Si acum incepe o descriere a lucrurilor ce ma inconjoara si care imi fac viata mai frumoasa sau mai dureroasa.Ce gasesc eu in jur poti gasi si tu, dar nu in acelasi timp si nu sub aceiasi forma.Eu gasesc persoane si lucruri...asta ca sa spun totul in doua cuvinte legate de un simplu "si"...pentru ca totul sa para simplu si sa nu iti bati mintea si neuronii prea mult.Ceea ce urmeaza necesita un pic de imaginatie sau de visare.
OK...deci vorbim despre persoane si despre lucruri pentru ca astea sunt cele doua elemente pe care le regasesc eu in viata asta considerata a fii minunata.Si chiar asa e, doar ca suntem noi cam incapatanati si ne place sa vedem doar calvarul.
Persoanele, adica oamenii, adica noi cei care ne invartim in acelasi timp cu pamantul suntem cei ce vrem mereu mai mult fara sa punem nimic pe "tava", stim doar sa luam, sa cerem si uitam sa oferim.Dar ma gandesc cat de rau ar fii daca am darui ceva din suflet.Pentru unii si cuvintele sunt de pret si nu le-ar spune orcui.Pentru unii cel mai de pret lucru e viata altora de care au grija si uita de ei (un fenomen care daca s-ar raspandi ne-ar face mai copilarosi cu durerea).
Imi inchipui omul asa cum e el, plin de dorinte si de sperante ce se leaga doar de persoana sa...si aici ne referim la individualism, pentru ca toti avem o bucatica din aceasta trasatura si ne place sa vedem cum ce e in jurul nostru e si pentru noi, dar nu vrem sa mai fie pentru inca cineva.
Luam o gura de apa si restul o aruncam pe pamantul secat si nu vedem omul insetat ce din departare vine...i s-a uscat gatul, ti-ar spune ceva dar nu mai are glas....a murit...din cauza ta...
Noi oamenii dam vina pe altcineva si nu ne asumam responsabilitatile decat atunci cand vine vorba de lucruri frumoase, fugim cand nu stim ce se intampla cu adevarat..si mi-ar placea sa spun ca fuga e cea mai buna arma atunci cand altceva nu ai.
Cand critic pe cineva incerc sa ma critic si pe mine pentru ca daca spun de cineva ma refer in primul rand la persoana mea...si eu sunt invidios...rautacios...las(lash) cand vine vorba de ceva serios si ca si tine incerc sa-mi schimb perspectiva de naivitate dusa la extrem.Parca as locui intre patru pereti transparenti in ochii mei, prin care vad totul cum se misca intr-o armonie prefacuta.E ca si cum ar incepe sa tipe cineva la tine...te-ar face sa plangi si ti-ai pune castile in urechi sa nu mai auzi altceva decat melodia ta preferata si probabil aceea te va face sa lacrimezi si mai intens...
Persoanele....adica oamenii....mai simplu, tu si eu...dar cu lucrurile cum ramane? Pentru ca fac parte din viata noastra, iar atunci cand spun lucruri ma refer si la fapte si la vorbe dar si la obiectele uitate in locuri intunecoase si reci, pastrate doar pentru dorul cel mare, inainte de a parasi o noua cale, un drum sau o sansa ce ti se ofer...si ai sa alegi cu sufletul ci nu cu mintea.De aceea aceste lucruri sunt facute sa ne indrume, nu neaparat in directia cea mai buna, dar ne ajuta.Acumulam si speram sa invatam ceva din trecut...lasam totul si uitam ca atunci cand am renuntat am rupt din noi mai mult decat trebuia....
Secam vieti doar din vorbe si punem la suflet atunci cand nu are rost...ajungem sa pretuim un lucru ce candva si chiar si acum ne aduce aminte de ceva ce nu va mai fii...dar e minunat cand inca poti face lucrul asta...
Gasesc in jurul meu specialul si ciudatul si le combin dupa cum mintea mea vrea...si am sa ma razbun pe soarta daca nu ma va lasa sa-mi fac de cap, iar mama imi va spune sa nu mai plang cand deja am incetat sa fac lucrul asta....am sa zambesc cand cineva nu va mai avea putere sa rupa vieti si voi avea grija si de tine...
