau si zareste prostia, dar si frica si timiditatea...si poate o sa-ti aduci aminte ca mai demult ai fost si tu asa.Stateai intr-un colt...singur si plangeai si nimeni nu te baga in seama.Iti indreptai privirea si iti tremurau mainile, iar daca cineva se uita mai urat la tine plecai capul de teama sa nu te respinga cu totii...si asa spuneai inca un "la revedere".Dar daca tu erai cel care se uita urat la acel mic om neinteles... l-ai fi bagat in seama, sau ai fi stat doar sa gaseste ceva sa critici la el...iti era teama ca intr-o zi o sa te-ntreaca...

Ma seaca mess-ul asta cand vad numai mass-uri cu acest fenomen numit "emo" si pe care multi il citesc "imo"...si multi habar nu au de nimic ...creaza ceva, dau mai departe si raman in prostia lor.Un emo e o altfel de persoana ce vede lucrurile altfel si care traieste atat de intens incat uita ca ar avea mai multe zile pentru tot ce si-a propus....grabeste lucrurile, dramatizeaza si finalizeaza prea curand...e tragic, dar daca asta le e dorinta trebuiesc intelesi.

Noi lovim in cap...si nu ne intereseaza...ei sunt cei neintelesi, dar nu sunt vinovati cu nimic, poate ca si tu ai putea fi la fel ca si ei, dar te simti mai bine in pielea ta.

Iar cand vine vorba de discriminare sa nu uitam de acel "gayfest", o manifestare a celor ce au gasit comunicare si dragoste dupa cum spun ei in cei de acelasi sex...dar daca ii uram atat de mult o sa inceapa un "macel" sau "exterminarea" cum spunea cineva...

Despre cei ce adora ca lor sa le fie bine, sa aiba grija mereu sa-i inteleaga si pe cei din jurul lor...e destul de simplu sa te nasti normal...mai greu e sa ramai majoritar...frumos e sa-ti traiesti viata...si superb e sa nu ti-o complici si tocmai ca noi facem totul pe dos.Daca pe tine te poti intelege incearca sa intelegi si aceea minoritatea care ea nu-ti vrea raul...

Nu zic sa iubesti nimic...zambeste si ajuta...pentru ca altii sigur te vor iubi...si sper sa nu fi egoist.

| Iti multumesc |

Ce frumos suna.Da, iti multumesc tie...indiferent ca esti un el sau o ea.Iti multumesc ca iti petreci putin din timpul tau citindu-mi randurile.Iti multumesc ca ai rabdarea sa intelegi un sens pe care incerc sa-l dau prin ceea ce scriu...si apreciez atunci cand ma critici cu folos.

Tu esti cel sau cea care mereu ai ceva de spus si ai gandit ca este mai bine sa vezi cum ma simt si eu si acest lucru m-a facut sa ma simt minunat.Ma uit la ceasul de la PC si imi arata fix...dar de data asta inseamna altceva...inseamna ca te iubesc pe tine cel ce stii sa citesti mereu printre randurile mele.Mi se spune ca sunt prea dur uneori si ca zic totul pe fata sau ca dau din "casa de la mine", dar locul asta nu e facut pentru oricine...e facut doar pentru adevaratii mei prieteni.Suna ciudat, dar imi place sa cred ca daca ma citesti imi esti aproape si imi poti deveni un bun prieten...si stiu ca fiecare are ceva de spus...iar tu nu esti cel din urma.

Am sa ma refer la oricine se simte...si am sa folosesc totul la genul masculin...dar asta nu inseamna ca uit cititoarele ce stiu sigur ca ma si plac dar ma si urasc, desi ador doar prima prima parte.

Bun...sa ma ierti micul meu cititor cand mai scriu "tampenii" prin acest loc, dar vreau sa-ti spun ca e ceea ce simt...si starea mea nu am cum sa o schimb foarte usor.De multe ori tu ma ajuti sa trec mai departe.Nu te cunosc de mult, dar pe zi ce trece te faci tot mai mare, incepi sa cresti asa ca o sa facem schimbari impreuna...schimbari din categoria celor de "cea mai buna calitate".Nebunia mea e ca niciodata nu ma pot abtine din a scrie din al meu suflet, as uri sa te mint si sa iti vorbesc despre ce face nu stiu ce vedeta...e locul meu si al tau...asa ca vorbim doar despre lucrurile noastre...nimic altceva...sau nu se stie...totul se schimba fara sa ne dam seama...

As vrea sa sune si mai frumos acest "Iti multumesc", dar imi place forma lui originala asa ca nu am sa-l modific pentru ca as schimba prea multe.

Exista momente cand ma citesc si eu pe mine sa vad ce gandeam un pic mai devreme...si daca "purific" textul mereu am sa inteleg ceva in plus ...si nu am sa ma pot opri.

Poate ca nu ai citit mai mult de un rand din toate gandurile mele.....sau poate ca abia astepti sa mai scriu ceva...eu ador cand stiu ca zambesti ...si iti multumesc...

Ma retrag in umbra...si in vise...pana cand am sa te pot cunoaste chiar si in persoana...

| Tu un pervers, iar ea o experta |

Indiferent de cat de isteti sau de inculti suntem, indiferent ca avem pretentii sau ne rezumam la lucruri marunte cu totii o vedem intr-un fel anume.Daca esti mai mic de inaltime ai s-o privesti de sus...si te va domina...daca e mai mica ea decat tine...atunci va fi ideala.E perfecta in ochii tai atata timp cat vezi si altceva in afara de forme si totusi ti-o doresti in primul rand pentru felul cum arata.


Ea...?Ea e cea pe care o visezi, in mintea ta se invarte doar imaginea ei si nu te intereseaza alteceva.Pentru dorinta ta limita intre rau si bine se opreste in fata ei si renunti la tot pentru ca ceva mai bun nu ai sa gasesti.Te domina si iti place lucrul asta.Te tachineaza si ai tendinta sa suferi de "masochism mental" si iti produce placere chiar si-o soapta de-a ei.E de ajuns sa-ti zambeasca, iar tu te vei gandi la mai mult.Mintea ta e bolnava si invadata de efectul hormonilor si ai devora si ultima fantezie pentru ca asta e dorinta ta.

E blonda...e bruneta...sau e roscata...are peruca sau e cheala...nu te intereseaza pentru ca ti-ai pus o perdea prin care nu vezi decat ce-ti place[sa nu crezi ca e acelasi lucru ca atunci cand pui o perna pe fata ca sa nu-i vezi chipul].Dar te intrebi ce e in mintea ei si e posibil sa ghicesti doar ca poti avea sansa ca privirea ei sa te tradeze, iar apoi sa se joace cu tine.Si ce-ti pasa tie?Tu oricum nu ti cont de nimic...o vrei pe ea si nu comentezi restul.E ca si cum ai asculta muzica si nu ai vrea sa auzi nimic din ce se intampla in jurul tau.

Compara muzica cu fata perfecta...sau cu femeia la propriu si ai sa ai surpiza sa gasesti multe asemanari...probabil vrei sa-ti faca un streaptease pe o melodie care te aduce intr-o stare de extaz...nu, nu esti pervers, esti doar obsedat de idee...


