| Actiune si reactiune |

Sting becul si il aprind, il sting si il reaprind...si dintr-o data e noapte si zi atunci cand vreau eu fara sa imi doresc sa misc mai mult decat un deget cat de usor pot eu.

Sau pot inchide ochii si am sa vad lumea fara vaz...am sa ma chinui printre simturi...daca eu fac "pic" tu faci "pac"...daca eu rad tu s-ar putea sa plangi pentru ca ai un alt motiv sau poate am ras prea sarcastic...

Eu sunt eu...iar tu esti cel care te stii...amandoi semanam ca doua picaturi de apa ce nu se intalnesc decat in stare solida...colindam pe peste tot si ajungem sa vedem ca orice lucru pe care-l facem are un efect.

Acum fac un lucru marunt, dar destul de important pentru mine, scriu pe blog si ador lucrul asta pentru ca ma relaxeaza, ma linisteste si imi alunga gandurile, daca eu scriu ...atunci tu ai sa citesti si s-ar putea sa te aduc intr-o alta stare...

Intr-un fel cam asta e ideea...eu scriu tu citesti...percepi ...asimilezi...te dai cu parerea si ai o "reactiune" de ce fel vrei tu, deci daca "x" are legatura cu "y" atunci "y" la randul lui va avea legatura cu ''z", iar daca mai vrem inca o actiune se va termina alfabetul, dar nu-ti face griji exista mereu loc pentru mai bine.

Facem ce facem si ne blocam in fata unui zid inalt...alb pe lateral si transparent pe mijloc...si putem trai senzatia, putem privi, dar nu putem atinge absolut nimic pentru ca asa e uneori viata...

Stam in fata unui zid, care e imposibil sa-l daramam, dar s-a inventat speranta si perseverenta si unii au putut avea actiune si au spart zidul acela gros...

...i-am intrebat "a fost greu?' si un "micutz" mi-a spus "a fost floare la ureche" ...nici nu parea ca s-a ostenit, dar il trada un lucru, nu putea sa mai mearga, desi isi dorea dupa atat efort sa ajunga sa-si atinga scopul...

Avem momente cand ne dorim ceva din tot sufletul, cand nu stim unde ne este limita, depasim tot ce ne sta in cale..nu tinem cont de "radare" si ne apropiem de vis...reusim sa ajungem in punctul culminat, iar cea mai mare surpriza vine cand vezi ca esti picat....rapus la pamant fara sanse de recuperare...cineva in spate iti rade , cunosti acel ras atat de prostesc si totusi nu te uiti sa vezi cine e, esti curios sa vezi daca ai sa mai traiesti...restul e deja imposibil pentru tine...

"actiunea" ta e ca vrei tot ce e mai bun, dar "reactiunea" are ocolisuri si coborasuri si te inseala, te face sa faci exact invers...sa gresesti si sa mai apoi sa nu poti scoate vreo amintire din mine...

...ramane doar visul...actiunea ta s-a termiant...reactiunea inca imi mai provoaca rani...iar cineva mi-a spus ca or sa-mi ramana urme..."e doar un suflet fara busola care s-a ratacit" .