E minunat sa traiesti in jurul a ceea ce-ti place sa gasesti...
OK...deci vorbim despre persoane si despre lucruri pentru ca astea sunt cele doua elemente pe care le regasesc eu in viata asta considerata a fii minunata.Si chiar asa e, doar ca suntem noi cam incapatanati si ne place sa vedem doar calvarul.
Persoanele, adica oamenii, adica noi cei care ne invartim in acelasi timp cu pamantul suntem cei ce vrem mereu mai mult fara sa punem nimic pe "tava", stim doar sa luam, sa cerem si uitam sa oferim.Dar ma gandesc cat de rau ar fii daca am darui ceva din suflet.Pentru unii si cuvintele sunt de pret si nu le-ar spune orcui.Pentru unii cel mai de pret lucru e viata altora de care au grija si uita de ei (un fenomen care daca s-ar raspandi ne-ar face mai copilarosi cu durerea).
Imi inchipui omul asa cum e el, plin de dorinte si de sperante ce se leaga doar de persoana sa...si aici ne referim la individualism, pentru ca toti avem o bucatica din aceasta trasatura si ne place sa vedem cum ce e in jurul nostru e si pentru noi, dar nu vrem sa mai fie pentru inca cineva.
Luam o gura de apa si restul o aruncam pe pamantul secat si nu vedem omul insetat ce din departare vine...i s-a uscat gatul, ti-ar spune ceva dar nu mai are glas....a murit...din cauza ta...
Noi oamenii dam vina pe altcineva si nu ne asumam responsabilitatile decat atunci cand vine vorba de lucruri frumoase, fugim cand nu stim ce se intampla cu adevarat..si mi-ar placea sa spun ca fuga e cea mai buna arma atunci cand altceva nu ai.
Cand critic pe cineva incerc sa ma critic si pe mine pentru ca daca spun de cineva ma refer in primul rand la persoana mea...si eu sunt invidios...rautacios...las(lash) cand vine vorba de ceva serios si ca si tine incerc sa-mi schimb perspectiva de naivitate dusa la extrem.Parca as locui intre patru pereti transparenti in ochii mei, prin care vad totul cum se misca intr-o armonie prefacuta.E ca si cum ar incepe sa tipe cineva la tine...te-ar face sa plangi si ti-ai pune castile in urechi sa nu mai auzi altceva decat melodia ta preferata si probabil aceea te va face sa lacrimezi si mai intens...
Persoanele....adica oamenii....mai simplu, tu si eu...dar cu lucrurile cum ramane? Pentru ca fac parte din viata noastra, iar atunci cand spun lucruri ma refer si la fapte si la vorbe dar si la obiectele uitate in locuri intunecoase si reci, pastrate doar pentru dorul cel mare, inainte de a parasi o noua cale, un drum sau o sansa ce ti se ofer...si ai sa alegi cu sufletul ci nu cu mintea.De aceea aceste lucruri sunt facute sa ne indrume, nu neaparat in directia cea mai buna, dar ne ajuta.Acumulam si speram sa invatam ceva din trecut...lasam totul si uitam ca atunci cand am renuntat am rupt din noi mai mult decat trebuia....
Secam vieti doar din vorbe si punem la suflet atunci cand nu are rost...ajungem sa pretuim un lucru ce candva si chiar si acum ne aduce aminte de ceva ce nu va mai fii...dar e minunat cand inca poti face lucrul asta...
Gasesc in jurul meu specialul si ciudatul si le combin dupa cum mintea mea vrea...si am sa ma razbun pe soarta daca nu ma va lasa sa-mi fac de cap, iar mama imi va spune sa nu mai plang cand deja am incetat sa fac lucrul asta....am sa zambesc cand cineva nu va mai avea putere sa rupa vieti si voi avea grija si de tine...
E minunat sa traiesti in jurul a ceea ce-ti place sa gasesti...