Ideea e ca poate nu ti se pare nimic special in lucrurile astea decat daca intervine aceea pe care tu o vrei cu adevarat.E pretentioasa in vorbe...e dulce si suava atunci cand te atinge, e "meschina" cand te vrea doar pentru ea, domina si "rupe" alte vise pentru a ti le arata pe ale ei si reuseste sa faca din tine ce vrea ea.E frumoasa in chipul ei de "inger" si nu s-ar supara daca i-ai spune ca e o diavolita.Iti daruieste un sarut si te lasa apoi sa respiri pentru o clipa, urmeaza sa te provoace la ce ii sta ei in minte, dar tu ca un pervers ce esti ,treci prea repede peste momentele dulci, vrei doar actiune si asta s-ar putea sa te strice.Atunci...in acel moment esti declarat un "mic" pervers .Si ce ramane de facut?Lasa-te in mana ei...e experta in a te face fericit si pe tine si pe ea.

La fel ca la inceput...ea...e experta, iar tu esti micul visator pervers ce nu vrei decat alte fete si alte fantezi, daca iti doresti ceva trebuie sa-ti vina totul pe tava, esti un gigolo ce are ceva banuti in buzunar,dar e posibil ca pentru ea sa conteze altceva.

Daca e cea ideala risca si "joaca-te", dar ai grija sa nu se joace si ea cu tine.E frumos cat nu te implici, daca lucrurile se complica trebuie sa tii cont de suflet altfel ai sa devi un nimic.Drum bun si cale batuta....cin' te prinde s'aiba grija de tine....

| Inainte sa adorm |

Pentru ora asta atat de tarzie nu am nici pic de inspiratie.Amaratul asta de ceas universal spune ca e doua si patruzeci si cinci dimineata.Mi se inchid ochii, dar simt nevoia sa scriu pentru ca tu sa citesti si sa stii ceea ce simt.Habar nu am despre ce sa vorbesc pentru ca nu am un subiect anume in mine.Sau poate te mint, am foarte multe lucruri sa-ti spun, dar le-am amestecat si nu stiu cu ce sa mai incep.

Cineva mi-a sugerat sa vorbesc despre copilarie.Cica asa e frumos si placut,astfel am sa aflu cum imi e mai bine atunci sau acum.Copilarie? Depinde de unde incep.Vreau sa-mi aduc aminte doar anumite parti si sa nu pasesc in zone care imi sunt "interzise" si pe care nu am sa le inteleg niciodata pentru ca altfel nu ar mai exista cuvantul "NU".

Vezi imagini la televizor cu niste copilasi dragalasi si sunt atat de preferati de toti incat ai vrea sa te intorci in timp si sa devi incent.Nici nu vreau sa-ti pomenesc de frumos, e superb si greu de crezu ca am trecut cu totii prin asa ceva.Daca eu am zambit cand am vazut lumina pentru prima data asa ai facut si tu si cel de langa tine, ce s-a intamplat apoi a fost doar pur destin...si o sa ne mai amestecam prin randuri mult timp de aici incolo.

E frumos sa-ti amintesti, dar s anu traiesti din amintiri.Adu-ti aminte de copilarie si retraieste-o atunci cand ai sansa.Nu te baza doar pe realitate, ai sa te lovesti si lucruri rele si nu ai sa le faci fata.Imi place mirosul de "bebe mic" (pana si mica expresie e adorabila)....miroase a lapte si a puritate....apoi pe zi ce trece aduna cate putin din toate.Dar nu evita rautatea...egoismul si altele...dar poate iti multumesc tie ca ai stiut sa pui si un pic de dragoste si asa am ajuns cu totii visatori.Chiar daca nu recunoastem totusi ascundem o cutiuta plina de amintiri, dar sa nu o dechizi, pastreaza-o pentru ca altii sa o descopere si astfel vei vedea ca amintirea retraita acum cu cineva drag te va face sa devina totul prezent.Absurd de frumos.Curat.Alb.Imaginatia prinde culoare.Si amestec cuvintele ca sa faca o "conexiune"intre mine si tine, nu ma evita pentru ca eu incerc sa te apropii de intelesul "denotativ".Da si daca stau sa ma gandesc bine si sensul conotativ e bun, daca eu iti spun ca imi e somn poate ca sunt obosit sau vreau sa ma culc cu tine...depinde ce crezi tu.

Iar eu am sa cred la fel ca tine.Somn usor...sau zi buna sa ai.Eu iau o "mica" pauza...revin

| Nu zice |

Vorbim ceva si ramane doar intre noi pentru a se numi special si pentru a ne face pe amandoi sa ne gandim unu' la celalalt, daca se divulga secreul placerea dispare si totul va fi banal, un prost va rade, iar cineva va fi fascinat de ce avem noi doi...dar eu vreau sa stim doar noi doi pentru ca imi place cand si tu dar si eu gandim pe aceiasi lungime de unda si ca multe din drumurile noastre au o directie unica ...drumul meu se intersecteaza cu al tau si devine o unitate...devine unul singur cu sens unic...nu ne putem intoarce si nu ne putem uita inapoi.

Daca cedam o sa ne para rau si o sa regretam ca am jurat...tot ceea ce trebuie sa faci e sa nu zici si nici eu nu am sa spun.E placut ca altcineva sa nu stie si asa magia se va regasi in secretul nostru.

Si in soapta aud "taci si nu mai spune nimic" si restul continua de la sine ..si ma bucur ca ai inteles mesajul meu...iar eu te-am inteles pe tine...iar acum ne intelegem doar din priviri...

Si te-as privi la nesfarsit...si nici nu as vrea sa clipesc...imi vor curge lacrimi...de bucurie ca privesc ochisorii tai...si ma revad pe mine dar prin inima ta....cat de frumos e...

Si lucurile astea sa nu uiti sa nu le zici...ramane intre mine si tine....ai sa taci. iar tacerea se va sfasia doar intre noi si in visele noastre...

Iar lucrurile astea o sa le auzi doar atunci cand ai sa vrei sa primesti langa tine pe cineva nou...si iti va placea doar daca vei vrea cu adevarat...daca nu, ai sa-i privesti pe altii cum traiesc...

Si iubesc sa fiu iubit...asta ca sa nu spui ca nu ti-am zis....dar tu...nu zice...

| Ce gasesc in jur |

Si acum incepe o descriere a lucrurilor ce ma inconjoara si care imi fac viata mai frumoasa sau mai dureroasa.Ce gasesc eu in jur poti gasi si tu, dar nu in acelasi timp si nu sub aceiasi forma.Eu gasesc persoane si lucruri...asta ca sa spun totul in doua cuvinte legate de un simplu "si"...pentru ca totul sa para simplu si sa nu iti bati mintea si neuronii prea mult.Ceea ce urmeaza necesita un pic de imaginatie sau de visare.

OK...deci vorbim despre persoane si despre lucruri pentru ca astea sunt cele doua elemente pe care le regasesc eu in viata asta considerata a fii minunata.Si chiar asa e, doar ca suntem noi cam incapatanati si ne place sa vedem doar calvarul.

