Mi se intampla des sa fiu prea stresat de ce se intampla in jurul meu....sa ma plictisesc sa aud mereu sunand telefonul...sa citesc mail-uri la nesfarsit si sa stau intr-o "cutie" pe acest faimos net....explorand necunoscutul ce orcine-l cunoaste....
Cand mi se intampla sa-mi vina toate in minte se produce un mic impact si vreau sa scap de tot...sa fug...si sa ma ratacesc un pic...si fug...fara sa alerg...merg chiar incet pentru ca celelalte lucruri merg cu spatele...deci o sa ne intalnim "face to face" mult prea tarziu.
Iau o gura de aer si ma indrept spre Bucuresti care nu e deloc un oras prea curat si nici cu mult aer pe cap de locuitor...dar unde sunt multimi de oameni imi place...unde se aduna oamenii la semafor...si asteapta verdele...unde se incurca mergand si fiecare fiind mai ciudat decat celalat.
E mai urat sa mergi cu un tren ce vine din Suceava si se indreapta spre Bucuresti...te urci iti gasesti locul si vrei sa iei o gura de aer din prima clipa...dar cineva in fata ta se descalta si se intinde pe trei scaune...pentru inceput e bine...niciun miros suspect...dar usor usor...incepe sa apara nedoritul...nesimtirea la mama ei acasa....un tip care te priveste mult prea atent de nici nu poti bea o gura de suc...si multe alte lucruri...
E lumea noastra, fiecare ciudat in felul lui, dar si special.Trecem acum la ceva mai frumos...ieri credeam ca o sa fie cea mai plictisitoare zi...si ca am sa hoinaresc peste tot incercand sa gasesc ceva pentru mine...un loc in care sa stau ceva vreme singurel si sa imi asez gand peste gand si sa imi vad de viitorul meu...prezentul e deja trecut...in momentul asta....
Telefonul meu, in buzunar, undeva ascuns si fara credit ...si nervos ca nu am ce face...dar din ceva neplacut...s-a transformat in ceva superb...
Am hoinarit la propriu cu mine si cu tine....si cu cineva....prea fascinat sa vorbeasca la telefon...frumos filmul...frumos in cismigiu....frumos sfarsitul...dar si mai frumos inceputul....Nu sunt coerent sunt doar de citit printre randuri prentru cine stie cu adevarat ce vreau sa spun.
Azi e ziua unei noi continuari....vreau sa dau un pic timpul inapoi...si sa pun pauza...si apoi sa gasesc o noua lume si sa-i dau play....si e totul asa cum vreau eu.Si daca nu am avut timp de alte lucruri si nu am dat pe repeat atunci insemana ca realiattea va face mai multe pentru fiecare...
Si am sa ma cert cu viitorul daca ma minte...am sa ma cert cu fitosii daca or sa mai sufere atat de ei, cu orgoliosii daca or sa-mi mai zambeasca....
Sunt fermecat... asa crede mama...si am s-o las in pace...desi e mult prea naiva sa ma inteleaga...tu ma intelegi pentru ca stii cel mai bine...
...acum ma grabesc...ahhh...limba romana...uuuuuuu...si cica trebuie sa ne scriem...poate o sa am timp daca nu ma descurc eu ...si grija de tine si de urmatoarea clipa...ciao...
Cand mi se intampla sa-mi vina toate in minte se produce un mic impact si vreau sa scap de tot...sa fug...si sa ma ratacesc un pic...si fug...fara sa alerg...merg chiar incet pentru ca celelalte lucruri merg cu spatele...deci o sa ne intalnim "face to face" mult prea tarziu.
Iau o gura de aer si ma indrept spre Bucuresti care nu e deloc un oras prea curat si nici cu mult aer pe cap de locuitor...dar unde sunt multimi de oameni imi place...unde se aduna oamenii la semafor...si asteapta verdele...unde se incurca mergand si fiecare fiind mai ciudat decat celalat.
E mai urat sa mergi cu un tren ce vine din Suceava si se indreapta spre Bucuresti...te urci iti gasesti locul si vrei sa iei o gura de aer din prima clipa...dar cineva in fata ta se descalta si se intinde pe trei scaune...pentru inceput e bine...niciun miros suspect...dar usor usor...incepe sa apara nedoritul...nesimtirea la mama ei acasa....un tip care te priveste mult prea atent de nici nu poti bea o gura de suc...si multe alte lucruri...
E lumea noastra, fiecare ciudat in felul lui, dar si special.Trecem acum la ceva mai frumos...ieri credeam ca o sa fie cea mai plictisitoare zi...si ca am sa hoinaresc peste tot incercand sa gasesc ceva pentru mine...un loc in care sa stau ceva vreme singurel si sa imi asez gand peste gand si sa imi vad de viitorul meu...prezentul e deja trecut...in momentul asta....
Telefonul meu, in buzunar, undeva ascuns si fara credit ...si nervos ca nu am ce face...dar din ceva neplacut...s-a transformat in ceva superb...
Am hoinarit la propriu cu mine si cu tine....si cu cineva....prea fascinat sa vorbeasca la telefon...frumos filmul...frumos in cismigiu....frumos sfarsitul...dar si mai frumos inceputul....Nu sunt coerent sunt doar de citit printre randuri prentru cine stie cu adevarat ce vreau sa spun.
Azi e ziua unei noi continuari....vreau sa dau un pic timpul inapoi...si sa pun pauza...si apoi sa gasesc o noua lume si sa-i dau play....si e totul asa cum vreau eu.Si daca nu am avut timp de alte lucruri si nu am dat pe repeat atunci insemana ca realiattea va face mai multe pentru fiecare...
Si am sa ma cert cu viitorul daca ma minte...am sa ma cert cu fitosii daca or sa mai sufere atat de ei, cu orgoliosii daca or sa-mi mai zambeasca....
Sunt fermecat... asa crede mama...si am s-o las in pace...desi e mult prea naiva sa ma inteleaga...tu ma intelegi pentru ca stii cel mai bine...
...acum ma grabesc...ahhh...limba romana...uuuuuuu...si cica trebuie sa ne scriem...poate o sa am timp daca nu ma descurc eu ...si grija de tine si de urmatoarea clipa...ciao...