Persoanele, adica oamenii, adica noi cei care ne invartim in acelasi timp cu pamantul suntem cei ce vrem mereu mai mult fara sa punem nimic pe "tava", stim doar sa luam, sa cerem si uitam sa oferim.Dar ma gandesc cat de rau ar fii daca am darui ceva din suflet.Pentru unii si cuvintele sunt de pret si nu le-ar spune orcui.Pentru unii cel mai de pret lucru e viata altora de care au grija si uita de ei (un fenomen care daca s-ar raspandi ne-ar face mai copilarosi cu durerea).

Imi inchipui omul asa cum e el, plin de dorinte si de sperante ce se leaga doar de persoana sa...si aici ne referim la individualism, pentru ca toti avem o bucatica din aceasta trasatura si ne place sa vedem cum ce e in jurul nostru e si pentru noi, dar nu vrem sa mai fie pentru inca cineva.

Luam o gura de apa si restul o aruncam pe pamantul secat si nu vedem omul insetat ce din departare vine...i s-a uscat gatul, ti-ar spune ceva dar nu mai are glas....a murit...din cauza ta...

Noi oamenii dam vina pe altcineva si nu ne asumam responsabilitatile decat atunci cand vine vorba de lucruri frumoase, fugim cand nu stim ce se intampla cu adevarat..si mi-ar placea sa spun ca fuga e cea mai buna arma atunci cand altceva nu ai.

Cand critic pe cineva incerc sa ma critic si pe mine pentru ca daca spun de cineva ma refer in primul rand la persoana mea...si eu sunt invidios...rautacios...las(lash) cand vine vorba de ceva serios si ca si tine incerc sa-mi schimb perspectiva de naivitate dusa la extrem.Parca as locui intre patru pereti transparenti in ochii mei, prin care vad totul cum se misca intr-o armonie prefacuta.E ca si cum ar incepe sa tipe cineva la tine...te-ar face sa plangi si ti-ai pune castile in urechi sa nu mai auzi altceva decat melodia ta preferata si probabil aceea te va face sa lacrimezi si mai intens...

Persoanele....adica oamenii....mai simplu, tu si eu...dar cu lucrurile cum ramane? Pentru ca fac parte din viata noastra, iar atunci cand spun lucruri ma refer si la fapte si la vorbe dar si la obiectele uitate in locuri intunecoase si reci, pastrate doar pentru dorul cel mare, inainte de a parasi o noua cale, un drum sau o sansa ce ti se ofer...si ai sa alegi cu sufletul ci nu cu mintea.De aceea aceste lucruri sunt facute sa ne indrume, nu neaparat in directia cea mai buna, dar ne ajuta.Acumulam si speram sa invatam ceva din trecut...lasam totul si uitam ca atunci cand am renuntat am rupt din noi mai mult decat trebuia....

Secam vieti doar din vorbe si punem la suflet atunci cand nu are rost...ajungem sa pretuim un lucru ce candva si chiar si acum ne aduce aminte de ceva ce nu va mai fii...dar e minunat cand inca poti face lucrul asta...

Gasesc in jurul meu specialul si ciudatul si le combin dupa cum mintea mea vrea...si am sa ma razbun pe soarta daca nu ma va lasa sa-mi fac de cap, iar mama imi va spune sa nu mai plang cand deja am incetat sa fac lucrul asta....am sa zambesc cand cineva nu va mai avea putere sa rupa vieti si voi avea grija si de tine...

E minunat sa traiesti in jurul a ceea ce-ti place sa gasesti...

| Intoxicat de sarbatori |

Nu te gandi ca am consumat prea multe de pe "masa de Pasti" si astfel m-am intoxicat si am ajuns la doctor...nu, in niciun caz.Am grija de mine si mananc doar atat cat trebuie si cat sa-mi satisfac poftele, nu cele trupesti decat "stomacale"...

Da stiu...probail ti-ai dat seama din prima, dar am o stare destul de gretoasa pentru ca m-au suparat oamenii astia care au uitat ce inseamna o sarbatoare cu adevarat.In ziua de azi Pastele nu mai inseamna nimic foarte interesant din punct de vedere al sufletului, toti sunt maniaci doar dupa publicitate si dupa un ban in plus.

Pastele a devenit o sarbatoare mai mult decat comerciala, si cand spun lucrul asta ma refer la faptul ca ma intristeaza cand dimineatza servesti masa de Pasti si mai simti acea atmosfera care sa-ti imbratiseze sufletul si sa poti spune ca acea zi este magica.

Acea caldura lipseste si imi lipseste si mie pentru ca duc lipsa de cei din jur, duc lipsa de un pic de "singuratate" si imi place sa spun ca imi e dor sa vad aceasta sabatoare ca pe o traditie ci nu ca pe un produs.

Toata lumea s-a dus sa ia Lumina, dar majoritatea s-au dus sa vada cine e prezent ....sa urmareasca "domnisoarele" tinere si dragute...sa le abordeze si sa uite sa spuna Hristos a Inviat.

Daca nu am probleme cu mancarea...totusi m-am intoxicat...de prostia asta de publicitate care uneori nu isi are rostul.Nu vad cum se se poate tranti pe langa o lumanare cumparata si un pliant cu cine stie ce reclama sau partid.Ma mir ca nu imi da si oferta de la Vodafone sau ORange...de Cosmote nu spun nimic pentru ca stiu ca ei sunt mai "finuti"...iti intra direct in casa cu muuulte minute ...

Gata cu atat de multa critica...dar vreau sa mai simt atmosfera aceea de Pasti...cand familiile erau reunite si cand toti se simteau bine...cand ciocneai un pahar de vin si simteai savoarea nu alcoolul...cand ciocneai un ou si nu vroiai decat sa implinesti traditia...cand vroiai sa arati ca pur si simplu iti pasa de sarbatoare ci nu de ocaziile pe care le poti avea in anumite momente....


Si te intrebi ce fac acum? Astept Craciunul...poate fac si eu o reclama...cu o Craciunitza bruneta si "mumoasa"...si daca imi cere socoteala cineva am sa-i spun..."e la moda"...

| A fost odata |

Si asa mi-ar placea sa incep fiecare fraza pe care o spun si sa nu se mai termine nimic niciodata.Dar totul are un sfarsit, iar aici nu suntem in vreo minunata poveste, nici in ceva magic,nici in nimic.E doar viata si iar viata.Si ne lovim mereu de obstacole ce sunt tot mai mari pentru noi, iar atunci cand avem un moment trist in viata noastra ne motivam si spunem "macar am avut ceva de invatzat".

Acum traim o clipa, iar dupa aceasta clipa urmeaza alta si tot asa mai departe si nu suntem niciodata multumiti de ceea ce suntem ,ceea ce avem si gasim in jurul nostru.Chiar si atunci cand ne este foarte bine evitam sa recunoastem si ne dorim si mai mult.

Nemultumiti ne-am nascut si asa o sa traim o viata intreaga.Ma intreb daca nu cumva din cauza asta exista numai oameni ce mereu au o durere sufleteasca sau de ce nu chiar trupeasca.Daca te doare capu' ai putea foarte simplu sa-ti iei o aspirina, dar uiti lucrul asta pentru ca stii ca poti sa te faci bine si asteptand.Daca te doare o masea nu te duci la dentist, astepti pana simti ca nu mai poti si abia atunci iti faci o programare si asta doar din teama de altceva...(si din asteptare poti sa mori)

Iar cand vine vorba de dureri sufletesti avem o dilema, e ca un joc de petale rupte...ma iubeste...nu ma iubeste...si depinde doar ultima petala...sau uneori depinde cum incepi totul in viata asta....

Acum o clipa poate ca am ras si m-am bucurat de un "incident" , dar poate acum nici nu mai pot sa-mi opresc lacrimile, sau am o stare melancolica...sau deja sunt plictisit si iritat de ce se intampla...si imi e dor de micul trecut...si acum e timpul sa spun...."A fost odata" ...da stiu , si nu va mai fii niciodata la fel, ori mai bine, ori mai rau....si niciodata la fel.

E trist sa nu te poti bucura de fiecare clipa...

Atunci cand avem tot ce ne dorim tot ne lipseste ceva, un zambet, caldura sufleteasca, un sarut, cineva care sa ne asculte, o mangaiere, sau orice altceva ce nu avem atunci....Si asa o sa ne numim nemultumitii pamantului....

Eu am sa ma multumesc dupa ce ai sa citesti acest post...deja m-am binedispus...asta era si ideea...si mai presus de toate vroiam sa-ti spun ca e bine sa apreciezi ce ai langa tine si sa nu dai cu piciorul la ceva ce mai tarziu s-ar putea sa nu mai ai....

~~Viata~~

| Am gasit un plic |

Pentru moment uitam de internet...de telefonie si de orice alt mijloc de comunicare rapid...si ne intoarcem in vremurile mai "clasice", la acele timpuri in care totul era mai original, mai subtil, din suflet si cu multa emotie.....ne gandim la ....

La un plic ce ascunde o scrisoare, iar scrisoarea ascunde niste cuvinte magice, ce au o legatura mult mai stransa decat cuvintele tastate.Chiar daca nu e vorba de dragoste, cel putin nu cuplu hai sa-ti spun ceva ce o sa-ti placa.

Ma indrept spre casa....plictisit, pe ganduri si fara chef de viata si nu vreau altceva decat sa vina mai repede liftul si sa bag cheia-n usa si mai apoi sa ma afund intr-un pat moale si pufos si sa visez ce vreau eu.

Liftul intarzie sa vina....becul ma avertizeaza ca va ajunge curand, dar se opreste si lucrul asta ma enerveaza.Cineva l-a blocat, sau s-a imbolnavit liftul singurel, are nevoie de un doctor.Greutatea mintii mele(mai bine spus lenea) ma afce sa mai astept si mai apoi sa ma indrept spre posta...sa vad ce se ascunde in "cutia magica" .

Ce crezi, era? Normal,era un plic, am crezut ca e ceva neinteresant pentru tata, sau pentru altcineva din familie, dar surpriza, la destinatar era trecut numele meu, iar expeditorul era anonim(sau nu vreau/vroiam sa-l dezvalui), oricum e vorba de o fata.

Am inceput sa zambesc.Nu l-am deschis.Am ajuns in casa si ma uitam la plic foarte uimit.Eram curios sa vad ce se afla inauntru....si....am deschis.M-am complicat un pic, am vrut sa ma tachinez si am reusit.S-a deschis,nu singur, ci ajutat de mine.

Plicul avea si inca are un miros placut.Nici nu mai aveam nevoie sa ma uit ce e inautru pentru ca inchisesem ochii si savuram acel placut miros, ma imbatam din prima clipa...si totusi am continuat.Umblam foarte finut pentru ca nu stiam exact ce se ascunde....

Am descoperit ceva....o foaie....care si ea mirosea superb....am deschis-o si am inceput sa citesc.Nu era o scrisoare obosnuita, erau cuvinte ce i-au venit in minte si pe care le-a scris instant.Erau cuvinte din suflet, minunate....

Am stat, am privit, si am ramas uimit de cat de simplu si de complicat era totul, in putine cuvinte a putut sa spuna totul.Si putea sa scrie doar "Buna, Eu sunt..." si deja parca simteam un fior placut.

Deja imi era greu sa ma uit la tot...pentru ca aveam un mic tremur de emotie, nu stiu cum...dar simteam ca mi se intampla ceva.Am crezut ca nu mai e nimic in plic...dar inca avea greutate.Era ascuns un CD, care la randul lui era si el pus intr-un alt plic...unu' persinalizat si care era si el parfumat.De fapt totul era plin de un miros de-ti lua mintea si ti-o ducea departe....langa CD am gasit ceva frumos...un lantic de argint ce avea o cruciulita, si asta era pentru a-mi purta noroc.

Deja eram cuprins de ceva ce nu se exprima in cuvinte.Si miroseam iar plicul apoi CD-ul...iar apoi ma uitam la lantic, si inca ma vad fascinat de lucrurile astea....lucruri mici...marunte....dar enorm de importante uneori.

Sa stii ca cineva, undeva, ii pasa de tine si se gandeste la ceea ce faci tu, daca iti e bine sau rau, daca ai nevoie sa-ti fie alaturi...E placut sa simti ca traiesti si ca cineva iti poate aduce zambetul inapoi...si pentru o secunda, dar acea secunda sa tina la infinit apoi nu mai am nevoie de nimic, pentru ca stiu ca totul are o limita, un inceput, iar sfarsitul ni-l facem asa cum ni-l dorim.

Inca miros plicul, mi se pare o nebunie, pentru ca trebuie sa inchid ochii ca sa simt adevarata senzatie...si te vad chiar in fata mea...cat de palcut poate fii totul....

Acum ma intreb, e doar un vis...e mintea mea ce strabate lucrurile...si isi aduce aminte de cum era odata cand lumea se iubea altfel si cand totul avea o valoare mai mult sentimentala decat materiala?

Aduti aminte ca e de ajuns sa atingi o persoana, sa-i spui "Multumesc" si sa faci totul din suflet, iar restul lucrurilor or sa fie perfecte.Cine nu apreciaza nu traieste, ci doar rade de el si apoi isi plange de mila.

Iubeste necunoscutul din tine...si daruieste o clipa care sa tina la infinit....iar "Plicul" e simbolul spontaneitatii din tine...nu fi fals....si-am sa-ti spun..."Raspuns adevarat"

| Se mai intampla |

Pentru inceput sa-ti spun ca m-am dus la practica....da stiu, suna extrem de normal si deosebit de neinteresant si nici macar nu mi-a atras ceva atentia.Dar am primit cateva "lovituri" de la niste persoane de la care nu ma asteptam.

Persoane care ar trebuie sa se numeasca prieteni...cu adevarat prieteni in care sa pot avea incredere si pe care sa ma pot baza.In mare parte s-ar spune ca eu sunt vinovatul.Sentinta? Nebagarea in seama.Evitarea.Tacerea.Sunt multe lucruri care imi displac in acest moment, dar m-a deranjat rasul tau prostesc pe care l-ai avut pentru catevea clipe.

Nu cred ca iti vei da seama ca e vorba de tine, nu ai cum pentru ca altcineva se crede in stare de mai mult.Si totusi m-a deranjat si nu ma asteptam sa razi cu atata pofta la o "gluma" la care eu am amutit si nu am stiut sa raspund.

Cineva a zis..."stai cu prietenii tai" intr-un context care nu ma deranja ci care arata doar o rugaminte iar acea multime a avut o reactie ...care a fost aceea ?...ati izbucnit in ras...mi-a "placut" si nici nu ati observat lucrul asta pentru ca cineva se ia dupa altcineva si tot asa mai departe.

E ca o reactie in lant, cineva da startul si apoi va intreceti in a face o persoana sa se simta prost.Va place sa credeti ca totul e asa cum credeti voi, mie imi place sa cred ca fiecare clipa e diferita pentru oricine, dar nu imi place cand cineva uita ceva si nu imi place cand evitati sa stiti adevarul, cand ascultati doar o parte si cealalta e tacuta in perspectiva voastra.

Asa va place si nu am ce sa va fac, si sper sa se regaseasca acele persoane in ce am scris eu, acum sau mai tarziu sau daca nu vreti, niciodata.Eu nu apreciez prostia si nici nu am regasesc in ea, dar voi incercati sa faceti totul dupa cum spune "sursa"...aveti o minte, asa ca ar trebui sa ganditi un pic inainte de a reactiona.

Treceti totul prin filtrul mintii, nu lasati prostu' sa va salute si voi sa mergeti inainte uitand ca cineva avea placerea sa vorbeasca cu voi...

Oricum cred ca vorbesc singur, daca v-ar pasa nu ati reactiona asa....drum bun...ca si ieri daca va amintiti si va multumesc ca m-ati uitat, un mesaj imi era de ajuns....

| La o barfa |

Poate ti se intampla si tie sa te trezesti atat de bine dispus incat sa simti ca ai energie pentru inca o viata, dar sa observi in acelasi timp ca nu ai pe nimeni in preajma ta care sa te asculte si sa-ti fure din energie, sa te eupuizeze, sa te consume la maximum...

Mie azi asta mi se intampla sa raman singur si in camera....si oricum altfel, desi am sansa sa stau la o barfa cu a mea constiinta.Suna cam ciudat sa barfesc cu mintea mea, sa imi pun o intrebare si sa-mi raspund singur.E ca si cand as gandi de doua ori mai mult si inca pe atat pentru cine ar vrea sa afle ceva.Imi e greu sa ma exprim dar stau la o barfa cu mine.

Ma asez la birou.E miercuri, adica zi de practica si ma oftic ca nu invatam dimineata, inca o zi in care nu am sa fac nimic interesant.Mintea-mi spune sa mai iau o gura de cafea si sa gadesc fraza iar, pentru ca ar putea suna mult mai bine.

Am savurat cateva guri de cafea preparata cat mai dulce si am regandit.Deci azi e o zi aglomerata, dar nu speciala pentru ca nu mi se pare nimic interesant in a ma duce la practica, o pierdere de timp.Mintea mea , constiinta....imi spune ca sunt idiot rau de tot si cum de pot gandi in halul asta.

Sunt un pic suparat pe cea de-a doua persoana din mine.A ajuns sa ma faca idiot.O intreb de ce?Iar ea imi spune "pentru ca asa esti".Cica am baut prea multa cafea si am dormit prea putin si asta e efectu' si cauza.Cica nu sunt atat de relaxat cat ar trebui sa fiu si ca s-ar putea sa scriu numai prosti pe blog.

Deja m-am enervat si am inceput sa o contrazic, e mintea mea si totusi ar trebui sa aiba grija de persoana mea.Eu sunt eu, iar ea face parte din mine, iar daca ne certam in halul asta ajungem sa ne despartim.Cum ar fii un om fara contiinta?

Pai cum sa fie....ambalat foarte frumos, dar gol in interior, e ca si cum ai cheltui fiecare banut fara sa-ti dai seama pe ce, sau ai spune "TE IUBESC" fara sa simti acest lucru.Gata...m-am impacat cu a mea constiinta, ii dau dreptate, sunt un pic stresat pentru ca vreau sa fie mult mai frumoasa aceasta zi....

La o barfa cu mine insumi, la o barfa cu cineva care trebuia sa se afle pe scaunul de langa mine,dar nu s-a asezat de frica sa nu cada si sa ma amuz prea tare,sincer a fost de folos aceasta barfa si inca mai continua pana cand cineva va rupe tacerea.

Deja cineva a rupt-o.....e mama...spune ca nu va mai face mancare in casa...e stupida chestia asta....dar e adevarata, macar invat si eu sa gatesc, nu m-ar deranja nicio secunda....

Acum continua o barfa cu scumpa mea mama...sper sa fie o discutie placuta...

...deja a inceput ...

| O noapte ploioasa :x |

Nu iti prezint vremea pentru ca nu am sa ma pricep la fel de bine ca expertii in domeniu.Eu doar iti spun ca e o noapte ploioasa si ca nici nu vreau sa adorm desi maine (adica azi) e o noua zi plina de lucrusoare ce trebuiesc a fii facute.

Dar lasam viitorul si vorbim un pic de prezent.

Ploua si ador lucrul asta si ti-am spus ca ceva mai minunat nu mai exista cel putin nu in acest moment.In curand am sa inchid si muzica care se aude in boxe si am sa ma linistesc cu suntele produse de picaturile de ploaie.

Ploaia e pentru mine in acest moment un somnifer ce imi aduce numai vise cat mai frumoase si ma ajuta sa ma gandesc departe de tot.Realitatea e ziua sau la TV acum e noapte si trebuie sa ne schimbam si noi un pic...si vreau sa ploua la infinit...

Nu mai scriu pentru moment nimic, a inceput sa ploua si mai rau asa ca nu mai stau, vreau sa prind clipele in care am sa reintru in "trasa" si am sa ma trezesc dimineata ca un "drogat" ce s-a vindecat de orice aluzie.

Punct....si continuam data viitoare.Pentru cei ce stiu sa viseze...noapte buna.Pentru tine visarea abia acum incepe.....

| Chabu si-a facut blog |

Incepem.Gandim.Procesam.Si apoi scriem ce simtim, ce ne doare si ce vrem sa fie altfel.La fel face si Chabu o pustoaica de numai 16 ani care gandeste mai bine decat multe alte persoane.E mica dar ambitioasa, ii place sa fie laudata, dar uneori reuseste si singura.

In linii mari ii place sa fie apreciata pentru ceea ce face.Iar daca face totul cat mai bine e imposibil sa nu vrei sa te mandresti cu ea. E o artista a culorilor."Lucreaza" in pictura si imbina utilul cu placutul, adica scoala cu arta si uite asa iese o scolarita la (Liceul de Arte) Liceul de Arta .

Nu e de laudat ci doar de apreciat .Are talent si la facut poze, iar atunci cand poate scrie lucruri frumoase pe hartii care le pierde mai tarziu.I-am dat o idee si i-am sugerat sa-si faca blog....si si-a facut .

O poti citi la orice ora din zi sau din noapte si iti garantez ca nu te vei plictisi.Alaturi de ea ai sa traiesti momente de visare , de durere sau zambete ce iti intretin sufletul cat mai energic.

Numele Chabu vine dintr-o minunata carte care daca ai citit-o ai sa o stii altfel nu am sa ti-o spun....shhhhht...e secret...

Intra si citeste-o pe Chabu....o fata speciala in multe feluri.

| Cunoscand alti bloggeri |

Ok...deci duminica dupa o emisiune zic eu destul de ok...a urmat o intalnire destul de scurta cu niste bloggeri foarte ok care au avut ceva de spus si care au in orice moment ceva interesant si pentru cititori.

Micii scriitori pot ajunge mari in orice moment deoarece au talent si stiu sa invarta vorba cat sa creeze agitatie, iar agitatia duce la o forma numita mai nou "audienta" sau crestere a traficului...nu rutier ci de populatie activa pe un anumit blog.

Ziceam ca o intalnire destul de scruta pentru ca am intarziat destul de mult...deci vina imi apartine in totalitate.Nu am putut sa cunosc fiecare persoana in parte asa cum am vrut pentru ca timpul a avut ceva cu mine.Oricum e prima data, deci mai sunt si alte ocazii.

Locul de intalnire a fost la Jazz Cafe ...undeva in Ploiesti, intr-un loc destul de linistit in care exista lucruri de care sa te bucuri, o atmosfera placuta si muzica pentru discutii ...daca se intelege la ce vreau sa ma refer.

Un loc chiar romantic pentru cei ce au lucrul asta in sange .

Prezent la aceasta intalnire a fost si Catalin Sandu responsabil cu dedicatiile la RadiOK , Zorin care mi s-a parut ca are un spirit de convingere destul de avansat si mai multi...nu le-am retinut minte exact numele...

De azi incep sa citesc cat mai multe blogg-uri pentru ca observ ca fiecare are ceva ce-mi place.Cel mai mult mi-a placut blog-ul lui Zorin ...imi place pana si domeniul e scurt, la obiect si se retine foarte repede.(e comercial)

Daca se poate la cat mai multe manifestari de acest gen si care sa dureze cat mai mult si sa fie prezenta multa lume chiar si tu cel care citesti .


...astept cu nerabdare in orice clipa sa cunosc ceva nou....

| Sa iau o gura de aer |

Mi se intampla des sa fiu prea stresat de ce se intampla in jurul meu....sa ma plictisesc sa aud mereu sunand telefonul...sa citesc mail-uri la nesfarsit si sa stau intr-o "cutie" pe acest faimos net....explorand necunoscutul ce orcine-l cunoaste....

Cand mi se intampla sa-mi vina toate in minte se produce un mic impact si vreau sa scap de tot...sa fug...si sa ma ratacesc un pic...si fug...fara sa alerg...merg chiar incet pentru ca celelalte lucruri merg cu spatele...deci o sa ne intalnim "face to face" mult prea tarziu.

Iau o gura de aer si ma indrept spre Bucuresti care nu e deloc un oras prea curat si nici cu mult aer pe cap de locuitor...dar unde sunt multimi de oameni imi place...unde se aduna oamenii la semafor...si asteapta verdele...unde se incurca mergand si fiecare fiind mai ciudat decat celalat.

E mai urat sa mergi cu un tren ce vine din Suceava si se indreapta spre Bucuresti...te urci iti gasesti locul si vrei sa iei o gura de aer din prima clipa...dar cineva in fata ta se descalta si se intinde pe trei scaune...pentru inceput e bine...niciun miros suspect...dar usor usor...incepe sa apara nedoritul...nesimtirea la mama ei acasa....un tip care te priveste mult prea atent de nici nu poti bea o gura de suc...si multe alte lucruri...

E lumea noastra, fiecare ciudat in felul lui, dar si special.Trecem acum la ceva mai frumos...ieri credeam ca o sa fie cea mai plictisitoare zi...si ca am sa hoinaresc peste tot incercand sa gasesc ceva pentru mine...un loc in care sa stau ceva vreme singurel si sa imi asez gand peste gand si sa imi vad de viitorul meu...prezentul e deja trecut...in momentul asta....

Telefonul meu, in buzunar, undeva ascuns si fara credit ...si nervos ca nu am ce face...dar din ceva neplacut...s-a transformat in ceva superb...

Am hoinarit la propriu cu mine si cu tine....si cu cineva....prea fascinat sa vorbeasca la telefon...frumos filmul...frumos in cismigiu....frumos sfarsitul...dar si mai frumos inceputul....Nu sunt coerent sunt doar de citit printre randuri prentru cine stie cu adevarat ce vreau sa spun.

Azi e ziua unei noi continuari....vreau sa dau un pic timpul inapoi...si sa pun pauza...si apoi sa gasesc o noua lume si sa-i dau play....si e totul asa cum vreau eu.Si daca nu am avut timp de alte lucruri si nu am dat pe repeat atunci insemana ca realiattea va face mai multe pentru fiecare...

Si am sa ma cert cu viitorul daca ma minte...am sa ma cert cu fitosii daca or sa mai sufere atat de ei, cu orgoliosii daca or sa-mi mai zambeasca....

Sunt fermecat... asa crede mama...si am s-o las in pace...desi e mult prea naiva sa ma inteleaga...tu ma intelegi pentru ca stii cel mai bine...

...acum ma grabesc...ahhh...limba romana...uuuuuuu...si cica trebuie sa ne scriem...poate o sa am timp daca nu ma descurc eu ...si grija de tine si de urmatoarea clipa...ciao...

| Un profesionist in culori |

E dependent de muzica buna...si zic lucrul asta pentru ca apreciaza cu adevarat calitatea si nu doar chestii ce se aud cateva luni.E dependent de el....si e plin de imaginatie si chiar mai mult de atat.E simplu dar incetu' cu incetu' devine tot mai complex si mai interesant.Are mereu zambetul pe buze si nu se poate abtine din a face o gluma la care sa rada toti.

Iese bine in poze....so...e foarte fotogenic....are succes la fete si le innebuneste doar privindu-le si dandu-le un zambet subtil....e el....un om de radio ce isi doreste mai mult...Catalin Sandu.

Pe langa pasiunea lui pentru radio....are o pasiune si mai interesanta.....fotografia.Si-a strans banut peste banut si si-a luat cele mai bune scule pentru a-si creea conditii ... sa-si satisfaca obsesia...

Catalin Sandu e un obsedat si talentat fotograf, adora sa faca poze la absolut tot ce crede el ca e interesant si e de ajuns sa privesca prin lentila lui si sa imortalizeze un moment....apoi ai sa ramai si tu socat de ce bine ii iese totul...

Cand ai talent poti face ce vrei tu...iar Catalin Sandu deja a depasit limita micului incepator...e cu adevarat un profesionist...invata sa-si faca viata pe plac...

E colegul meu de radio....si mi-ar placea sa mai fac matinalul cu el ....asa am face lumea sa zambeasca tot mai mult... si ar trece timpul atat de repede incat nici nu ne-am da seama.....

Gata cu prezentarile...il puteti citi si cunoaste pe .... www.catalinsandu.ro/blog

| Ea canta, eu ascult |

Ce poate fii mai minunat si mai relaxant decat sa asculti o chitara si o voce calda care combinate te fac sa te simti bine...te fac sa vrei sa asculti ceva la infinit....

S-a oprit....are un pic de emotii...a uitat cum incepea si s-a pierdut....incearca sa-si aduca aminte...gata...a regasit fiecare nota...si reincepe sa cante...

E mica artista...o cunoasteti si o vedeti pe peste tot...e emotiva...dar are ambitie. Traieste impletind realitatea cu imaginatia ei...combina culori si se regaseste in clipe petrecute in trecut. Trecutul e pentru ea viitor si viitorul e prezentul...iar pentru ea mai exista inca o lume in care multi ne dorim sa traim.Imi place sa-i spun ca e speciala, dar e mai mult de atat e unica.Ii place sa se exprime liber si nu are limite decat cand vine vorba de viata si de moarte.

Ea canta, iar eu o ascult si o privesc cum picteaza.Raman fara cuvinte si in gand imi spun ca are talent.Vocea mea deja nu mai are tupeu sa rosteasca vreun cuvant, sunt amutit pentru ca vad lucruri impresionante pe care nu toti le putem face.

Raman static si imi dau cu parerea si iar aud note....sunete...se imbina atat de bine ca nu imi vine sa cred.E fascinant...dar...si nu mai zic nimic...pentru ca de multe ori cuvintele nu-si au rostul si totul vine de sine...o privire...de aici incepe totul...

Deci recapitulare....chitara tinuta in brate cu multe sperante....vocea....si pasiunea...imi place sa cred ca daca pui suflet orice se indeplineste...

...si prajitura e mai buna cand e facuta de cine trebuie...si uite asa totul are gust...

Eu raman sa ascult...imi place...continua si am sa reintru in visare...si restul lucrurilor vor fii minore pe langa ce imi doresc...visare...

| Decupez viitorul |

Nu ca l-as crea eu...poate doar pentru mine si pentru cativa ce imi asculta gandurile.Dar uneori sunt si eu ca o furnica si imi strang rezerve ca sa am din ce alege...si mai presus de toate ma gandesc un pic inainte ca sa stiu ce alternative am.

Gandeste-te ca in momentul asta ai o foaie maree de tot in fata pe care scrie "Viitor"...culoarea ei e alba...si nu vezi nimic deocamdata, dar uitandu-te mai insistent din toate partile incep sa vina culori...de parca zeci de vene de sange s-au taiat pentru acest viitor.Dar sangele e rosu...iar eu am multe culori pe foaie...si sunt atat de curios incat nu-mi iau privirea de la ce se intampla . Observ ca totul s-a transfomat in ceva ce ma depaseste, dar incep sa se creeze forme si imagini.

Ma vad si pe mine dar nu inteleg de ce nu-mi aduc aminte acele intamplari....si sunt atat de ametit incat am uitat ca privesc spre viitor. Incep sa rad, apoi sa plang...acum nu stiu ce stare sa mai am, iar pentru moment uit ce se intampla in fata ochilor mei si imi indrept mana spre pantaloni...STOP..nu te gandi la nimic...vreau sa-ti spun eu...ma zagarie ceva, o foarfeca...dar nu inteleg de ce se afla in buzunarul meu...

Si ce sa fac o o foarfeca? Nu sunt frizer ...desi unii imi spun sa ma tund mai des...probabil de accea am o foarfeca in buzunar...da...ca atunci cand ma supara cineva sa pot sa-i satisfac placerea pe loc.

Ce prostii spun ..am o simpla foarfeca...una obisnuita care totusi are ceva special...si privesc iar acea hartie deja nu stiu ce iamgini sa mai aleg...si astfel decupez viitorul ca sa am o mica particica pentru mine.

Am decupat si am ales...si am amestecat binele cu raul in cantitati diferite, ca niste ingrediente, iar reteta este una noua care sper sa dea rezultate...

Daca n-am sa reusesc , atunci am sa decupez amintirile si am sa le arunc departe ...si am sa le dau si foc atunci cand am sa cred eu ca a venit momentul...

Acum ma chinui cu decupatul asta...si foarfeca nu prea taie...se pricepe cineva la ascutit ?

| Cunoscand visatori |

Atunci cand am destul timp si pentru mine "explorez" marele internet si incep sa citesc ceea ce scriu altii si ceea ce traiesc. Si imi place sa spun ca visatorii sunt cei care ma atrag la nebunie, pentru ca ma aflu si eu in categoria lor si ma regasesc in gandurile lor.

Daca eu doar scriu...altii invart cuvintele si le dau un rost aparte facand din simple amintiri adevarate reguli dupa care am trai fericiti pana la nemurire ...Niste reguli care nu ne sunt impuse ci doar sugerate, iar noi avem "tifonul" prin care separam totul dupa cum credem noi ca e bine...

Cum spuneam, am inceput sa citesc despre "Urat.Frumos." mi-a placut titlu si mai ales mi-a placut ca erau cuvinte scrise de o fata ci nu de un baiat.Curios am inceput sa citesc rand dupa rand descoperind o altfel de perspectiva.Am citit acum acteva zile si acum catve minute....

Zilele trecute mergeam spre casa...si am scapat autobuzul asa ca am luat-o pe jos , si mi-am adus aminte de frumusete si uratenie....Si mi-am adus aminte de ety si de cuvintele ei...de minunatele cuvinte.

In conceptia ei omul e frumos aproape tot timpul .Indiferent ca suntem fericiti sau nefericiti suntem frumosi cu totii. Minunat! Am ramas un pic socat ,dar am continuat sa citesc...si apoi a spus ca uratenia intervine in noi atunci cand suntem rautaciosi...cand suntem egoisti...cand punem raul ianintea binelui.Deci a combinat doua lucruri extrem de importante frumusetea sufleteasca cu cea trupeasca...daca esti frumos pe interior atunci ai sa radiezi si spre exterior...

Continuand prin analogie ,daca sufletul tau e doar pentru el...or sa inceapa sa-ti apara riduri... si ai sa zici ca tot raul este spre bine...dar nu ar strica un zambet din suflet.

"Urat.Frumos." eu as spune ca nu exista persoana care sa nu aiba ceva special si care sa nu fie frumoasa.Fiecare e frumos in felul lui si mai frumos e cel ce nu crede despre el lucrul asta.

Spre incheiere...aceasta postare este pentru ety , un nume probabil mai ciudat , dar care pentru ea insemana ceva....Si ea ca si mine "zburda" printre vise si apoi tasteaza randuri...pentru ca asa simte...Daca vrei sa o cunosti...si sa-i cunPublicare postareosti sufletul click >>aici<<

aaaa...si apropo...zambeste ca sa ramai la fel de frumos...

| Greseala mea ca n-am gresit |

Ce titlu individualist...de parca exista cineva in lumea asta care nu a gresit in viata lui. Nu suntem perfecti...si nici nu de apropiem de perfectiune, ci doar ne imbatam cu ignoranta, cu prostie, lasitate si minciuna.

Daca vrei sa iti iasa totul cat mai bine ai sansa sa nu faci nimic bine si sa fii atat de criticat incat sa nu mai suporti pe nimeni in jurul tau, dar te gandesti ca ai depus efort fizic si ai pus si ceva suflet....si totusi nimic nu a iesit bine... de ce ?!!!

Sutem dotati cu o rautatea de nedescris in vene si dam uitarii totul ca sa ne indeplinim scopul. Daca avem ceva mai important de facut ...dam cu piciorul...doar ceea ce implica materialul si materialismul ne mai defineste....

Mintim si gresim...iar greaseala mea e ca nu am gresit...si ca atunci cand am avut sansa nu am mintit pentru ca mi s-a parut mai original. De ce sa fac aceleasi lucruri ca cel de langa mine, de ce sa-l copiez si sa aflu ca am dat-o-n bara? Nu e mai simplu sa stau la caldurica, in locsorul meu personalizat si sa nu-mi pese decat de mine ?

(individualism de doua ori) si ce daca...? nu asa fac toti? Ma rog...majoritatea, dar eu caut exceptia sau exceptiile pentru ca de acolo am de invatat.Ma oftic ca vad cum mi se da peste nas ca nu am stiut ce e bine si ce e rau si totusi nu mi se da o explicatie concreta pentru ca nu cred ca exista.Am inceput sa urasc textele predefinite ce le aud in fiecare zi...am inceput sa urasc faptele ce nu sunt decat pentru moment...am inceput sa urasc greselile ce nu le-am facut....si m-am lovit cu capu' de vise si am realizat ca nu pot uri nimic in lumea asta...si chiar as vrea macar pentru moment sa aflu cum e...

Nu port pica nimanui, dar sunt multi ce au ceva cu mine,iar atunci cand ii intalnesc indraznesc sa le dau verdictul, sa le dau peste nas si uit de ei...ei nu uita de mine...

Atunci cand asculti o persoana si iti pasa de ea ai mare grija pana unde te duci cu limita...incredere e un defect , iar altii nu ezita sa se foloseasca de orice ca sa te faca sa dai totul din tine. Tu depui (exact ca la banca) , altul ridica (fura) ca sa-i fie bine mai tarziu.Cu tine cum ramane ? Te doare nu? Si pe mine, dar evit sa mai cred in ceva ce nu exista si iar am sa ma contrazic si am sa spun ca nimic nu e cum zic eu in lumea asta...evit sa cred ca nu va fii...

| Ma redescopar |

Ma uit la mine si nu-mi vine sa cred ca uneori fac chestii pe care nu mi le puteam imagina...ma cunosteam intr-un fel si vad ca incep sa reactionez diferit. Am inceput sa fiu un pic mai rautacios,uneori mai mult pentru mine,dar in continuare am ramas vulnerabil...

Se intampla sa ma regasesc mereu altfel pentru ca si eu ca si tine vreau o schimbare, una continua care sa-mi readuca zambetul pe buze si sa ma faca sa nu mai visez prostesc, sa nu mai fiu naiv si sa stiu sa aleg ce e mai bine pentru mine.Deocamdata locuiesc undeva in mintea mea imaginara si reusesc sa ma refugiez acolo cand imi e teama de ceva...

E ciudat cum poate trai cineva, inclusiv eu doar din iluzii...din vorbe...sau din fapte ce nu or sa se mai repete niciodata.Ma impiedic de o persoana si uit sa o bag in seama pentru ca inca mai aud un ecou...un ecou de amintiri intr-un fel frumoase, chiar superbe...si mereu imi da cineva in cap si imi spune " e doar un vis " ...si eu incep sa plang...deja nu mai pot....

Am ametit sa tot caut binele si sa nu-l gasesc...si mai rau mi se face cand cineva imi spune " si inca nu ai intrat in adevarata viatza" ...si chiar asa e....Acum ma rezum la putine lucruri care sunt simple si pe care incerc sa le complic eu sa fie mai interesante...si totul depinde de cum privesti tu acel lucru...

Daca mereu ai sa spui ca nu mai poti o sa ti se para si mai greu...stimuleaza-te si spune ca totul e frumos...chiar si cand nu e...nu rata sansa de a crede...un vis care e la un pas de realitate....

...stiu, ai sa zici ca mai visator ca mine nu exista...desi te-as contrazice...macar traiesc...si vreau sa te fac si pe tine sa zambesti... :)

| Actiune si reactiune |

Sting becul si il aprind, il sting si il reaprind...si dintr-o data e noapte si zi atunci cand vreau eu fara sa imi doresc sa misc mai mult decat un deget cat de usor pot eu.

Sau pot inchide ochii si am sa vad lumea fara vaz...am sa ma chinui printre simturi...daca eu fac "pic" tu faci "pac"...daca eu rad tu s-ar putea sa plangi pentru ca ai un alt motiv sau poate am ras prea sarcastic...

Eu sunt eu...iar tu esti cel care te stii...amandoi semanam ca doua picaturi de apa ce nu se intalnesc decat in stare solida...colindam pe peste tot si ajungem sa vedem ca orice lucru pe care-l facem are un efect.

Acum fac un lucru marunt, dar destul de important pentru mine, scriu pe blog si ador lucrul asta pentru ca ma relaxeaza, ma linisteste si imi alunga gandurile, daca eu scriu ...atunci tu ai sa citesti si s-ar putea sa te aduc intr-o alta stare...

Intr-un fel cam asta e ideea...eu scriu tu citesti...percepi ...asimilezi...te dai cu parerea si ai o "reactiune" de ce fel vrei tu, deci daca "x" are legatura cu "y" atunci "y" la randul lui va avea legatura cu ''z", iar daca mai vrem inca o actiune se va termina alfabetul, dar nu-ti face griji exista mereu loc pentru mai bine.

Facem ce facem si ne blocam in fata unui zid inalt...alb pe lateral si transparent pe mijloc...si putem trai senzatia, putem privi, dar nu putem atinge absolut nimic pentru ca asa e uneori viata...

Stam in fata unui zid, care e imposibil sa-l daramam, dar s-a inventat speranta si perseverenta si unii au putut avea actiune si au spart zidul acela gros...

...i-am intrebat "a fost greu?' si un "micutz" mi-a spus "a fost floare la ureche" ...nici nu parea ca s-a ostenit, dar il trada un lucru, nu putea sa mai mearga, desi isi dorea dupa atat efort sa ajunga sa-si atinga scopul...

Avem momente cand ne dorim ceva din tot sufletul, cand nu stim unde ne este limita, depasim tot ce ne sta in cale..nu tinem cont de "radare" si ne apropiem de vis...reusim sa ajungem in punctul culminat, iar cea mai mare surpriza vine cand vezi ca esti picat....rapus la pamant fara sanse de recuperare...cineva in spate iti rade , cunosti acel ras atat de prostesc si totusi nu te uiti sa vezi cine e, esti curios sa vezi daca ai sa mai traiesti...restul e deja imposibil pentru tine...

"actiunea" ta e ca vrei tot ce e mai bun, dar "reactiunea" are ocolisuri si coborasuri si te inseala, te face sa faci exact invers...sa gresesti si sa mai apoi sa nu poti scoate vreo amintire din mine...

...ramane doar visul...actiunea ta s-a termiant...reactiunea inca imi mai provoaca rani...iar cineva mi-a spus ca or sa-mi ramana urme..."e doar un suflet fara busola care s-a ratacit" .